A invada vecinii nu este un lucru inedit pentru un lider rus, ci unul obișnuit și o tradiție a istoriei scrisă la Moscova. Vladimir Putin se pricepe la retorica politică a vremurilor demult apuse, dar acum războiul din Ucraina este un eșec intelectual al său, probabil și-a ieșit din minți privind evenimentele printr-o lupă rusă istorică și particulară și a acționat în consecință, fără luciditate.
Problema pe care încearcă Putin să o rezolve este eterna enigmă rusă, care este actuala ”ghicitoare, învăluită în mister”, pe care Winston Chirchill a atribuit-o Rusiei. Aceasta este enigma despre ce să faci cu un dezechilibru foarte ciudat și periculos al vieții rusești, potrivit Foreign Policy.
Dezechilibrul constă, pe de o parte, din măreția civilizației Rusiei și a geografiei sale, care sunt puncte forte masive și, pe de altă parte, o incapacitate ciudată și persistentă de a construi un stat rezistent și de încredere, care reprezintă o slăbiciune uriașă.
Liderii ruși de-a lungul secolelor au încercat să facă față dezechilibrului construind cea mai violentă dintre tiranii, în speranța că brutalitatea va compensa lipsa de rezistență. Și au compensat brutalitatea cu o politică externă neobișnuită, care nu este ca a oricărei alte țări.
Dar ce fel de doctrină filosofică poate pretinde Putin? Teoreticienii pro-Putin ar fi trebuit să găsească una pentru el, ceva superb, capabilă să genereze un limbaj util pentru a ne gândi la situația Rusiei din vremea noastră și la eterna enigmă a statului rus.
Teama lui Putin că revoluția s-ar putea răspândi la Moscova
Dar teoreticienii l-au dezamăgit pe Putin. Poate că eșecul din Ucraina nu este doar vina lor. Doctrinele puternice există sau nu. Așa că Putin a trebuit să se mulțumească cu orice idei care sunt vehiculate, prinzând o idee și alta și încercând să le lege într-un nod.
Nu a învățat nimic din comunism, cu excepția urii față de nazism, care rămâne din cel de-Al Doilea Război Mondial. El a pus accent foarte mult și pe antinazismul său, iar asta reprezintă o bună parte din sprijinul pe care a reușit să-l trezească în rândul compatrioților săi.
Dar, în final, de ce a invadat Putin Ucraina? Nu din cauza agresiunii NATO și nici din cauza evenimentelor de la Kiev din secolul al IX-lea și a războiului ortodox din secolul al XVII-lea.
Nu pentru că Ucraina sub președintele Volodimir Zelenski a devenit nazistă, cum pretinde Putin. Însă, Putin a invadat Ucraina din cauza Revoluției de la Maidan din 2014. Aceasta a fost tocmai precum cea din 1848, o revoltă europeană clasică animată de aceleași idei liberale și republicane.
Iar Vladimir Putin a fost îngrozit de apariția lui Zelenski, care ar fi putut părea, la prima vedere, un simplu comediant de televiziune, un politician cu un program liniștitor. Astfel, Putin a concluzionat că revoluția de la Maidan era destinată să se răspândească la Moscova și Sankt Petersburg, dacă nu anul acesta, poate anul viitor.
Așa că s-a consultat cu fantomele lui Brejnev, Hrușciov și Stalin, care l-au îndrumat către maestrul gânditor, Nicolae I. Și Nicolae I i-a spus lui Putin că, dacă nu reușește să invadeze Ucraina, statul rus se va prăbuși. Asta era ceva de viață și de moarte.
Eșecul lui Putin este un dezastru monstruos al imaginației ruse, el s-a aruncat în cele mai sălbatice adâncimi ale reacție țariste. Calamitatea care a avut loc este în primul rând una intelectuală din partea lui Putin. Totul duce la pericolul prăbușirii statului rus, mereu fragil, pe care Putin credea că încearcă să-l evite.