Chiar si adeptii moderati ai politicilor FMI au inceput sa se intrebe daca nu cumva actualul cadru, in care se negocieaza doar listari si privatizari, reforme dificile in energie si sanatate si parametrii monetari stricti, nu are nimic de-a face cu obiectivul principal al anului - cresterea economica.
Aproape cu orice pret, cresterea economica este un obiectiv social, si mai putin politic. Romania nu-si mai permite sa abia o economie stagnanta.
Desigur, toata discutia din anii 2004-2008 a fost legata de cresterea "nesanatoasa" cu fluxuri de capital care au inundat economia noastra, pe fondul unei cereri spectaculoase, ceea ce a dus la un lant vicios al imprumuturilor cu dobanzi ridicate.
Politicile publice au trait o politica a iluziilor suplimentare, exagerand un sector care nu putea sa se dezvolte pe baze sanatoase si, de aici, excesele. Concomitent, cu un alt ritm, e drept, au aparut investitii, dezvoltari urbane, servicii, scrie Revista 22.
Adica o economie care, cel putin in termeni cantitativi, a crescut. Iar la dimensiunea PIB-ului Romaniei, deocamdata cantitatea este ceea ce conteaza. PIB-ul Greciei, o tara cu 60% din populatia Romaniei, care se prabuseste de 5 ani cu procente bune, ramane cu aproape o treime mai mare decat cel al nostru si prin asta intelegem lipsa dimensiunii cantitative de care vorbeam.
Citeste mai mult despre Chiar ii pasa cuiva de cresterea economica? in Revista 22.