Comisia Europeană a adoptat propuneri esențiale pentru refacerea ecosistemelor deteriorate și readucerea naturii în întreaga Europă, de la terenuri agricole și mări, la păduri și medii urbane.
Comisia propune, de asemenea, reducerea utilizării pesticidelor chimice cu 50% până în 2030. Acestea sunt propunerile legislative emblematice pentru a urma strategiile privind biodiversitatea și conceptul de la fermă la mâncare și vor contribui la asigurarea rezistenței și securității aprovizionării cu alimente în UE și în întreaga lume.
Propunerea de lege pentru restaurarea naturii este un pas cheie în evitarea colapsului ecosistemului și prevenirea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice și pierderii biodiversității. Restaurarea zonelor umede, râurilor, pădurilor, pășunilor, ecosistemelor marine, mediilor urbane și a speciilor pe care le găzduiesc din UE este o investiție crucială și eficientă din punct de vedere al costurilor: în securitatea alimentară, reziliența climatică, sănătatea și bunăstarea noastră. În același sens, noile norme privind pesticidele chimice vor reduce amprenta de mediu a sistemului alimentar al UE, vor proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor și lucrătorilor agricoli și vor contribui la atenuarea pierderilor economice pe care le suferim deja din cauza declinului solului.
Comisia propune miercuri, 22 iunie, prima legislație care vizează în mod explicit restaurarea naturii Europei, repararea a 80% din habitatele europene care sunt în stare proastă și readucerea naturii în toate ecosistemele, de la pădure și terenurile agricole până la cele marine, ecosistemele de apă dulce și urbane. Conform acestei propuneri de lege privind restaurarea naturii, fiecărui stat membru i se vor aplica obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru restaurarea naturii în diferite ecosisteme, completând legile existente. Scopul este de a acoperi cel puțin 20% din zonele terestre și maritime ale UE până în 2030 cu măsuri de restaurare a naturii și, în cele din urmă, extinderea acestora la toate ecosistemele care au nevoie de restaurare până în 2050.
Legea va extinde experiențele existente în ceea ce privește măsurile de restaurare a naturii, cum ar fi resălbăticirea, refacerea copacilor, ecologizarea orașelor și a infrastructurii sau eliminarea poluării pentru a permite naturii să se redreseze. Restaurarea naturii nu echivalează cu protecția naturii și nu duce automat la mai multe arii protejate. În timp ce refacerea naturii este necesară și în zonele protejate din cauza stării lor din ce în ce mai proaste, nu toate zonele restaurate trebuie să devină zone protejate. Majoritatea nu vor, deoarece restaurarea nu exclude activitatea economică.
Legea pentru restaurarea naturii va stabili obiective și obligații de restaurare într-o gamă largă de ecosisteme de pe uscat și pe mare. Ecosistemele cu cel mai mare potențial pentru eliminarea și stocarea carbonului și prevenirea sau reducerea impactului dezastrelor naturale, cum ar fi inundațiile, vor fi prioritățile principale. Noua lege se bazează pe legislația existentă, dar acoperă toate ecosistemele, mai degrabă decât să se limiteze la Directiva Habitate și la ariile protejate Natura 2000, urmărind să pună toate ecosistemele naturale și seminaturale pe calea redresării până în 2030.
Pentru a contribui la atingerea obiectivelor, păstrând în același timp flexibilitatea pentru circumstanțele naționale, legea ar cere statelor membre să elaboreze planuri naționale de restaurare, în strânsă cooperare cu oamenii de știință, părțile interesate și publicul. Există reguli specifice privind implementarea (monitorizare, evaluare, planificare, raportare și punere în aplicare) – care ar îmbunătăți, de asemenea, elaborarea politicilor la nivel național și european, asigurându-se că autoritățile iau în considerare împreună chestiunile legate de biodiversitate, climă și mijloace de trai.