Ziare.com

Unde nu e nici.. Ciolos nu da.. dar ar fi putut sa dea

de Mircea Cosea, profesor universitar
Vineri, 27 Mai 2016, ora 07:23

   

Unde nu e nici.. Ciolos nu da.. dar ar fi putut sa dea
Mircea Cosea
Evenimentele ultimelor zile au captat atentia. Nu neg importanta problemei concentratiei substantelor dezinfectante si nici efectul starii emotionale a disparitiei dramatice a patronului Hexi Pharma, dar problemele cetateanului raman in continuare grave si nu ar trebui sa fie subestimate. Una dintre acestea este cea a salarizarii.

Citeste toate textele scrise de Mircea Cosea pentru Ziare.com

Intelepciunea populara spune aproximativ ca "acolo unde nu e, nici Dumnezeu nu da". Domnul Ciolos nu este Dumnezeu, dar situatia in care se afla poate i-ar da dreptul sa fie. Nici domnia sa nu are cum sa dea de unde nu e, dar daca ar fi avut o alta abordare asupra problemei salariale ar fi putut sa fie un fel de Dumnezeu pentru romani.

Dovada o constituie ordonanta privind salarizarea personalului public. Fara sa devin un fan al acestei ordonante, voi spune ca discutiile sau negocierile cu partenerii sociali pe tema prevederilor ordonantei vor trebui sa tina seama de situatia in care se afla Guvernul si sa inteleaga ca mai mult nu se putea da deocamdata.

Din punctul meu de vedere, chiar daca nu se putea da mai mult se putea face mai bine.

Mai intai, de ce nu se putea face mai mult:

Desi in declaratiile domnului ministru al Muncii nu s-a spus, macar pe scurt, nimic despre mecanismul calcularii si stabilirii salariului personalului public, problema de baza acolo se afla.

Mecanismul nu consta, asa dupa cum s-a creat impresia, in succesul unor negocieri cu sindicatele si in genialitatea alegerii unei variante de calcul mai echitabile dintre cele zece care ar fi existat, conform declaratiilor oficiale.

Mecanismul consta in intelegerea si aplicarea realista a functiei de repartitie a finantelor publice. Aceasta functie, care nu ar trebui sa fie distorsionata de presiuni politice, revendicative sau populiste, consta in mobilizarea de catre stat a resurselor banesti si constituirea de fonduri financiare pe de o parte, iar pe de alta parte alocarea acestor fonduri pe destinatii.

Privit la o mai inalta scara macroeconomica, aceasta functie este reflectata in procesul de distribuire si redistribuire a PIB-ului. Distribuirea este procesul de impartire intre participantii directi si nemijlocit la activitatea productiei materiale prin venituri obtinute din activitatea de baza (salarii, profit, dobanda, renta), iar redistribuirea este procesul de mobilizare si dirijare a unei parti din PIB-ul deja distribuit prin salarii, subventii, indemnizatii si prin mecanismele pietei (preturi, relatii de credit, relatii fiscale).

In linii mari, salarizarea sectorului public se realizeaza prin procesul de redistribuire.

Rezulta ca orice revendicare de crestere a salariilor in sectorul public trebuie sa plece de la analiza si cuantificarea volumului partii redistribuite din fondurile mobilizate de catre stat in vederea alocarii lor pe destinatii, printre care si cea a salariilor din sectorul public.

La randul ei, mobilizarea fondurilor depinde de gradul de colectare la buget, care la randul lui depinde de o alta multime de factori cu caracter general sau particular, permanent sau conjunctural, obiectiv sau subiectiv cum ar fi cresterea economica, marimea masei de impozitare, gradul de evaziune si delicventa economica, capacitatea institutionala, legislatia, comportamentul economic al contribuabilului etc.

Situatia la data actuala nu este insa favorabila cresterii gradului de mobilizare a fondurilor destinate redistribuirii la nivelul cerut de o crestere a salariilor intregului sector public.

Desi colectarile ANAF-ului au crescut in primele trei luni ale anului cu 7%, cresterea este vadit insuficienta, iar estimarile pe trimestrele ramase nu sunt optimiste. Cresterea masei de impozitare nu este nici ea pe o panta crescatoare, deoarece nu se realizeaza noi locuri de munca prin investitii si nici deschideri de noi proiecte in infrastructura din cauza blocarii procesului de atragere a fondurilor europene.

Cresterea economica, desi este record european, este prea mult bazata pe consum, ceea ce poate conduce pana la sfarsitul anului la o deteriorare a soldului contului curent.

In concluzie, economia la stadiul ei actual nu poate suporta prin creare suplimentara de valoare (supusa ulterior redistribuirii) o crestere generalizata a salarizarii in sectorul public.

La aceasta ar mai trebui adaugat presiunea pe plati a punerii in practica a masurilor (asumate de Guvernul Ciolos) quasi populiste ale guvernarii anterioare de reducere a TVA si de crestere a unor salarii si indemnizatii.

O crestere generalizata a salarizarii in sectorul public ar cere, in momentul de fata, ori o crestere a fiscalitatii ori o indatorare externa. Nici una dintre aceste solutii nu este de dorit.

In al doilea rand: putea Guvernul Ciolos sa procedeze mai bine si mai intelept?

Din punctul meu de vedere, da, ar fi putut. S-ar fi putut transforma problema salarizarii (nu numai a celei din sectorul public, ci si a unei legi unitare) intr-un succes notabil al guvernarii si intr-o demonstratie categorica a superioritatii unui guvern tehnocrat fata de unul politic in momente cheie ale situatiei economice si sociale.

Momentul actual este caracterizat prin mutatii profunde de natura geoeconomica si geopolitica impunand o adaptare rapida a mediului economic romanesc. Aceasta adaptare este insa conditionata de rezolvarea problemei costului fortei de munca romaneasca, adica salarizarea.

O rezolvare corecta si sustenabila pe termen lung cere nu numai profesionalism, dar si verticalitate in relatiile cu politica si partenerii sociali, adica tocmai ceea ce ar fi trebuit sa aiba tehnocratia.

Din pacate, realitatea este cu totul alta, evidentiind existenta unor greseli pe care o guvernare tehnocrata nu ar fi trebuit sa le faca. Enumar pe cele mai importante:

1. Preluarea guvernarii dupa demisia Guvernului Ponta s-a facut intr-o maniera de "desant parasutat", specific mai mult juntelor sud-americane decat unei echipe tehnocrate de specialisti cu pretentie de calificare si expertiza la standardul institutiilor europene.

Nu a existat o analiza a situatiei economice preluate si, mai ales, o evaluare a consecintelor bugetare ale masurilor luate de guvernarea anterioara.

Preocupata doar de instaurarea imediata, guvernarea Ciolos a facut primul compromis nedemn de un comportament tehnocrat, acela de a promite punerea in aplicare a masurilor guvernului anterior, doar pentru a obtine votul parlamentar de investitura.

A te angaja intr-o actiune de proportiile si importanta problemei salariale fara o evaluare temeinica a posibilitatilor este ori inselatorie ori incompetenta sau chiar ambele.

2. Dupa cateva luni in care Ministerul Muncii s-a chinuit sa "preia" sub proprie semnatura legea salarizarii unitare mostenita de la guvernarea anterioara, s-a inteles in sfarsit ca nu are aceasta capacitate si s-a recurs la un surogat prin aparitia ordonantei care a condus la demisia ministrului. Ordonanta nu si-a mai propus nimic altceva decat "repararea unor inegalitati si inechitati".

Prima forma a ordonantei este un exemplu de analfabetism economic (vezi articolul meu anterior publicat pe aceasta tema). Cea de a doua varianta a ordonantei, promovata de catre noul ministru, este dovada disparitiei oricarei urme de tehnocratie a acestui guvern prin faptul ca renunta la analiza obiectiva si verticala in favoarea unor solicitari de natura conjuncturala.

Astfel, este net favorizat sectorul medical fata de educatie sau ordine publica doar pentru ca scandalurile momentului (victimele Colectiv, E. coli, HexiPharma) au scos mai mult in evidenta situatia acestui sector, cu efecte emotionale teribile la nivelul populatiei.

S-a dovedit ca nu exista un concept de prioritizare a importantei si utilitatii sectoarelor publice, care sa fi condus la o echilibrare a numitei actiuni de reparare a inegalitatilor, ci doar o incercare de "potolire" a tensiunilor create dupa dramele din sanatate.

3. Greseala capitala sau poate incapacitatea structurala a guvernului tehnocrat de a rezolva problema salarizarii consta, insa, in lipsa unei gandiri strategice. Aceasta lipsa poate fi justificata propagandistic prin perioada scurta de functionare, dar nu este, dupa parerea mea, o justificare corecta, deoarece chiar acest guvern s-a angajat in promisiuni si proiecte pe termen lung.

Sa nu uitam de proiectul domnului Dancu de reformare a administratiei sau al domnului Borc de a realiza reindustrializarea tarii. Gandirea strategica nu implica insa doar timp, ci si inlantuirea logica a unor faze sau etape ale realizarii unor obiective.

Din acest punct de vedere, tehnocratii ar fi putut avea succesul realizarii chiar pe o perioada relativ scurta de guvernare a obiectivului salarizarii la nivel de lege si nu doar de ordonanta. Pentru aceasta ar fi trebuit ca pe perioada primelor 5-6 luni de guvernare sa pregateasca conditiile aplicarii legii. Aceste conditii sunt cele de natura bugetara, adica mobilizarea fondurilor necesare.

Din pacate, nu a existat nicio minima preocupare pentru acest lucru. Problema sustenabilitatii bugetare a lipsit complet de pe agenda tehnocrata. Dovada? Pierderea aproape totala a fondurilor europene prin incompetenta criminala a ministrului de resort. Intrarea acestor fonduri pe perioada ultimilor luni ar fi suplimentat bugetul cu sume ce ar fi permis trecerea la o discutie publica serioasa a legii salarizarii in vederea ratificarii ei pana la terminarea mandatului acestui guvern.

Manipularea populista a actualului ministru al Muncii care afirma ca nu exista fonduri din cauza pensiilor speciale este mai mult decat dezonoranta, avand in vedere ponderea extrem de mica a acestor pensii. Chiar daca ar fi desfiintate (ceea ce ar fi moral), sumele economisite nu ar putea aduce sporul necesar de resurse.

Pe de alta parte, incercarea ANAF de a suplimenta colectarea prin publicarea listei rusinii este o copilarie cu haz.

Concluzia nu este favorabila nimanui: o guvernare cu reale atribute de tehnocratie ar fi putut contribui efectiv la rezolvarea uneia dintre cele mai complicate, dar si urgente probleme ale prezentului si viitorului tarii: sustenabilitatea sistemului de salarizare, adica realizarea raportului de stabilitate macroeconomica intre cererea si oferta de forta de munca romaneasca pe o piata devenita europeana si globalizata.

Nu s-a reusit. Nu s-a putut, nu s-a stiut cum sau poate nu s-a vrut? Oricum, pentru guvernul tehnocrat este un esec.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre ordonanta salarii bugetari
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2425 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
5 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Nu numai pensiile speciale papa resurse,...

...dar si salariile recent triplate ale presedintelui, demnitarilor, primarilor, parlamentarilor, diplomatilor, aviatorilor, mamelor si altor categorii bugetaresti, restituirile facute Dogarilor, mentinerii si inmultirii unor categorii parazite, precum revolutionarii, facute - culmea - de seful direct al d-lui Cosea, Gabriel Oprea. Puse in practica repede si temeinic. No, acuma mai ia-le inapoi daca poti! D-nul Cosea, ati adunat toate sumele astea sa vedeti cat reprezinta? Mai puneti acolo si diverse sporuri la drumari, diverse alte plati inutile din buget si apoi sa ne povestiti cum ar putea da guvernul Ciolos.
Prin urmare astea au fost si au ramas prioritatile lui Ponta si Oprea, "dreptate pana la capat", dar numai pentru unii si au fost lasate mostenire lui Ciolos cu toata puterea data de lege. Cu regret va spun ca guvernul e pus acolo sa execute, nu sa discute sau sa critice legiuitorul, ales de popor. Numa' sa incerce sa modifice "privilegiile" obtinute cu sudoarea fruntilor uselase, ca zboara din post. A spus-o Dragnea, cu subiect si predicat.
Dumneata de ce nu ne povestesti ce analize economice a facut guvernul Ponta+Oprea, cand le-a acordat? Ce prioritati a avut?
Acuma ne povestiti cum ar trebui sa arate o gandire strategica a unui guvern tehnocrat in an electoral, care mai are cateva luni si pleaca. Nu sunteti un pic cam pretentios?
Cat despre fondurile europene pierdute, asta nu e capodopera lui Ponta? Nu ne povestea el cum a reusit sa atraga 100% fonduri, sau undeva pe acolo? Iar un proiect nu se face si se implementeaza de azi pe maine, azi l-am facut si maine decontez banii. Daca Ciolos a facut vreun proiect, abia peste un an-doi sa ne povestiti isprava. Deocamdata a deblocat niste fonduri. Atat!
Si nu uitati ca Boc a facut o lege foarte buna atat pentru salarizarea bugetarilor, cat si pentru acordarea pensiilor. Nu s-au putut aplica ca l-au dat jos aia care si-au simtit amenitate privilegiile. Decat sa coboare in randul muritorilor, mai bine au actionat. Daca au putut da jos un guvern legitim ales, cum n-ar da jos un guvern al nimanui, care sa zicem...ar trece la treaba?
De aceea sa nu aveti nicio speranta si nicio asteptare. Nici noi, alegatorii, n-avem niciuna, in momentul de fata. Asteptam sa se darame toate sandramelele sa putem reconstrui ceva, dar pe alte fundatii, dezinfectate si deratizate, dar nu cu substante diluate si falsificate...

 

decat sa scrieti despre economie si Ciolos mai bine ati spune

romanilor din experienta personala. De pilda care sunt motivele ptr care ati fost, de-a lungul timpului, membru al PDSR, ApR, PNL, PER iar acum sunteti uneperist.

Ce v-a atras la unpr?? Oprea sau dosarele membrilor??

 

Poate ca

...trebuia "Unde nu e...... nici Ciolos nu da....dar ar fi putut sa dea".
Adica punctele de suspensie dupa "e", nu dupa "nici". Asa are sens.
Hai admin, baga "delete".

 

Si mai e o problema.

Pensiile speciale, nu scad, cum e normal, odata cu trecerea timpului. Ca si indemnizatiile revolutionarilor, cresc de la an la an. Iar numarul "fericitilor" beneficiari sporeste mai ceva ca sporul natural al populatiei. Normal ca societatea saraceste si ajunge de nu-si mai poate recompensa performantele. Toate resursele societatii trebuie dirijate pentru a recompensa smecheri, trantori si profitori, ca asa spune legea. In conditiile astea, cui ii mai arde de munca si performante? Toata lumea se "inghesuie" sa prinda un loc in categoria "privilegiatilor". Care nu reuseste, pleaca. Bine ca libera circulatie a fortei de munca nu e ingradita, asa ca mai e o speranta de mai bine...in alte tari.

 

grea economia asta

Dl. profesor a ramas ca pe vremea lui cesca. N-are importanta ce spui, esentialul este ca nu te aude nimeni dar ai activitate.
Ca sa fie dumnezeu, Ciolos trebuia sa transforme toate minciunile lui ponta in adevaruri.
Ca toti tenocratii sa munceasca precum politicenii, acestia ar fi rebuit mai intai sa nu se duca la scoala de mici.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor