Nottara, ombilicul Bulevardului

Stiu, multa lume se considera in Romania de azi buricul lumii. Ei cred ca nici soarele nu rasare fara ajutorul lor. Si ca nici ceilalti nu pot exista in absenta radioasei lor persoane.

N-ar fi rau sa fie asa (pe principiul, n-ar fi rau sa fie bine!), numai ca realitatile zilei cam contrazic iluziile decidentilor: daca lucrurile ar merge cum clameaza ei, nu ne-am situa in topul celor mai sarace tari din Europa (iar saracia materiala o antreneaza si pe cea culturala).

Si aceasta se intampla nu in ultimul rand din cauza coruptiei endemice a tranzitiei, care dreneaza resursele publice, satisfacand interese private, nu colective, asa cum ar trebui.

Din aceasta perspectiva, nu ne mai intrebam de ce Teatrul Nottara din Bucuresti a devenit un caz. Simplu: pentru ca este plasat intr-o zona cu potential imobiliar imens. Iar lumea a aflat de problema, pentru ca directoarea institutiei, Marinela Tepus, a inteles sa nu taca si sa nu accepte destinul "implacabil", punand lacatul pe cladire, ci a adus chestiunea in spatiul public si s-a luptat, pana a gasit o solutie.

La fel ar fi putut face si alte institutii culturale de pe Bulevardul Magheru, care au preferat sa inchida pur si simplu, fiind puse in aceeasi situatie de o lege promulgata intempestiv (nr.282/ 2015, pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 20/1994), pentru care o actualizare in teren ar fi fost poate necesara.

Asadar, cu peste un deceniu in urma, niste baieti destepti s-or fi gandit sa puna mana (macar cate putin) pe filonul imobiliar reprezentat de zona centrala a Capitalei, asa ca au determinat efectuarea unor expertize (cat de superficiale? Nu s-a intrebat nicio oficialitate pana acum!), care sa scada valoarea de piata a unor imobile/zone, ce deveneau astfel, or fi crezut ei, chilipiruri, spatii numai bune de investitii imobiliare majore.

Cerintele legii - consolidarea imobilelor pentru reducerea riscului seismic - nu au fost respectate niciodata, astfel incat singurul efect al ordonantei din 1994 a fost aparitia seraficelor buline rosii, care au si disparut de pe unele cladiri de interes public, dupa ce au fost zugravite fatadele, fara ca autoritatile sa fi reactionat.

In 2015, promulgarea legii 282 a inchis pe Magheru cinematografele Studio si Patria, ucingand si comertul din zona.

Punand la indoiala vechea expertiza, care asezase bulina pe fatada cladirii (si pentru care nimeni nu mai poate fi tras la raspundere, caci firma nu mai exista!), Teatrul Nottara nu s-a lasat inchis, ci a solicitat efectuarea unei noi expertize, realizate la standardele actuale.

Aceasta a dovedit ca imobilul nu se situeaza in gradul I de risc seismic si ca nu este mai nesigur decat alte cladiri interbelice.

Era de asteptat, intrucat nimeni nu isi putea inchipui ca inginerul constructor Liviu Ciulley ar fi riscat viata copiilor sai, Liviu si Ana, care alesesera, fara stirea sa, sa studieze arta dramatica, ridicandu-le un teatru, dupa planurile apreciatului arhitect Radu Dudescu, fara a-si lua toate masurile de siguranta in constructii.

Teatrul Nottara a facut publice rezultatele noii expertizari, in 28 iunie 2016, iar in 15 octombrie 2016, intr-o ceremonie publica, a dat jos si infama bulina de pe fatada sa.

In aceasta perioada, insa, nottaristii au jucat in cele mai dificile conditii, pe scenele altor sali bucurestene, in turneu si chiar la cort.

Iar aceasta nu a reprezentat decat varful aisbergului, caci negocierile din spatele reprezentatiilor au fost istovitoare si nesfarsite. Zece luni de nesiguranta, eforturi sporite, dezamagiri si, totusi, sperante.

Programul premierelor a ramas neschimbat, chiar daca repetitiile s-au facut in conditii greu de imaginat. Festivalul Festin pe bulevard a continuat si el, e in plina desfasurare acum, desi la vremea organizarii sale nu se stia in ce sali vor putea fi prezentate spectacolele invitate.

Acum, cand trupa poate, in fine, sa joace pe propriile scene, fiindca s-a intors acasa, pe Magheru 20, nottaristii nu vor sa lase aceasta paranteza dureroasa din istoria de 70 de ani a teatrului sa treaca, fara o amintire si in pagina scrisa, nu doar in sufletele oamenilor.

Asa ca au alcatuit un volum de marturii ale celor care au fost nevoiti sa treaca prin calvarul celor zece luni de "neacasa". Iata, in avanpremiera, cateva din gandurile celor care seara de seara slujesc teatrul si care au iesit invingatori din lupta cu sistemul:

Trei cuvinte despre ce a insemnat criza bulinei/Buliniada

Catrinel Dumitrescu, actrita

Buliniada... A inceput ca un strigat de tragedie; a continuat ca o drama cu alura de "melodrama" (cu "mistere", "jocuri"), degajand un sentiment de restriste nu doar spirituala.

Alexandru Repan, actor

Dintre toate teatrele din Bucuresti, singurul care ne-a primit pe gratis a fost.... Institutul Maghiar Balassi. Si sa mai fii sovin!!! (Erata: A mai fost si... Palatul Cotroceni!)

Mircea Diaconu, actor, europarlamentar

Tot pachetul, toata povestea, incepand cu decretul acela precipitat si sfarsind cu finalul povestii inseamna, de fapt, un DEGEABA enorm, un chin in van si va reamintesc ca cel mai mult munceste musca in borcan. Deci este un mod de a trai, rezumat de mine prin sintagma "musca in borcan".

Ion Haiduc, actor

Aceasta bejenie sau acest exil reflecta 100% fidel degringolada din administratia romaneasca.

Victoria Cocias, actrita

Cand am fost scosi din teatru, am constatat ca, din toata lumea care era alaturi de noi la TV, prin jurnale, au ramas foarte putini cei care te ajuta in general. Ma refer aici la colegii de breasla! A fost trist faptul ca Uniunea Teatrala nu a putut sa ne ajute in niciun fel!

Constantin Cotimanis, actor

Nottara este locul unde am impartasit prietenia si nu mi-a parut rau niciodata.

Adrian Vancica, actor

Criza Bulinei a insemnat spectacole mai rare si in locuri noi, unele nepotrivite, asadar alterarea actului artistic.

Alexandru Jitea, actor

E ca si cum te-ar fi dat cineva afara cu un executor judecatoresc, fara drept de apel. Era un sentiment care te cuprinde atunci cand ramai fara replica, cand ramai fara posibilitati in fata realitatii. Intre teatru si autoritati se instalase un monolog perfect. Publicul ne-a sustinut constant si cu multa pasiune, pentru a reveni acasa, pe Magheru.

Ada Navrot, actrita

Experienta a fost unica pentru mine, uluitoare as putea spune. Am iesit obosita din aceasta perioada de 10 luni, dar si mult mai puternica.

Ion Grosu, actor

Cand te gandesti numai la actorii care au creat pe scandura acestui teatru, de la George Vraca, George Constantin, Stefan Iordache, pana la Emil Hossu, Stefan Radof sau George Alexandru, nu poti lasa o bulina rosie "pe dinafara" sa scoata "dinlauntru" iubirea si valoarea daruite de acesti mari creatori ai teatrului romanesc.

Cerasela Iosifescu, actrita

Trei cuvinte (si doua adjective!): prostie romaneasca, politica grobiana, umilinta.

Dani Popescu, actor

"Buliniada" nu a fost o criza, ci o revigorare a trupei, a fost sansa actorilor de a se repozitiona vis-a-vis de meseria lor. A fost sansa Teatrului Nottara de a arata lumii ca exista in orice conditii si exista nu oricum, ci in excelenta.

Cristian Nicolaie, actor

Un lucru bun: Am aflat cine sunt, cu adevarat, prietenii nostri si cui ii pasa de soarta institutiilor culturale din Romania, mai presus de alte interese meschine sau de grup.

Dan Bordeianu, actor

In spatele nostru exista o armata intreaga de oameni care se asigura ca noi ne putem face treaba bine [...]: oamenii de la tehnic. V-ati mutat vreodata? De mai multe ori? Atunci, stiti bine ce inseamna impacheteaza, despacheteaza! Doar ca impachetatul si despachetatul lor inseamna uneori casa cu totul! Pereti, tacamuri, burlane si covoare, instalatie electrica si uneori mai muta si canalizarea (ce vreti, fiecare scenograf cu fantezia lui!) si mai mult decat atat, fac asta uneori zilnic, saptamani intregi, luni intregi, uneori cu eforturi considerabile. [...] Din punctul meu de vedere, ei sunt eroii nostri.

Andi Vasluianu, actor

Nu am trei cuvinte, am doua: fara casa. Sau aproape patru: fara casa e urat.

Livioara Adascalitei, cabiniera

"Dupa 30 de ani vine cineva si te da afara din casa ta!". Pentru mine teatrul este prima casa, iar casa unde ma culc este a doua casa, unde merg sa-mi odihnesc sufletul si corpul, dupa cele petrecute in teatru.

Ciprian Nicolae Duica, sef Serviciu Exploatare Scena

Dragostea pe care o port pentru Nottara e aceeasi pe care o am pentru propria familie. Nu stiu ce e ala concediu sau zile de concediu, pentru ca nu m-a interesat sa aflu. M-am dedicat cu tot sufletul unui teatru: Nottara.

Dana Viorica Popescu, sef Departament Regie tehnica

Teatrul, dupa nenorocirea numita "Colectiv" parea, asa, dintr-odata, un loc in care, daca intri, risti sa nu mai iesi. Eu nu am avut niciodata sentimentul ca mi se poate intampla vreodata ceva rau in Nottara. Niciodata.

Silvia Popescu, contabil sef

Un Magheru gri, aproape parasit, cu magazine inchise, dar pe ale caror vitrine sunt lipite afise mari si albe care anunta relocarea, oameni care trec in graba hartaniti de un gand... unde am fost de atatia ani, 20 la numar, unde am fost noi toti si ce am facut?!!!

Marian Tita, sef formatie tamplarie

Pierderea publicului fidel al Teatrului Nottara, un deosebit efort fizic si psihic si nesiguranta pentru propriul loc de munca.

Alexandra Norocea, sef birou resurse umane

Si pentru ca nu aveam sediu si acceptam orice colaborare cu teatre atat din tara, cat si din strainatate, la invitatia domnului Tarna, directorul Teatrului Ginta Latina din Chisinau, am plecat in turneu. Nu mica ne-a fost surpriza cand, de la vama pana la sediul teatrului, am fost insotiti de un echipaj de politie. Trecea TEATRUL NOTTARA. In acele momente as fi strigat in gura mare: EXISTAM!!!!

Alina Maer, Ploiesti, spectator

Nottara insemna pentru mine Teatrul unde se aniversa pe scena, intr-un cadru emotionant, Silvia Dumitrescu Timica in Micul infern, iar eu, intr-un colt de balcon, uitam ca pierd ultimul tren de seara si probabil ca abia in zori ajung pe acasa. Teatrul unde, in studentie, imi doream cu ardoare sa vad Puricele, dar mereu era sold out, iar atunci cand am gasit bilet eram eu sold out in buzunare, asa ca... am vandut un sapun pe care il aveam in geanta, unei doamne care m-a privit cu mila si mirare: asa am intrat la spectacol.

Asa se face ca, dincolo de misiunea sa de spatiu de referinta al comunitatii, ombilic al Bulevardului, loc al comuniunii, in care niste oameni (actorii) fac schimb de emotii si energie cu alti oameni (spectatorii), Teatrul Nottara a devenit si un simbol al rezistentei in fata indiferentei si a coruptiei.

Gasiti mai multe argumente in Caietele Teatrului Nottara, pe luna octombrie: Buliniada, un volum colectiv realizat de 213 autori, ce tocmai a iesit din tipar.

Nottaristii sunt siguri ca au gasit raspuns la intrebarea: cat ne costa sa traim in normalitate? Ne costa mult, dar merita!

Sanda Visan este realizatoare TV. A studiat critica de teatru si film la I.A.T.C. Ion Luca Caragiale din Bucuresti si s-a specializat in mass media si comunicare, ca bursiera Fulbright, la Universitatea Temple, din Philadelphia, USA. Pe langa sutele de programe TV realizate, a contribuit cu articole in reviste de specialitate teatrala si cinematografica.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Liderul USR, după trimiterea în judecată a lui Clotilde Armand: ”Sunt nişte dosare fake, hărţuieli politice”

Preşedintele USR, Cătălin Drulă, a reacţionat după Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi a afirmat că...

Nicușor Dan, la depunerea candidaturii pentru Capitală: Va fi o luptă între oameni care doresc o justiție corectă și clanuri care sug de la bugetul statului

Primarul Capitalei, Nicuşor Dan, a declarat joi, 25 aprilie, la depunerea candidaturii pentru Primăria Capitalei și a listei Drepte Unite pentru alegerile locale din Bucureşti că în această...