Prietenul la nevoie iti da un sut in fund

Inceputul anului 2016 l-a prins pe domnul Victor Ponta lingandu-si ranile capatate in anul precedent, al carui inceput il prinsese de asemeni lingandu-si ranile celuilalt an. Atunci, pierduse intr-un mod lamentabil alegerile prezidentiale. Acum a pierdut totul. C'est la vie.

Cand am zis lamentabil, m-am gandit mai ales la felul cum isi sarbatorise asteptata victorie ante factum, chiar de ziua lui, la un miting fastuos, organizat anume de bunul, de nepretuitul si inegalabilul sau prieten - ati ghicit! - Liviu Dragnea.

Neobositii analisti politici puneau atunci tara la cale, pronosticandu-i un viitor aproape sigur: Ponta la Cotroceni, Dragnea la partid si tot Dragnea la Guvern. Iohannis la Sibiu. Blaga si Gorghiu la smotru!

Ce soarta! In timp ce Ponta dadea de inteles ca el, ca un gentleman ce este, n-are incotro si trebuie sa primeasca ce-i vine pe tava, Dragnea se opunea darz la felia lui de tort: el n-are veleitati, nu ravneste Palatul Victoria, sefia partidului il lasa rece si nu-si doreste altceva decat sa-l vada pe "prietenul Victor" la Cotroceni. Pentru asta s-a zbatut si se zbate!

Aflarea esecului l-a lasat fara grai pe gentlemanul Ponta, care nu stiu ce s-ar fi facut, daca nu l-ar fi avut aproape tot pe nepretuitul prieten. Nedezmintind promptitudinea sa extraordinara, Liviu Dragnea a anuntat personal rezultatul provizoriu, cu batista pusa usor pe tambal, ca sa nu intre telespectatorii in panica sau Opozitia in extaz.

Atunci am simtit pentru prima oara ceva ciudat in graba cu care Dragnea se repezea sa anunte, in numele partidului desigur, prabusirea prietenului sau. Opinia mea este ca si lui Ponta momentul i s-a parut cam bizar si a incercat sa-l dreaga, anuntand la randul lui telespectatorii: "eu l-am sunat pe domnul Iohannis si l-am felicitat". Asa da, noblesse oblige!

Cu timpul, am inceput sa observ si alte ciudatenii: in timp ce gentlemanul isi tot turna cenusa in cap pentru cele patite, asigurand partidul ca numai tineretea lui neprihanita l-a facut sa dea cu oistea in gard, Dragnea vorbea intruna neintrebat si nu mai prididea cu superlative la adresa lui Ponta.

Dar Dragnea, gandesc eu, nu-si pierdea degeaba timpul, cantandu-i madrigale lui Ponta si insistand asupra prieteniei lor seculare, "de mai bine de cinci ani", timp in care fiecare a fost alaturi de celalalt atat la bine, cat si mai ales la greu.

Este clar ca Dragnea simtea nevoia sa-si convinga prietenul si pe cat mai multi ca asa stau lucrurile si nu altfel. De ce trebuiau ei convinsi? Dupa parerea mea, niciodata nu te caznesti sa convingi pe cineva de ceva, decat daca acel cineva se indoieste de acel ceva.

Va mai indoiti oare ca, in aceasta faza, Ponta incepuse sa-si puna semne de intrebare in legatura cu prietenul sau? Eu nu.

Eu, ca telespectator, am ajuns sa nu ma mai indoiesc de nimic, mai ales dupa un timp, cand Ponta a demisionat hodoroc-tronc de la sefia partidului, iar Dragnea a inceput o mascarada, din care noi trebuia sa deducem ca el habar nu avusese de planurile lui Ponta si de demisie.

Reincepeau madrigalele, care prevesteau noi evenimente. Dragnea vorbea iarasi neintrebat, iarasi ne asigura ca-l va sustine pe "prietenul Victor" neconditionat la Palatul Victoria si nu-l scotea din superlative.

Niste superlative mai nuantate insa, pentru cine stie sa citeasca intre randuri: "A fost foarte bun ca premier, este foarte bun ca premier. La partid, munca cea mai mare o faceam eu".

Hopa! El e foarte bun ca premier, dar la partid eu sunt si mai bun! Asta nu prefigureaza cumva ceva despre scaunul de lider, ramas liber la partid? Oho! Cum sa nu prefigureze? Aproape ca o spune pe sleau.

O spune atat de limpede, incat, in opinia mea, Ponta a inteles cel dintai cine canta de acum incolo cucurigu in ograda si a inceput sa joace exact dupa melodia fredonata de Dragnea.

Iar Dragnea, vazand ca-i merge, a inceput sa fredoneze melodie dupa melodie. Nu de alta, dar sa vada toata lumea ca nu numai Ponta joaca tontoroiul pe melodiile lui, ci si Rovana Plumb, si contracandidatii Robert Negoita sau Serban Nicolae, si insusi presedintele de onoare Ion Iliescu. Hop si-asa, si tot asa, hei-hei!

Si cu cat devenea Dragnea tot mai mare, cu atat Ponta devenea tot mai mititel, mai inobservabil si aproape pierdut in ceata, atat de pierdut incat Dragnea nici nu s-a obosit cu vreo mascarada, cand a aflat ca demisioneaza de la Guvern.

S-a instalat o liniste neobisnuita, tulburata doar de reporterii care ii sacaie pe amandoi cu intrebarile. Ponta le-o taie sec: "Nu raspund, acum sunt o persoana privata". Iar Dragnea, care nu e persoana privata, explica si mai sec: "Nu stiu. Nu-mi mai raspunde la telefon".

S-ar putea sa fie intocmai, desi nu inteleg de ce ar putea sa nu-i raspunda Ponta la telefon. Poate nu-i raspunde pentru ca nu-l suna Dragnea. Ar fi o varianta. Nici eu nu raspund la telefon atunci cand nu ma suna nimeni.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...