Brasoavele premierului Ponta (Opinii)

Intors cu forte proaspete, premierul Ponta s-a lasat marti seara televizat in fata curiosilor, fredonand acelasi leitmotiv, pe care ni l-a servit si inainte de a pleca in concediu: eu ii dau poporului paine, iar presedintele ii da circ.

Guvernul care da ploaie

Suna frumos, dar fals. Groaznic de fals, ca o cantoneta cantata de un afon. De unde ne da premierul paine? De la propria mama? De la propriul tata? Macar sa fi avut modestia de a pune meritul pe umerii colectivului condus de el in acest scop si nu toti laurii pe propria sa frunte, ca Napoleon sau Caesar, desi nu sufera comparatie nici pe departe.

De altfel, ascultandu-l, ramai cu impresia ca premierul isi atribuie din prerogativele personale ale sfantului Ilie, ca si cum am avea grau berechet nu pentru ca a dat Dumnezeu sa ploua la timp, ci numai pentru ca Ponta a vorbit frumos si a zambit gales la sedinta de guvern.

La drept vorbind, cu sprijinul sfantului Ilie, am fi avut grau si mai mult, daca Guvernul Ponta s-ar fi ingrijit ca agricultorii sa aiba spatii de depozitare, nu sa-si vanda produsele la pret scazut, numai ca sa scape de ele si sa nu le dea cumva la animale.

Fara indoiala ca, vorbind de paine, premierul se umfla in pene laudandu-si pana si pixul, cu care a redus TVA. La asa ceva, insa, daca tacea, filosof ramanea, pentru ca parerile expertilor sunt inca impartite, iar cei mai multi socotesc ca scaderea TVA se va reflecta prea putin in pretul painii la cumparator.

"Eu dau paine"

Sa nu uitam ca TVA scade la cel care produce, dar nu scade la cel care livreaza combustibili si carburanti, la cel cu transportul, cu ambalajul si inca multi altii, destui ca sa nu-ti dai seama cat din diferenta intre 24% si 9% va intra in buzunarul cumparatorului si cat are toate sansele sa se piarda pe drum.

Nu neg posibilitatea sa scada pretul painii cu cativa bani (nu mai mult), dar nici nu este ceva atat de sigur, incat un prim ministru sa-i dea cu asta peste nas presedintelui tarii, ca pe o mare scofala a lui si numai a lui ("Eu dau paine").

Partea a doua a discursului de coabitare antiprezindentiala este insa cea cu circul. Domnul Ponta ori n-a inteles, ori se face ca nu intelege, ori ne abureste pe toti ca sa orbecaim in ceata atunci cand aminteste de metafora presedintelui cu privire la bona filipineza.

Zic metafora, pentru ca aici nu de bona e vorba. Bona este un pretext, un a propos, un fel de a bate saua ca sa priceapa Ponta si sa observe cam cum e atunci cand il sfidezi cu luxul tau pe cel care trage mata de coada, poate chiar din cauza ta.

In turnul de fildes

Pentru ca adevarul e cam asa: in timp ce populatia geme sub povara preturilor care cresc, simte ca salariile au inghetat, e somata sa-si achite creditele din ce n-are si nu poate plati medicamentele fara care moare, premierul de stanga, ocrotitorul obiditilor si al amaratilor, isi petrece un concediu de vis la Miami, buricul marilor petrecareti si marilor cheltuitori ai intregii lumi. Se poate sfidare mai mare?

Bona filipineza nu este decat cireasa de pe tort, este modul metaforic prin care Traian Basescu ii explica lui Ponta ce inseamna aristocratia de stanga si cum e atunci cand ai urcat sus, in turnul de fildes, si le dai de acolo celorlalti lectii de democratie.

De altfel, presedintele nu s-a ferit sa traga putina spuza pe propria sa turta, facandu-si singur lobby, pupandu-se cu babele pe muntele Gaina, cu mosii in Arges si odihnindu-se la Neptun, desi avea si el posibilitati sa se odihneasca la Biaritz, la San Tropez sau oriunde i-ar trece prin cap.

In fata turneului prezindential prin tara, la care n-are replica, Ponta se apara cu brasoava cum ca el ne-ar da noua paine sau cu gogoasa cum ca presedintele s-ar lega de filipineza si nu de je m'en fiche-ul cu care primul ministru trateaza tara, atunci cand ii transmite salutul pa si pussy, direct de pe scara avionului care duce la Miami.

Colac peste pupaza, nici celalalt copilot al aliantei de la guvernare nu-i mai breaz. Dispare fara urma in concediu, se ascunde ca in gaura de sarpe, sa nu-i stie nimeni adresa, sau poate sa nu-l observe cineva petrecand intr-un dolce farniente - nu se stie nici unde, nici macar de cand si pana cand.

Nu ca as fi rautacios, dar incolteste in mintea mea o perspectiva perversa: imi doresc sa ajunga Crin Antonescu presedinte, cu Ponta ramas premier. Macar atata cat sa vad ziua cand romanul de rand l-ar regreta nostalgic pe Traian Basescu si l-ar prefera chiar si pe Boc prim ministru.