"Vrem o țară ca afară" - slogan menit să adoarmă contribuabilii mai rău ca cel cu FNI, din anii '90

Am tot așteptat ca din creuzetul gândirii coaliției la guvernare să iasă măsurile care să refacă puterea de cumpărare, să recâștige încrederea în clasa politică, să mobilizeze resurse umane și materiale pentru evoluția societății către nivele existente în vestul Europei.

Dacă suntem sinceri cu noi și nu ne aburim cu slogane de campanie electorală, putem trage concluzii privind starea națiunii, fără a avea pretenția unei disertații de doctorat (contestabilă oricum, că așa se poartă).

În primul rând dacă mă uit la clasa politică, văd o structură amorfă, greu de catalogat, în care o groază de nulități și-au făcut loc prin mijloace atipice, pentru interese strict personale, fără nici o legătură cu agenda publică. Asta se poate argumenta prin aceea că nu există nici un proiect legislativ care să privească bunăstarea cetățenilor acestei țări, plătitorii de taxe și impozite în această țară. Când a fost vorba de vreo lege pentru majorări de salarii sau pensii, s-au chinuit, s-au certat, au amânat, au prorogat, numai ca să nu acorde ce era corect, măcar, pe legislația în vigoare, pentru contribuabili. Mulți dintre acești contribuabili nici n-au mai apucat să vadă bătaia de joc la care au fost supuși, părăsind această lume cenușie.

Dacă această clasa politică este formată din personaje ca Vanghelie, Bădălău, Virgil Popescu, este foarte greu să putem vedea coerență și o gândire proactivă în direcția nivelului de trai al întregii societăți. Din ce s-a văzut la domnii de mai sus, altele au fost interesele dumnealor, așa de mult s-au preocupat de soarta națiunii că n-au mai avut timp să mai și gândească vreun plan de bunăstare pentru alegători, pentru că la ei totul era poleit cu bani mulți, trași din Bugetul de Stat, sau alte manevre, care mai de care mai ingenioase, cu sume la care te apucă amețeala.

Datorită unora ca cei de mai sus, alți oameni cu bun simț, cu pregătire temeinică și experiență profesională, n-au mai putut intră în structurile partidelor, pentru că făceau notă discordantă cu cei de acolo, care lipiseră afișe, se făcuseră utili cu snack-uri în campaniile electorale, unul din principalele atu-uri pentru care se putea promova fiind cel al participării la multe evenimente programate de partid. Și uite așa ne-am trezit că tineri, cu slabe cunoștințe profesionale, sa fiu delicat, au ajuns în consilii de administrație al unor firme importante, domnișoare, pline de ifose, au primit sinecuri în poziții de conducere, pentru care, nu numai că nu aveau experiență necesară, nu aveau nici o legătură măcar de ochii lumii, să nu bată la ochi, cum zice rapsodul. Și ne mai mirăm de ce instituțiile de stat nu sunt performante. Ordonanță 109 - guvernanța corporatistă- se vrea o copie a legislației care funcționează în Franța. Poate în corpul Ordonanței sunt articole asemănătoare cu legislația franceză, dar aplicarea în realitate în România nu are nici o legătură cu scopul acesteia.

Va dau un singur exemplu, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal, sunt mândru de asta. Dl. Christian Esteve, un manager francez, venit în România în 1999, cred. A venit pe poziția de director general Orange pentru România. După cca doi ani a plecat în Franța, și revine în România în 2002 pe poziția de director adjunct apoi director general la Dacia Pitești. Inutil să discutăm ce creștere fulminantă a avut Dacia în această perioada 2002-2008. Consecința bunelor rezultate ale d-lui Esteve, au făcut ca, în 2008, să fie rechemat în Franța pe poziția de secretar general al grupului Renault.

Așa înțeleg conducătorii politici inteligenți să gestioneze marile întreprinderi, cotate la Bursă, pe al căror dividend se bazează când prefigurează proiectul de buget viitor. Și într-o plajă rezonabilă, totul este predictibil, cu efecte directe în bunăstarea cetățenilor. Banii pe diverse proiecte sunt fără dobândă, proveniți din rezultatele economiei locale, cu toate beneficiile colaterale.

Acest gen de directori era necesar și pentru economia românească, nu genul de snapani care nu știu cum să vândă mai repede, la fier vechi, ce a mai rămas din industria grea sau cea chimică, de am rămas acum numai cu mall-urile și cu "industria Horeca", cum le place unora să declame.

De un an și patru luni acest guvern prin programul sau de guvernare s-a angajat la o serie de angajamente, care, acum, sunt în desuetudine, nimeni nu mai amintește de ele. De ce? Lasă că e bine și așa… zic unii. Pentru cine?

Când discutăm de criza energetică, în noiembrie 2021, îmi aduc aminte că social democrații s-au angajat să facă demersurile pentru revenirea la piața reglementată, să taie profiturile nesimțite ale băieților deștepți din energie, promovați de liberali cu asiduitate, demnă de cauze mai bune. Consecința - toată piața s-a distorsionat, s-au deteriorat grav echilibrele macro, atât cât erau, generând o cascadă de falimente, de crize personale pentru că nu puteau plăti facturi mai mari decât veniturile lor, inflația a decolat fără șanse să mai revină la aterizare terestră. Degeaba se chinuiesc în media, specialiști de talie în macroeconomie să ceară revenirea la tarifele reglementate, în caz contrar existând pericolul unui colaps național greu de evitat. A doua alternativă ar fi fost corelarea veniturilor din salarii și pensii cu nivelele energiei, gazelor și carburanților majorate după liberalizare (care o fi aia?). Piața de gaze de la Viena, s-a văzut că e controlată de Gazprom, piața de la Rotterdam TTF, nu e clar cine o manipulează, influențele par tot rusești, iar noi care producem gaze și energie, avem și resurse de petrol, ne punem singuri latul de gât, raportându-ne la acele piețe, fără să facem și corelare cu nivelul de venituri ale celor din vest.

Curat reglementare! Cu ajutorul ANRE, cum altfel, pe salarii jenant de mari, nejustificate de rezultatele reglementarilor emise.

"Facturile nu sunt mari din cauza prețurilor, pentru că acestea au fost plafonate pentru consumatorii casnici şi pentru marea majoritate a consumatorilor industriali. De la 1 ianuarie, nu există client care să nu aibă una dintre cele patru variante de preț plafonat. Facturile sunt mari din cauza acumulării lunilor de consum şi a cantității facturate pe o perioadă lungă de timp", a mai explicat vicepreședintele ANRE, Zoltan Naghy.

Ce poți să mai spui la așa judecată "inteligentă"… decât că, și ei sunt ai noștri. Dar nu credeam că putem fi luați de proști la noi în țară, cu așa indolență.

E simplu de decelat că un cetățean UE, cu un venit decent de 1500-2000 euro, nu are o problemă că prețul utilităților crește cu 20-30%. De la 300 euro, lunar mai scoate 60-80 de euro lunar. Se întreabă de ce, dar nu este disperat că nu mai poate există. Puneți asta în comparație cu cel din România, care da mai mult de 70% din salariu sau pensie pe aceste utilități, indispensabile unui trai decent în secolul 21. Problema, de un an de zile, este existențială, nu de confort sau de mofturi. Greu să înțeleagă clasa asta politică, care se pregătește de rocadă, parcă încercând să nu o facă.

În acest moment se pune acut problema de ce mai stăm în UE, dacă din calitatea de membru cu drepturi depline -discutabilă, datorită partenerilor binevoitori- nu rezultă decât obligații, care nu au nici o legătură cu starea financiară precară a românilor, comparativ cu vestul UE. Calitatea de membru UE ar fi trebuit să ne ducă la nivel de trai comparabil cu nivelul membrilor fondatori, de asta sunt fonduri de coeziune, de asta am primit tot felul de jaloane, care mai de care mai surprinzătoare. Rezultatele de până acum, cu cca 30-35% grad de absorbție al fondurilor europene, arată că cei numiți sau aleși pentru zona aceasta, nu au habar ce trebuie să facă, ba mai mult, stand acolo blochează derularea programelor de finanțare europene, pentru salariile mari care sunt în acest sector. Și nimeni nu răspunde. E bine că sunt salarii mari, așa și trebuie, dar rezultatele atragerii de fonduri trebuie să fie pe măsură lor, nu pe comisioanele condiționate pentru aprobarea înrolarii în accesarea fondurilor.

PNRR - acest program care a stârnit tot felul de opinii și umori în societatea noastră, era destinat reformării și creșterii nivelului de trai al cetățenilor, datorită digitalizării, utilizării energiei regenerabile, și multe idei ale globaliștilor, greu de aplicat la nivelul de venituri al populației actuale. Dacă mai discutăm și de starea creditării -singurul motor al economiei capitaliste-cu dobânzile superbe, nemaivăzute în nici o țară, la care BNR se face că nu vede, motivul, din ce văd eu, fiind că tot la aceleași bănci se împrumută și statul. Culmea, că pe rezultatele excepționale din piața bancară, cei de la BNR își iau beneficii imense, băncile raportează profituri jenante, toate obținute din spolierea amărâților care împinși de nevoi, apelează la acest tip de împrumut. Motorul economiei capitaliste este gripat, cuzineții sunt roșii pentru că fără ulei – banii, în acest caz- frecarea este mare și degeaba încearcă "specialiștii" să-l învârtă. Nici măcar cu manivela.

Starea turismului este afectată grav de distorsiunile create în piața caracteristică.

Selectarea clientelei pe criteriul încasărilor din salarii și pensii - se trimite în desuetudine tradiția de sute de ani, prin care cei care ajung la 4-5 stele, au un nivel de civilizație corespunzător standardului la care au acces.

Degradarea nivelului de civilizație din zona de lux a serviciilor poate duce la scăderea cererii, la izolarea consumatorilor în locații private, cu restricții pentru marea masă.

De asta este important ca veniturile mari să fie corelate și cu returnarea către societate a unor prestații economice, intelectuale sau fizice de excepție, de către cei care le primesc, nu pentru că într-o conjunctură sau alta au pus mâna pe un job pe care nu îl merită.

Competiția poate genera progres numai dacă are reglementări și coordonate bine stabilite, nu pe sinecuri sau favoruri fără suport.

Clasa politică, așa cum este acum, nu cred că are șanse să fie aleasă dacă ar înfrunta direct electoratul. Pentru că la final de mandat, fiecare demnitar dă socoteală de ce a făcut.

Și tare mi-e milă de onorabilii din această coaliție stranie, când vor trebui să prezinte raportul activității. Istoria nu consemnează decât învingătorii. Uitați-va la câți s-au perindat pe la Palatul Victoria și ce mai reprezintă ei acum în viața publică.

Dar pentru asta, trebuie o clasa politică educată în maniera asta. Aștept cu mare nerăbdare rocada din mai, sau când va fi. Ar putea fi un punct de inflexiune, poate cel așteptat de multă lume. Depinde de viitorul premier.

O țară ca afară ar aduce înapoi mulți din cei 7-8 milioane plecați -diaspora, cum îi alintă guvernanții- (sociologii spun cifrele astea), ceea ce ar face ca problema forței de muncă să fie rezolvată, nu cu extracomunitari, ca acum. Dar pentru asta trebuie să înceteze indolența în legislația salarizării și să ai un plan de reindustrializare pregătit. Pensiile vor fi consecință, dacă salariile vor fi mari. E ceva pentru care merită luptat. O țară că afară începe cu respectul față de muncă și taxarea ei rezonabilă, nu ca acum. De ce Germania are 22% grad de taxare a muncii și nu dă faliment. Nu cred că acolo, politicienii vin cu bani de acasă să susțină economia.

Întrebarea e – sunt politicienii pregătiți să lupte, sau după ce s-au dedulcit la borcanul cu miere al bugetului de stat, în diverse forme, își caută locuri călduțe, create în timpul mandatelor de parlamentar, tot de ei. Un an ne desparte de bilanțul actualei coaliții. Dacă intră în alegeri cu rezultatele de acum, sigur n-o să aibă nici o șansă. Problema e nu ce fac ei, ce facem noi pentru că nu sunt alții, încă, pe care să-i putem vota. Motivele, le-am expus mai sus.

Greu examen și pentru noi, ca țară. Pentru că respectul celorlalte țări din UE vine din respectul acordat clasei politice locale. Și asta s-a văzut cel mai clar la votul JAI pentru Schengen.

Sfârșitul lunii va aduce poate o clarificare pe legea pensiilor, cum promite dl. Budăi- de ce n-o fi făcut-o până acum, greu de înțeles, zicea că e specialist. În media, prestația sa duplicitară n-a dovedit că ar deține ce spune - jalonul 2 din PNRR e pe final, iar jalonul 3 probabil va reveni viitorului guvern, pentru că, din ce văd eu, nu cred că va trece așa de repede de Parlament, noua lege a pensiilor. De Legea 127 care ar intră în vigoare la 1 septembrie - nici o vorba. Nici măcar de la dl. Câciu…Ce e grav, e că nu știu ce s-a făcut cu prima tranșă, dacă a intrat în circuitul economic, care sunt reformele mult clamate, care s-au realizat cu această tranșă, ce a făcut bine pentru cetățeni această prima tranșă. Cine va putea explica asta cu argumente solide, va marca puncte bune în zona politică. Nu va gândiți la dl. Ghinea, e prea ocupat să-și fructifice "ideile geniale", puse în PNRR.

Dacă îmi spuneți că la capitolul monitorizare și supraveghere implementare, s-au consumat sumele alocate, va mulțumesc anticipat, nu va mai deranjez. Noua generație de politicieni e jenant de asemănătoare cu cea veche, nu e apa de vină, de vină sunt caracterul și lipsa demnității, create prin educație și cunoaștere profundă a datoriei față de o țară care oferă tot ce se poate pe lumea asta, dar care e batjocorită de proprii cetățeni aleși, fără șanse de redresare vizibile pe termen scurt.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Citește și:

Cum au ajuns principalele reforme ale coaliției să fie tărăgănate la nesfârșit. Legile Educației și pensiile speciale, între controverse și interese politice

În ciuda promisiunilor și „urgențelor” prezentate de coaliția de guvernare PSD-PNL la finalul anului trecut, mai multe subiecte de interes public au fost amânate în repetate rânduri ori...

Ministrul Muncii, despre creșterea vârstei de pensionare: ”Nu trebuie să punem carul înaintea boilor”

Ministrul Muncii, Marius Budăi, a declarat luni, 20 martie, că nu susține sub nicio formă majorarea vârstei de pensionare peste 65 de ani. Ministrul a subliniat că autorităţile din...