Vlad Voiculescu, ministrul Sanatatii, indoliat de moartea bunicii sale: Trecuse prin COVID-19. Nenorocitul de virus a slabit-o si mai tare

Vlad Voiculescu, a scris pe pagina sa de Facebook ca, la finalul lunii decembrie, chiar in ziua in care el era audiat in comisia parlamentara pentru a primi functia de ministru al Sanatatii, bunica sa a murit.

Vlad Voiculescu povesteste ca bunica sa era foarte slabita si ca "tarziu am aflat ca trecuse si prin Covid19, desi nimeni altcineva din familie nu a fost infectat si toti am stat departe de ea".

"De 20 de ani incoace am trait cu o teama. Teama sa o pierd pe mamaie - bunica mea din satul in care am crescut.

Nu mai stiu exact cand, dar candva aproape de momentul cand stiam ca voi pleca din sat la facultate, mi-am dat seama cat de importanta este pentru mine, ca este bolnava si cat mi-e de frica sa o pierd.

De fiecare data cand sunam sau eram sunat imi era teama si de fiecare data cand plecam de la ea, dupa ce ma conducea pana in prag sau pana la poarta, cand ea nu ma mai vedea, imi faceam cruce si ii multumeam lui Dumnezeu ca e bine", a scris Vlad Voiculescu pe pagina sa de Facebook.

Ministrul Sanatatii a mai scris: "Am avut o mamaie la tara si o bunica la oras. In ultima luna le-am pierdut pe amandoua.

Bunica mea de la oras pur si simplu nu a mai vrut sa traiasca. Cred ca ii ajunsese si isi incheiase cumva socotelile.

Mamaia de la tara insa ar mai fi stat o vreme cu noi.

A cazut insa in casa pe 23.12, in mod ironic cumva... tocmai in ora aceea cat am fost la audieri in Parlament si nu mi-a sunat telefonul.

A cazut in casa ei, casa in care nu ne-am invrednicit sa daramam din timp pragurile. Poate ca ar fi schimbat ceva, poate nu. Corpul ei era deja fragil. A cazut si nu si-a mai revenit dupa operatie. Tarziu am aflat ca trecuse si prin Covid19, desi nimeni altcineva din familie nu a fost infectat si toti am stat departe de ea.

Nenorocitul de virus a slabit-o si mai tare.

Ne consolam acum cu gandul ca nu si-ar mai fi putut reveni, ca nu ar fi vrut nicicum sa depinda de altii. Cand toata viata a avut grija de noi toti, nu i-ar fi placut sa aiba acum cineva grija de ea. Ne consolam cu gandul asta si cu recunostinta pentru tot ce a fost.

Nu a fost timp si nu am avut putere inca sa ma gandesc la tot ce a insemnat pentru mine... cateva lucruri imi sunt insa clare:

In lumea asta in care totul se schimba aproape de la o zi la alta, mamaia mea nu s-a schimbat de 30 de ani incoace. Si nu doar ea, ci totul: casa, curtea, ulita, mirosul si bunatatile din bucatarie. La mamaie era mereu cald, mereu bine, mereu acasa, intr-un fel pe care sper sa il mai gasesc candva in viata asta, dar nu mi-l pot imagina acum.

In lumea asta in care ne judecam unii pe altii pentru facute si nefacute, mamaia mea niciodata nu m-a judecat. Niciodata.

In lumea asta in care aproape in orice moment cineva iti cere ceva, mamaie nu mi-a cerut niciodata nimic. Niciodata. Nimic. De fapt, nu imi amintesc sa fi cerut de la altcineva vreodata ceva. Poate fusese candva si despre ea, dar eu nu imi amintesc. Imi amintesc insa cum ne certa "de ce ai dat banii pentru mine, mamaie? Ca sunt banutii tai munciti... nu-mi trebuie mie, mama..."

In lumea asta in care ne planificam orele in calendare electronice si plecarile din timp, ea ne aduna pe toti in cele mai importante zile din an, oriunde am fi fost prin lumea asta. Si culmea: facea asta fara macar sa ne cheme. Pur si simplu stiam ca trebuie sa fim acolo.

Mamaia mea avea vreo 6 clase.

Avea mancaruri si cuvinte inventate de ea: de cativa ani spunea ca este "dahupita" (adica obosita tare), cateodata se plangea ca este "bosilcata" (adica nu mai era asa de subtirica precum fusese toata viata) iar cand cineva apropiat spunea ceva gresit zicea doar atat: "hai ma..., pai ce-ai? ai tampiala?"

A fost sora medicala candva. A facut apoi TBC si a ramas acasa unde a trudit pentru toti. Bunicul meu a fost macelar si au avut gospodarie la care cateodata mai lucrau si altii. De aproape 30 de ani a ramas singura. Mamaie gatea pentru toti. Ne-a gatit de fiecare data cand ne-a adunat, pana la sfarsit.

A vrut sa aiba copii cu scoala. Si a avut: medic si invatatoare. Daca ea in copilarie se ducea in fiecare zi cu oile, pe copiii ei nu i-a lasat sa faca niciun fel de munca fizica, "lasa, fac eu, ei sa invete carte!"

A avut 4 nepoti. Ne-a iubit pe toti fara rest si noi pe ea la fel.

Mie mi-a aratat asta cu varf si indesat, in fiecare zi a vietii mele. Sper sa-i fi intors macar o particica inapoi.

Ii datorez mai mult decat as putea vreodata povesti.

Ultima data cand am vorbit a fost la inceputul saptamanii, intr-o noapte dupa serviciu cand am reusit sa ajung la ea. Noi ne strangeam intr-un fel anume mana. "Sa ne vedem cu bine, mama". Stiam amandoi ca s-ar putea sa nu ne mai vedem pe lumea asta. S-a dus si imi e ingrozitor de dor de ea. Daca va rugati, rugati-va si pentru mamaia mea: Cornelia Voiculescu.

Daca mai aveti bunici sau vreo mamaie... stiti voi mai bine ce aveti de facut".

Conflictul intre Nicusor Dan si Vlad Voiculescu se amplifica. "Trebuie sa invatam in tara asta sa impartim competente"

Primarul Dominic Fritz le cere imperativ lui Gheorghita si lui Voiculescu informatii despre campania de vaccinare: "Centrele nu trebuie sa devina spatii de muzeu"

Două milioane de români nu au asigurare medicală, conform ministrului Sănătății. Aceste persoane nu beneficiază de o serie de servicii de sănătate

Ministrul Sănătăţii Alexandru Rafila afirmă că, în prezent, sunt două milioane de români fără asigurare de sănătate. ”În cursul anului trecut, au fost făcute peste 700.000 de...

În ce fază sunt cele trei spitale regionale de la Iași, Craiova și Cluj și când spune ministrul Rafila că vor fi gata

Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat că spitalele regionale aflate în fazele cele mai avansate sunt cele de la Iaşi şi Craiova şi că urmează îndeaproape cel din...