Povestea unui ceasornicar: De la o masa veche si o lampa, la atelierul cu ultrasunete si vibrograf

Si-a ales meseria in care a simtit ca poate excela. Si a iesit o afacere. Adrian Rotariu detine un atelier de ceasornicarie in capitala Moldovei.

Dornic in permanenta de invatare si perfectionare, ieseanul spulbera imaginea "ceasornicarului in paslari", demonstrand viabilitatea unei industrii care se alimenteaza astazi doar din pasiune.

"Nu stiu daca pot spune cand a aparut ideea infiintarii unui atelier de ceasornicarie. Cert este ca m-am pregatit pentru o meserie care imi ofera in fiecare zi noi provocari. M-am gandit cum sa fac foarte bine ceea ce am invatat. Si a iesit o afacere!", ne-a spus ceasornicarul.

Povestea incepe in anul 1984. Dupa o incercare nereusita de a trece examenul treptei a II-a, impreuna cu mama sa, a hotarat sa faca ce ii place cel mai mult: sa mestereasca.

"Exact acestea sunt cuvintele, asta ceream mamei atunci cand ma plictiseam: 'Da-mi sa mesteresc ceva'. Intamplator sau nu, tatal meu, fost profesor de matematica, era pasionat de ceasuri. Dupa disparitia lui, a ramas intr-o boxa un sac cu ceasuri de masa.

De acolo imi alimenta mama pasiunea de a mesteri. Bineinteles ca dupa ce demontam un ceas nu il mai montam la loc si nici nu primeam altul imediat. Dar asta a fost demult...", evoca Adrian Rotariu.

Cursul de ceasornicari la Cooperativa Prestatiunea din Iasi a fost urmarea fireasca.

Confectionare roata Chopard

Foto: Facebook/Ceasornicarie.ro

Dupa un an si sase luni a inceput ucenicia in atelierul mesterului Gelu Coman. "Am avut noroc! Atelierul era in incinta magazinului Moldova. Se lucra mult la ceasuri in garantie. Asta necesita o atentie sporita. Ceasurile erau noi, neatinse si trebuiau reparate.

Pe langa faptul ca trebuiau sa functioneze perfect, trebuia acordata o atentie deosebita la tot ce inseamna exteriorul ceasului. Nu trebuia sa zgarii capacul, nu trebuia sa pui degetele pe cadran, pe sticla, sa nu ramana scame, sa nu zgarii suruburile etc. Toate astea m-au facut sa fiu foarte atent la toate detaliile", continua ieseanul.

In perioada uceniciei a urmat si cursuri teoretice la Scoala UCECOM Arad. Mai apoi a fost angajat la institutia care l-a scolarizat si a ramas sa lucreze tot la garantii. Intre timp, a terminat studiile liceale. In anul 1992 i s-a incredintat un atelier de ceasornicarie in cartierul Dimitrie Cantemir.

"Am primit cateva scule vechi, o masa la fel de veche si o lampa. Am inceput sa lucrez, veneau la mine clienti vechi, am inceput sa cumpar scule, aparate pentru verificat si testat ceasurile", isi aminteste Adrian Rotariu.

In 1994 si-a infiintat propriul atelier. In aceea perioada cooperativa incepea sa se desfiinteze.

"Nu am vrut sa renunt la aceasta meserie cu toate ca veniturile nu erau spectaculoase. Am incercat sa schimb ideea ca o ceasornicarie inseamna un coltisor de 1,5mp cu o masa veche si un batran in paslari lucrand la acea masa.

Odata cu accesul la Internet am constatat ca volumul de informatii in ceea ce priveste ceasornicaria este urias. Am inceput sa caut, sa studiez, ori de cate ori aveam o lucrare grea cautam tot felul de informatii cu privire la acea lucrare. Am inceput sa cumpar scule noi si performante de la cele mai cunoscute firme de scule pentru ceasornicari", povesteste ceasornicarul.

Foto: Facebook/Ceasornicarie.ro

Iar afacerea a inceput sa se transforme: multe lucrari, multe aparate si utilaje, a fost nevoie de marirea spatiului. "Acum am un atelier marisor, dotat cu masini cu ultrasunet pentru curatat ceasurile, vibrograf pentru reglarea acuratetii ceasurilor, strunguri si freze pentru confectionarea pieselor pentru ceasurile foarte vechi", se mandreste acesta.

Adrian Rotariu a urmat si "un curs pentru servisarea ceasurilor, in Elvetia, la unul dintre cei mai mari producatori de mecanisme pentru ceasuri de mana, ETA Manufacture Horlogere Suisse", precizeaza el, si este in continuare interesat de instruire la producatori de ceasuri elvetiene.

Un atelier de ceasornicarie pus la punct costa cam 100.000 de euro, spune Adrian Rotariu.

"Avand in vedere ca am inceput acum 28 de ani, nu mai stiu cu ce fonduri am inceput. Va pot spune cu certitudine ca acum un atelier de ceasornicarie pus la punct cu absolut toate sculele necesare costa cam 100.000 de euro. Nu am gresit.

Imaginati-va cate scule sunt necesare pentru confectionarea unui banal surub! Unii sceptici ar spune 'Nu ai un surub in atelier?'. Ei bine, nu il ai. Acel surub trebuie sa aiba anumite dimensiuni, anumite caracteristici si unde mai pui ca trebuie sa fie din otel inoxidabil si sa fie identic cu cele originale. Deci, trebuie sa il faci", explica el.

Revizie Roger Dubuis

Foto: Facebook/Ceasornicarie.ro

In atelierul sau au fost confectionate roti pentru ceasuri de perete, pentru ceasuri de buzunar si pentru ceasuri de mana. Cea mai mica roata confectionata in atelier a avut 4mm diametru si 64 dinti.

Marea dezamagire: in tara nu sunt firme care sa produca scule pentru ceasornicari

"Toate sculele sunt din import. Unii conationali sunt si reticenti cand vrei sa iei ceva de la ei. Am incercat sa cumpar din tara o perie de pasla. Aveam nevoie de una singura, un anumit diametru. Nu am putut sa o cumpar intrucat firma respectiva nu intocmea facturi atat de mici. Americanii au intocmit...", remarca ieseanul.

Viata unui ceasornicar

"Momentele cruciale in dezvoltarea afacerii mele sunt zilnice. Zilnic trebuie sa fac foarte bine ceea ce stiu sa fac. Cand lucrezi in prestari servicii, fiecare zi este o reclama pentru tine. Un client multumit iti poate aduce alti 10 clienti, dar un client nemultumit iti alunga 20 de clienti.

De cand m-am angajat, am fost platit intotdeauna dupa cat am muncit. In cooperatie nu era salariu fix. Erai platit la lucrari. Lucrai bine, aveai clienti, luai salariu. Asa este si acum. Faci calitate, castigi, nu...

Imaginati-va un restaurant bun oriunde in oras, sau o spalatorie buna, sau o... ceasornicarie buna. Acolo vom merge pentru ca stim ca vom fi serviti la nivelul exigentelor noastre. Daca ne respectam munca, cu siguranta vom avea numai de castigat", este convins Adrian Rotariu.

Sunt persoane care isi iubesc de-a dreptul ceasul.

"Unii ma suna si ma intreaba 'Ce face bebelusul meu?' Si atunci intervine presiunea. Imaginati-va cum cerceteaza ceasul acea persoana, atunci cand il primeste acasa. Sa nu aiba zgarieturi, sa nu aiba scame, minutarele sa fie aliniate, acuratetea sa fie ireprosabila, sa nu intre apa", marturiseste acesta.

Ceasul A. Lange and Sohne a fost salvat

Foto: Facebook/Ceasornicarie.ro

Lastari

In anul 2012, la o intalnire a pasionatilor de ceasuri, a intalnit un tanar colectionar la acea vreme de ceasuri mecanice rusesti. "Am intrat in vorba, mi-a spus ca i-ar placea sa invete sa repare ceasuri si i-am propus sa vina la atelier. A inceput o colaborare frumoasa din care amandoi am avut de castigat.

Tanarul a prins foarte repede, dupa trei ani de ucenicie a fost admis in urma unui examen practic la una dintre cele mai prestigioase scoli de ceasornicari din Elvetia", mentioneaza cu satisfactie ceasornicarul.

„Nu există niciun risc pentru numerar.” Cum vede un expert în tranzacții electronice drumul cash-ului în economia țării în 2024 VIDEO

Opt din zece români preferă să cumpere online pentru a câștiga timp, peste media din Uniunea Europeană, într-o țară profund divizată între urban și rural, între adopție foarte...

Eveniment exploziv, o monedă a devenit cea mai puternică din lume: A crescut cu 25% față de dolarul american

Crizele multiple anunțate de către Nouriel Roubini, cunoscutul economist din Statele Unite, au lovit lumea după ce războaiele din Ucraina și Israel, precum și blocarea traficului maritim din...