Nu exista niciun sfarsit de an in care sa nu avem parte de bocitorii de serviciu ai vremurilor demult apuse, ai comunismului sau, mai rau, de nostalgici ai personalitatii maretului cizmar ajuns carmuitor de tara - Nicolae Ceausescu.
Nu exista Craciun linistit care sa nu fie imbibat de spiritul evenimentelor din 21-22 decembrie '89, de amintirea fostului dictator si a vremurilor pe care tot mai putini le-au trait direct.
In acest an, alegerile, desemnarea premierului si Apocalipsa profetita de mayasi si infirmata de realitate ne-au salvat de o buna doza de amintiri despre comunism si de noi dezvaluiri, in premiera si-n exclusivitate, despre viata fostului dictator originar din Scornicesti.
Dar si asa, rezolvarea fulger a problemelor legate de Guvern si risipirea armatei celor 600 de parlamentari in cele patru zari, spre locuri de bastina, au obligat o buna parte din presa sa reinvie, ca de obicei, strigoii eterni ai neamului - comunismul, securistii, revolutia din '89 si spiritul lui Nicolae Ceausescu.
Temele, oricat de profesionist si mai putin patimas ar fi fost gandite, ajung sa fie invariabil discutate in cea mai populista si mai falsa cheie - cat de bine era pe vremea respectiva, pentru ca ... X bun sau serviciul era asigurat, in comparatie cu nedreptatea prezentului.
Cand vine vorba despre securistii care se imbuibau in privilegii inainte de '89, lucrurile devin si mai clare, fara exceptie, pentru toti comentatorii si analistii - aceleasi specimene conduc astazi tara din umbra. Sau la vedere.
Revolutia romana are aproape acelasi efect in timp ca si Revolutia franceza - in fiecare an se trezeste cate unul care sa o reinterpreteze si sa-i dea un sens nou, revelator. Asta cand nu o lasam sa cada in uitare, desconsiderand sirul evenimentelor si punandu-le sub zodia unei fatalitati deloc magulitoare.
Cat despre Ceausescu, daca ar fi sa dam crezare diverselor sondaje... aproape jumatate dintre romani l-ar regreta in prezent. Daca ar fi adevarat, atunci ei sunt, de fapt, aproape toti cei care si-au trait cea mai mare parte a vietii inainte de '89.
Pierzandu-si speranta dupa speranta, omul devine extrem de sensibil la orice forma de evadare din realitatea tot mai dureroasa si infricosatoare. Spaimele existentiale isi afla rezolvarea in tot felul de teorii escatologice. Omul si-a gasit astfel intotdeauna solutii compensatorii pentru prezentul terifiant, iar prin supapa viitorului vor trece toate profetiile imaginabile.
Ele vor face viata mai usoara si soarta acceptabila la gandul ca toate chinurile vor lua sfarsit, intr-un fel sau altul, odata cu revelatia Apocalipsei.
Intre nostalgia trecutului si mantuirea viitorului ascunsa in profetiile escatologice, omul isi traieste an de an apocalipsele care il izbavesc de greutatile cotidiene. Ambele dau nastere unor monstri, intrucat scopul lor e sa eludeze prezentul si amenintarile reale, din proxima vecinatate.
Urmarind umbrele trecutului sau iluziile viitorului, scapati de sfarsitul profetit de mayasi, vom imbratisa forta si speranta egale urmatoarea apocalipsa: cea prezisa de Rasputin si care va avea loc pe 23 august 2013.
Asa ca, daca nu vor veni comunistii sa ne cotropeasca, chinezii sa ne cucereasca, daca USL nu va trece prin foc si sabie tara, iar dictatorul de Basescu nu va da foc majoritatii parlamentare, anul viitor exista foarte multe sanse sa se implineasca profetia. Si inca pana pe 23 august.
La cate previziuni sumbre exista pentru 2013, nici nu o sa mai avem nevoie de Apocalipsa, pentru ca o vom trai aici si acum zi de zi.
Pai au uitat cand stateau la cozi interminabile pentru un kg... Vezi tot