Svetlana Alexievici: Putin a devenit propriul sau ostatic. Nimic nu se schimba in Rusia

Intr-un interviu acordat in exclusivitate postului DW, laureata Premiului Nobel pentru Literatura Svetlana Alexievici vorbeste despre debutul ei in lumea operei, Rusia lui Putin si tinerii din "generatia Greta".

Laureata Premiului Nobel pentru Literatura Svetlana Alexievici, in varsta de 71 de ani, ne primeste in foaierul hotelului modest din Stuttgart, la care este cazata. Scriitoarea bea un espresso dublu dintr-un pahar de carton, e racita si pare obosita in dimineata dupa premiera de la Opera din Stuttgart. Compozitorul Serghei Nevski a realizat o varianta muzicala a cartii ei "Vremuri second-hand" (publicata in traducere in limba romana, in 2016, la editura Humanitas).

Ce parere aveti despre spectacolul lui Nevski?

Serghei Nevski a reusit sa prelucreze surprinzator de mult material literar din cartea mea. In mod subtil, a ales din text exact ceea ce e cel mai aproape de sufletul meu. Desigur, a fost trista concluzia ca nimic nu se schimba in Rusia: ea se resimte in opera lui Modest Mussorgski, la Puskin si la Nevski.

Piesa lui Puskin "Boris Godunov", la care va referiti, se incheie cu propozitia: "Poporul ramane mut". La sfarsitul operei omonime a lui Modest Mussorgski, tarul Boris Godunov isi pierde mintile. Cum se termina "Vremuri second-hand" - acum si pe scena Operei din Stuttgart?

Cu nebunia colectiva! Asta se vede. Cand citesti declaratiile unora dintre politicienii rusi, ai impresia ca exista o epidemie a nebuniei totale. Ma refer, spre exemplu, la planurile de a ancora "rolul central" al Bisericii din Rusia in legea fundamentala. Nici macar tarului nu i-ar fi trecut prin cap asa o idee!

Va referiti la actuala reforma constitutionala din Rusia. Ca buna cunoscatoare a naturii umane, ce credeti ca urmareste Putin? In Rusia, unii considera ca presedintele isi pregateste deja retragerea de pe scena politica. Poate ca isi mai doreste cativa ani frumosi in afara Kremlinului...

Nu cred. Am impresia ca Putin a devenit propriul sau ostatic, la fel ca presedintele belarus Lukasenko. Intr-o astfel de situatie, nu prea poti sa te retragi. Dictaturile sunt brutale chiar si pentru dictatorii insisi, ei nu duc, de fapt, o viata umana.

Am vrut sa inteleg, spre exemplu, ce fel de om a fost Lenin. Citind multe despre viata lui, am ajuns la o carticica in care era relatat urmatorul episod: odata, Lenin a petrecut noaptea la un muncitor. Gazda s-a trezit in toiul noptii, cand a auzit ca cineva se plimba prin incaperea unde dormea Lenin.

Muncitorul a intrat in camera si a vazut ca nimeni altul decat oaspetele sau cotrobaia printre cartile din biblioteca. Lenin s-a intors spre gazda si i-a spus cu amaraciune: "Pe toate astea nu le-am citit inca!" Era un regret profund uman ca viata a trecut pe langa el. La urma urmei, devenise ostaticul propriilor sale idei paranoice.

Lenin regreta ca nu a citit atatea carti, dar ce vor regreta, oare, Putin si Lukasenko?

Ei vor regreta ca nu au reusit sa introduca o monarhie, ca nu vor putea sa le transfere puterea propriilor urmasi. Le-ar placea asa ceva, pentru ca s-au saturat sa tot mimeze aceasta democratie primitiva, in care nu mai crede nimeni de multa vreme.

Poate ca vor regreta si ca nu si-au trait propria viata. Bani, da. Miliarde, apartamente, palate - dar acestea nu aduc fericirea. Barbatii sunt mereu intr-o competitie. O vreme, aceste jocuri li se par palpitante, dar cine a ajuns deja sus, stie exact ce pret a platit. El realizeaza ca nu mai are prieteni adevarati - doar dusmanii sunt reali.

Lumea e condusa insa in continuare de barbati albi, cu varste inaintate, ca Putin sau Trump. Ce sa faca tinerii? Cui ii apartine viitorul?

Omenirea se schimba. De curand, am fost la Londra si am vazut multi activisti ecologisti tineri, din moment ce Greta Thunberg tocmai venise in oras. Am avut sentimentul ca am ajuns intr-o alta dimensiune, pe alta planeta. Ceea ce conta pentru noi nu mai e atat de important pentru acesti oameni. De pilda, am stat de vorba cu un tanar care lupta pentru drepturile pinguinilor - dar nu pentru drepturile omului.

Generatia care a crescut cu Harry Potter intelege problema binelui si a raului altfel decat noi, cei care am crescut cu Dostoievski. Viitorul ii apartine insa generatiei Gretei, cu toate ideile, fricile, iubirile si antipatiile ei.

Cel de-al Doilea Razboi Mondial se numara printre subiectele principale ale scrierilor dumneavoastra. In ultima vreme, observam in Europa de Est un fel de "razboi al victoriei", o disputa in care se implica Rusia si Polonia, dar si Tarile Baltice si Belarus. Cine sunt invingatorii, eliberatorii, ocupatorii si victimele? Exista posibilitatea de a gasi un numitor comun?

Intr-adevar, se aude in repetate randuri de monumente ale soldatilor sovietici manjite cu vopsea, si in Belarus. De fapt, avem toate motivele sa-i admiram pe baietii din Reazan sau Minsk, care au luptat si au murit pentru a elibera lumea de fascism si care le-au lasat singure pe bietele lor mame. Pe de alta parte, de ce in Rusia si Belarus nimeni nu vrea sa vorbeasca despre faptul ca fara Stalin nici nu ar fi fost posibil fascismul?

Este posibila o confruntare sincera cu trecutul in Rusia si Belarus?

Nu, nici acum nu stim inca ce s-a intamplat cu popoarele noastre in secolul 20. Arhivele sunt inchise. Adevarul despre razboi reprezinta un tabu. Nimic nu se va schimba pana nu vine o generatie noua, libera. Dar de unde sa apara? In Ucraina a existat revolutia din piata Maidan, si de acolo s-a cristalizat o noua generatie care e in masura sa declanseze un al doilea sau un al treilea "Maidan".

Dar de ce nu e posibil asa ceva si in Rusia sau Belarus? In fond, si Ucraina e o fosta republica sovietica.

Ucraina are o traditie democratica bogata, daca ne gandim, spre exemplu, la vechiul stat al cazacilor. Asa ceva n-a existat in Belarus. Iar in Rusia se ajunge automat la "masinaria stalinista": un mecanism al fricii ii determina pe rusi sa se pozitioneze, cu hotarare, de partea celor puternici.

Am auzit ca lucrati la o carte despre iubire. Despre ce fel de iubire e vorba?

Despre iubirea barbatilor pentru femei, a barbatilor pentru barbati, a femeilor pentru femeie. Despre iubire in general - cel mai mare dar oferit de viata!

Anastassia Boutsko, Deutsche Welle

Foto: Elke Wetzig - Own work, CC BY-SA 3.0, Link

Nicușor Dan susține că PSD se delimitează de Cîrstoiu: ”Nu știu dacă se va apropia de Piedone”

Edilul general, Nicuşor Dan, afirmă că PSD începe să se delimiteze de Cătălin Cîrstoiu, candidatul coaliţiei la Primăria Capitalei, şi susţine că acest lucru corespunde cu orientarea...

UDMR propune "Ziua de Curăţenie Naţională". Când ar avea loc noua inițiativă dedicată protecției mediului

A treia zi de sâmbătă din luna septembrie ar putea deveni „Ziua de Curăţenie Naţională”, potrivit unui proiect de lege al UDMR depus la Parlament, având ca scop principal creşterea...