Basescu vs. Ponta - Oglinda, oglinjoara, cine-i mai semet in tara? (Opinii)

Disputa dintre presedintele Basescu si premierul Ponta privind reprezentarea la nivelul Consiliului European ar putea fi privita ca o nostimada, daca nu ar devoala derizoriul in care se complace mare parte din clasa noastra politica. Si nu numai.

Pentru ca policienii dospiti pe malurile Dambovitei sunt secondati de o armata de servanti, unul mai intelectual si mai ortodox decat altul.

Curios este faptul ca tocmai printre cei care blameaza ambiguitatile constitutionale ii gasim si cei care, pentru a ridica mingea la fileu celor doi "cocosi", isi gasesc justificarile taman in litera Constitutiei. Cu spiritul este insa mai greu pe scarile stramte ale culturii politice autohtone.

Nimic de contestat la articolul 80 al legii noastre fundamentale: "Presedintele Romaniei reprezinta statul roman..." Un alineat mai jos se spune si ca "presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului..." Nu spune, insa, indiferent de cat se caznesc niste baieti destepti, ca vreuna din aceste puteri ale statului (institutii de autoritate publica) i se subordoneaza cumva.

Deci, intr-un final, reprezentarea statului roman de catre presedinte este suma unor medieri interinstitutionale si nu o impunere a vointei sale. Ne impotmolim insa in chestia aia numita "spiritul" Constitutiei si riscam sa o luam de la capat sau o bagam nitel in seeama?

Unii afirma ca articolul 102, pe care-l invoca premierul Ponta pentru a-si justifica primatul in relatiile cu Consiliul European, nu-i este de nici un folos. In parte asa ar putea sta lucrurile in cazul in care rolul Guvernului prin care "asigurarea realizarea politicii interne si externe a tarii" este considerat a fi doar executarea fara cracnire a dispozitiilor presedintelui; asa cum se sugereaza, dat fiind subiectul disputei. Ceea ce este fals, presedintele neavand prerogativele de a promova politici publice. Iata cum "spiritul" n-are pace si ne bantuie din nou.

Mai justifica sacerdotii presedintelui Basescu intaietatea acestuia, invocand articolul 87, prin aceea ca participa la sedintele Guvernului in materie de politica externa si le si prezideaza. Faptul ca doar "poate" participa, asa cum se spune in articolul respectiv, induce si el un dram de confuzie. Poate cand vrea presedintele sau cand vrea premierul? Candva, intr-un fel va trebui sa iesim din aceasta dilema.

Si mai adauga respectivii avocati ai primordialitatii prezidentiale fata de premier o referire la articolul 91, care spune ca "presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil".

Cum ramane insa cu Guvernul care negociaza mai sus pomenitele tratate? Unde le negociaza, daca necesitatea prezentei primului-Ministru la nivelul Consiliului European este contestata? E limpede ca un "spirit" enervant strabate Constitutia si logica, deranjand macrameurile pe care adasta fragilele demonstratii.

Negresit, actuala osatura a Constitutiei, la o radiografie atenta, ne arata inadvertentele si inconsistentele cu care a fost impanata. Nu discut acum motivele ce au stat la baza lor. Poate a fost malitie perfida, poate a fost pur si simplu stupiditate, ori mixtum compositum. Dar tot negresit, avem parte de efectele unei culturi politice strambe, neiesita inca din crisalida, in care primeaza conflictul in dauna cooperarii, sfada in dauna dialogului.

Si in aceeasi nota se inscriu si "cocosismele" dintre presedinte si premier. Pentru Traian Basescu, medierea intre institutiile statului, prerogativa fundamentala a presedintelui, se transforma in acrobatii sofistice: Eu sunt seful statului. Statul sunt eu.

Pentru Victor Ponta, coabitarea politica este o anomalie care nu poate fi tratata decat cu dispret suveran, un motiv de amenintare cu suspendarea sau fortarea limitelor constitutionale prin apelul la artificii retorice.

Asa cum nu ne-am hotarat in politicile de sanatate publica ce are intaietate, supravietuirea aparatului sau a pacientului, cum in Educatie nu ne-am decis care-i scopul scolii, tot asa si in cazul regimului politic. Amanam mereu sa punem pe tapet ce fel de regim politic democratic dorim: prezidential sau parlamentar.

In functie de aceasta decizie vom descaleca de pe acest nici cal-nici magar care se numeste semi-prezidentialism original si renuntam la paranormalul devenit a doua natura.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...