De cand nu ai mai vazut un film romanesc?
"Octav" spune povestea unui domn respectabil, de 84 de ani, care revine in Romania, in casa parinteasca, dupa luni si ani de procese pentru a-si recupera bunurile luate abuziv de statul roman, dupa razboi.
Revenirea acasa ii aduce aminte de vremea copilariei, de familie, cu bune si cu rele, de mama, de tata, de natura. Asa cum traim cu totii, viata e plina de bune, dar si de rele, de bucurii, dar si de necazuri.
"Octav" se deosebeste de filmele romanesti prin faptul ca este un film aparent fara miza. Ce mi-a placut foarte mult si ce m-a dus pe aripile sale a fost muzica. De ce? Pentru ca desi regizorul Serge Ioan Celebidache spune ca nu este povestea tatalui sau, nemaipomenitul dirijor, compozitor si profesor Sergiu Celibidache, te gandesti, fara sa vrei, doar la acesta.
Sergiu Celibidache a inspirat foarte multa lume, a fost unul dintre cei mai respectati oameni de muzica din lume, iar recunoastrea sa si mostenirea sa vor dainui intotdeauna, acum si datorita acestui film facut de fiul sau.
Marcel Iures joaca rolul lui Octav, rol pe care a ales sa-l asemene lui Celibidache, a ales ca personajul sau sa semne cu acesta si a facut acest lucru magistral.
Liniste, muzica, pasarele, insecte, frunze, natura, frumusete - asta am vazut in acest film de autor, in acest episod final al vietii unui om, al serialului sau in 84 de episoade.
Va marturisesc faptul ca cel mai mult mi-au placut scenele cu Marcel Iures si Victor Rebengiuc, prietenul sau din copilarie, joaca lor cu trenuletele, trecerile prezent-trecut. O replica foarte emotionanta a fost cea a lui Rebe, cand spune: "Eu aici am crescut!" - atat de simplu, cu atata sens, atat de sincer si atat de curat -, Octav replicandu-i: "Eu nu am pe nimeni...".
La un moment dat, cand Octav se asaza pe frunzele aramii si inchide ochii, am trait acelasi sentiment de pace, bucurie, amintire, intrebare: Cine suntem? Cu ce ramanem? Pretuieste-ti amintirile, zic.
Eu recunosc faptul ca in ultima perioada am vazut multe filme romanesti foarte bune, foarte interesante si altele care nu mi-au placut deloc. Asta e, suntem subiectivi. Asa suntem noi oamenii, subiectivi, asa sunt minunile: plac sau nu plac.
Muzica, repet, mi s-a parut extraordinara. La final am aflat ca este muzica compusa de minunatul Vladimir Cosma, compozitor roman care traieste in Franta, cel care a compus muzica din filmele cu Belmondo, filmele cu Pierre Richard si multe altele, singurul compozitor roman cu premiu Cesar.
Filmul "Octav" place sau nu place. De ce? Pentru ca este un film de atmosfera, de introspectie, de stare.
Daca esti agitat si nu ai stare, nu te duce, ar fi pacat. Daca vrei raspunsuri, nu vei gasi. Raspunsurile sunt in tine.
Am fost la premiera oficiala la Sala Palatului, un eveniment impecabil organizat de Ypolo Media, prieteni dragi mie. M-a impresional expozitia montata in foaier, evenimentul in sine, foarte grandios, maret, un eveniment ca la carte. M-am simtit ca la Cannes.
Va recomand cu drag acest film de atmosfera, introspectiv, de amintire, dar la cinematograf, incepand de azi.
Octav
regia: Serge Ioan Celebidache
cu: Marcel Iures, Victor Rebengiuc
muzica: Vladimir Cosma
Va pup!