De ce nu se vede în prețuri scaderea inflației din România. Analist: ”Politicianul are iepurașul din joben și va da vina pe alții”

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a anunțat miercuri, 15 februarie, că prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an a fost revizuită la 7%, şi estimează o inflaţie de 4,2% pentru sfârşitul lui 2024. În toamna anului trecut, BNR estima o inflaţie de 11,2% pentru finalul anului 2023. Însă acest lucru nu se va vedea în conturile și buzunarele românilor așa cum mulți ar putea crede.

Radu Nechita, profesor de economie la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, a explicat într-un interviu pentru Ziare.com ce se întâmplă cu inflația în acest an în țara noastră și de ce nu putem vorbi despre o scădere a prețurilor la produse și servicii.

”Avem niște proiecții BNR care arată cât de rău stăm. Este o țintă a ratei inflației de 2.5% dar noi, din 2022, suntem la 10,2%. Însă, într-adevăr, prognozele pentru lunile care vin sunt pe descreștere.

Adică pe trimestrul I din 2023 este 15 % urmând ca undeva în trimestru III din 2024 să se apropie de prognoza de 4,2% de prognoză. Însă, ținta de inflație, adică un fel de angajament pe care îl face BNR este de 2,5% deci aproape dublu. Așadar, chiar peste un an vom fi în continuare în urmă cu această țintă”, a explicat Radu Nechita.

De ce nu scad prețurile dacă scade inflația

De altfel, conform raportului trimestrial al BNR, inflaţia ar urma să ajungă la 10,5% la sfârșitul primului semestru şi la 8,7% la finele trimestrului III din acest an. Dar cu toate acestea, prețurile vor continua să crească.

”Ceea ce am constatat urmărind tot felul de comentarii mai mult sau mai puțin inteligente pe rețele de socializare, constatăm că unii se miră că a scăzut inflația și prețurile nu scad.

Oamenii habar n-au despre ce vorbesc. Adică este vorba de o ignoranță economică în ceea ce privește cele mai elementare concepte cu care operăm și în viața de zi cu zi. Poate că nu știi o definiție a PIB-ului, dar să nu știi ce înseamnă rata inflației?

Când este ceva cu care te confrunți tu la nivel de simplu cetățean alegător, înseamnă că este este o problemă. Și această ignoranță economică explică de ce pot fi adoptate și menținute politici atât de păguboase precum precum le adoptăm noi ca și țară, noi ca și Uniunea Europeană sau noi ca și specie umană.

Iar, probabil, primul pas ca să evităm astfel de catastrofe economice auto-impuse ar fi o mult, mult mai bună educație economică a oamenilor care au pretenția să voteze și să-și dea cu părerea despre cum trebuie gestionate lucruri la nivelul țării”, a mai spus analistul economic.

Profesorul de economie spune că atâta timp cât inflația este mai mare de 0, prețurile la produse și servicii care sunt influențate de vor continua să crească.

”Rata inflației, dacă ea este pozitivă, înseamnă că prețurile cresc, indiferent cât este rata inflației. Dacă este cu plus, prețurile cresc, nu scad. Este cum ai spune: mașina mea încetinește dar de ce nu dă marșarier”, a mai punctat Radu Nechita.

”Inflația este fabricată în băncile centrale”

Expertul economic a mai spus că inflația este de fapt un transfer de resurse de la cei care economisesc la cei care cheltuie, la datornici.

”Vestea jumătate bună este că prețurile vor crește, dar mai încet decât cum au crescut până acum, prețurile nu vor reveni la nivelul de dinainte. Ca să se întâmple acest lucru, ar trebui să fie o deflație echivalentă sau poate chiar mai mare din motive de bază, o deflație care să să le reducă la nivelul de dinainte. Însă acest lucru nu cred că va fi asumat de niciuna dintre băncile centrale și de autoritățile politico-monetare. De ce? Pentru că prin inflație autoritățile politico-monetare câștigă. Inflația este furt.

Inflația este fabricată în băncile centrale și înseamnă de fapt un transfer de resurse de la deținătorii de monedă care aleg să nu-și cheltuiască banii, să păstreze banii, să economisească, către cei care ”prăjesc”, cheltuie, care merg primii la piață înainte să apuce prețurile să crească. Deci, inflația este un impozit mascat, este un furt.

Este un transfer forțat și destul de greu de controlat în ultimele sale detalii, de la cei care economisesc spre cei care cheltuie, care sunt datori. Cei mai mari datornici de pe planetă sunt statele, guvernele, care merg pe deficit anual în fiecare an cheltuie mult mai mult cu aproximativ 5-10-20 % mai mult decât sunt veniturile bugetare, cât extrag guvernele din economie.

Deci suntem într-o situație în care există un interes evident al guvernelor în alianță cu autoritățile monetare pentru a fabrica această inflație. Inflația nu pică din cer. Nu este una din molimele Egiptului biblic. Este ceva fabricat în fabrici de inflație care se numesc în limbajul curent bănci centrale, bănci naționale. Acolo se fabrică inflația”, a mai arătat profesorul de economie.

Creșterile de prețuri nu sunt determinate doar de factori monetari

Însă nu toate majorările de prețuri sunt cauzate de factorii monetari.

”Se mai adaugă și elemente care țin de cererea, de structura, de condițiile cererii și ofertei din anumite sectoare, iar acele modificări de prețuri se transmit. Dar indiferent ce s-ar întâmpla în economia reală, creșterile de prețuri sunt posibile dacă există o politică monetară acomodantă care încearcă să facă ajustările dintre prețurile relative în sus. Toate merg în sus, sau aproape toate sunt și prețuri, foarte puține, care merg și în jos” a spus specialistul.

Care sunt prețurile care merg în jos?

”La situația de acum, în momentul în care avem o inflație de 15 % este puțin probabil să meargă în jos foarte multe prețuri. Singurele excepții care ar putea să fie ar fi cele a căror creștere a fost cauzată de factori nemonetari, adică de panica privind posibilitățile de aprovizionare. Cum este aprovizionarea cu semiconductori, de exemplu”.

Sau a furniza anumite servicii care nu pot fi livrate din lipsă de mână de lucru calificată. Ori, cum s-a întâmplat în cazul transportului de containere multimodale care era mult mai scump din China în Europa decât din Europa în China. Pentru că toate containerele s-au adunat în Europa iar chinezii trebuiau să le fabrice că nu mai mergeau înapoi și atunci astfel de produse ar putea să meargă în scădere.

De exemplu, s-a văzut acest lucru la prețurile gazului în august anul trecut au ajuns la niște niveluri deosebit de ridicate, șocante pentru foarte, foarte multă lume, pentru că au mai explodat niște conducte, erau și niște sancțiuni, era bineînțeles război la câteva sute de kilometri de noi.

Stocurile erau mai mici decât în anii precedenți deci existau serie de factori care făceau să existe niște îngrijorări și prețurile au crescut foarte, foarte mult unii ar zice exagerat. Dar cei care stabilesc prețul, sunt cei care vând și cumpără.

Deci prețul din august 2022 reflecta îngrijorările, incertitudinile, panica, situația de pe piața gazului în acel moment. Lucrurile au început să se așeze noi informații cu privire la situație reală sau ajuns în piață, au fost luate măsuri de substituție acolo unde s-a putut, de adaptare a cererii la noua situație, oferte alternative.

Deci lucrurile s-au corectat, ceea ce a condus la o scădere a prețului gazului”, a explicat Radu Nechita.

De ce nu se transmite toată această scădere în prețuri?

”Pentru că acea creștere a prețurilor la gaz, la petrol, la energie în general și la multe alte materii prime a fost mult mai mare decât cea transmisă în prețurile la vânzarea cu amănuntul. Deci ce s-a întâmplat?

Unele guverne au impus acest lucru forța, niște plafonări de prețuri sau niște intervenții mai mult sau mai puțin discrete acolo unde guvernele sunt acționari în firmele care produc energie au menținut prețurile de vânzare la populație la nivelul care însemnau niște pierderi pentru unele dintre acele companii și asta înseamnă că pierderile respective vor fi nivelate, și împinse un pic în viitor, însemnând că prețurile la vânzarea cu amănuntul nu au crescut atât de mult cât ar fi putut sau trebuit să crească din cauza prețurilor la achiziție sau a celor de pe piață de la producători, dar nici nu vor scădea la fel de repede cum vor scădea cele de pe bursă la vânzarea în grup la prima mână”, a mai arătat economistul.

Interesele guvernelor pe piața energiei

Guvernele par să influențeze piețele doar în avantajul politicienilor. Dacă lucrurile merg bine, ei își asumă meritele. Dacă merg rău, este ”vina” celor care au fost înaintea lor.

”În ceea ce privește piața energiei lucrurile sunt mai complicate. Fie că e vorba de electricitate, de gaz sau de produse petroliere, există foarte multă intervenție politică pe această piață, sunt foarte multe distorsiuni. Piața aceasta nu se poate adapta atât de repede ca altele din motivul prezenței guvernelor în acest sector.

Iar guvernele țin cont de o anumită raționalitate economică, dar pentru cei de la putere raționalitatea este în primul rând politică, adică obiectivul principal este unul să ajungă la putere. Obiectivul numărul 2 este să se mențină la putere și orice vine după este ori pe locul 3 la mai mare distanță în spate. Deci măsurile nu sunt neapărat luate având în minte criteriu eficienței sau termenul lung, contează ce se întâmplă pe termen scurt.

Pentru un politician termenul lung este până la următoarele alegeri. Dacă n-ar fi așa, Uniunea Europeană nu ar adopta această politică de sinucidere energetică vopsită în politică ecologică. Deci s-ar fi dezvoltat mai mult energia nucleară, nu am închide centrale care încă sunt viabile acuma când avem războiul la poartă, încercând să ne înlocuim dependența de gaz rusesc, cu dependența de panourile fotovoltaice chinezești și materiile prime din China.

Ideea este că această piață funcționează, dar nu atât de rapid, atât din motive tehnice nu poți să faci o centrală nucleară de pe azi pe mâine dar și din motive politice, din bariere administrative, în multe cazuri din corupție. Cunoaștem poveștile de la noi cu ”băieții deștepți” care reușesc să câștige atunci când se poate câștiga, iar pierderile să transfere la bugetul de stat atunci când ar trebui să piardă”, a mai spus Radu Nechita.

Impredictibilitatea din economia românească. Politicienii iau decizii care au de a face doar cu raționalitatea electorală

În România mai avem o problemă. Desele schimbări legislative au făcut economia impredictibilă și neatractivă pentru investiții. Însă ce se va întâmpla cu exactitate într-o perioadă de timp depinde de mai mulți factori iar unii dintre aceștia au legătură cu politicul.

”Eu ca economist, împărtășesc viziunea potrivit căreia este foarte greu să faci previziuni, mai ales în ceea ce privește viitorul, în sensul că ceea ce se va întâmpla depinde de atât de mulți factori, dintre care mulți sunt absolut imprevizibili, cum ar fi decizia unuia sau altuia politician, cu sau fără butonul nuclear la îndemână.

Deci sunt foarte, foarte multe decizii luate foarte des. De exemplu s-a modificat la noi Codul Fiscal de pe 28 decembrie publicat în 29 decembrie cu intrare în vigoare 1 ianuarie . Acum se vorbește de noi modificări ale fiscalității. Ce economist, care să nu fie șarlatan, își poate permite să spună că da, eu pot prevedea cutare sau cutare lucru. Orice previziune pe care pe care o facem noi este ”dacă toate celelalte lucruri rămânând constante”. Adică dacă nu se modifică, dacă nu apare nimic imprevizibil. Ori politicienii iau frecvent decizii absolut imprevizibile, decizii care uneori nu au nimic de-a face cu raționalitatea economică ci doar electorală.

Și ne trezim cu schimbări de pe o zi pe alta unor angajamente făcute public. Au spus că nu vom introduce noi taxe - au introdus, nu vom mări impozitele - le-au mărit, nu vom mai schimba, vrem stabilitate - nici vorbă de așa ceva. Eu eu mă refer la situația de la noi, pentru că oamenii o cunosc, dar aceleași sunt și în alte țări. Politicianul este ghidat de sondaje de ce se întâmplă până la următoarele alegeri. Ceea ce este important este o măsură politică în generatoare de efecte pozitive până la alegeri. Ce se întâmplă după, chiar dacă efectele negative sunt mult mai mari decât cele pozitive dacă ele se manifestă după alegeri, nu contează”, a spus expertul.

Pe de altă parte, lipsa de educație economică a românilor ar duce la situații mai bizare, în care clasa politică face practic ce vrea fără să o tragă nimeni la răspundere.

”În domeniul inflației este și mai interesant pentru politicieni, pentru că prin inflație ei reușesc să distribuie cui aleg ei putere de cumpărare preluată, furată, deplasată, transferată de la ceilalți oameni în momentul în care scade puterea de cumpărare a banilor. Atunci deja politicianul are iepurașul din joben, are scuza cu ”lăcomia corporatiștilor”, sau ”multinaționalele nu vor să trăiască bine românii” și așa mai departe. Deci ei au motiv, au împachetată deja povestea prin care vor justifica și vor da vina pe alții, vor împacheta efectele negative ale propriilor lor politici.

Acest lucru funcționează acolo, mai bine acolo unde educația economică este subexistentă. De fapt, în România, noi avem chiar un nivel înalt de educație antieconomică. Adică nu numai că nu avem habar, dar știm lucrurile exact pe dos”, a mai spus analistul.

Elveția poate fi luată drept exemplu. ”Ei n-au nimic în afară de vaci mov”

Potrivit unui raport FMI, se preconizează că inflația mondială va scădea de la 8,8 % în 2022 la 6,6 % în 2023 și la 4,3 % în 2024, fiind încă peste nivelurile anterioare pandemiei (2017-2019) de aproximativ 3,5 %.

În ceea ce privește Europa, inflaţia rapidă va afecta în timp finanţele publice, se arată într-un studiu publicat luni de Banca Centrală Europeană (BCE), deşi unii analişti susţineau că guvernele ar putea profita, deoarece datoria este la un nivel ridicat şi cresc veniturile din taxe.

Sunt însă și țări unde cea mai mare inflație este mai mică decât cea la care vizăm să ajungem noi în câțiva ani.

”Rata inflației în Elveția a ajuns maximum la 3 -3,5% deci noi obiectivul pe care nu suntem în stare să-l atingem nici măcar în 2024 ei îl au. Și Elveția este dependentă de importuri, că n-au nimic în afară de ”vaci mov” și Elveția este în mijlocul Uniunii Europene este în spațiul economic european, este dependentă oarecum de ce se întâmplă în Uniunea Europeană, la fel ca și noi. Și maximul de inflație din aprilie 2022 deci un an și mai bine este de 3.5%.

Acum, pe ianuarie 2023 este de 3,3% iar minimele au fost 2,2%-2,4%-2,5% 2,8% deci este un nivel de inflație, după părerea mea, cu 2-3 % mai mult decât ar fi normal. Idealul meu este inflație, rata inflației de 0 % dar oricum Elveția arată că de fapt, povestea cu inflația care este cauzată de războiul de la frontierele noastre este exact modul prin care politicienii ascund de fapt responsabilitatea lor și dau vina pe altcineva.

Rusia și conducerea statului rus este vinovată de o mulțime de lucruri de agresiune, de crime de război, de distorsiuni în ceea ce privește piața energiei și așa mai departe.

Și asta nu schimbă cu nimic faptul că responsabilitatea emiterii de bani în plus, fără acoperire, revine autorităților politico-monetare din România, din Uniunea Europeană, din Statele Unite ale Americii, Elveția arată că inflația, creșterea generalizată a prețurilor, nu este inevitabilă. Ei reușesc să mențină această creștere, dar și ei au politicienilor, bineînțeles, dar la un nivel mult mai rezonabil. Oare de ce? Poate pentru că elvețienii sunt mult mai implicați în deciziile politice, poate pentru că nivelul lor de educație economică este mai ridicat decât al nostru.

S-au făcut referndumuri în Elveția. În momentul în care elvețienii au fost întrebați de guvern dacă se introducă încă o zi liberă guvern, răspunsul lor a fost ”Nu”. Când a întrebat dacă să mărească salariul minim, elvețieni au răspuns nu, i-au întrebat dacă să introducă plafonarea salariului salariilor mari în companii. Răspunsul elvețienilor a fost nu la referendum, imaginați-vă ce răspunsuri a fi dat alegătorul român la chestia asta, dar la întrebările respective”, a povestit expertul în economie.

Însă modelul Elveției este unul de urmat, în opinia lui Radu Nechita. ”Eu m-aș uita foarte, foarte mult la ce se întâmplă în Elveția, la structura, la modul în care se iau deciziile acolo, la autonomia locală pe care o au ei, la transparența fiscală, la concurența fiscală care există acolo. Ratele de impozitare pot diferi de la canton la canton (”fără să vină nemții sau austriecii să le ia ”Ardealul”.” Structura federală a Elveției permite să trăiască și germanofon, și francofon și italofoni fără să existe tendințe centrifuge. De ce? Pentru că fiecare își ia decizia și-și organizează lucrurile într-un cadru general comun acceptat.

Dar reglementările de detaliu sunt luate la nivel local și cantoanele au puterea de a spune ”nu” centrului atunci când centrul delirează sau când încearcă să și se ia decizii în domenii care nu l-ar privi. Acest lucru înseamă că ei pot să experimenteze, să vadă ce merge și ce nu merge. Ideile suboptimale sunt triate. Adică, dacă vedem că în județul de alături o idee care ni s-a părut genială de fapt generează probleme,păi poate că noi n-o să mai adoptăm, chiar dacă mi se pare genială. Sau vedem că o idee care ne deranjează, care nu ne place sau ne șochează, alții au avut curajul să o s-o pună în practică și vedem că parcă nu-i chiar așa de rău, poate că o vom adopta și noi”.

Rata inflației în lume

Intervențiile guvernelor în unele țări europene, inclusiv în România, au adăugat în mod activ presiunilor legate de costul vieții, se arată în studiul privind criza costului vieții în Europa, publicat pe platforma epicenternetwork.eu

● Suedezii se confruntă cu prețuri mai mari la alimente ca cerințe de autorizare și taxele excesive de inspecție limitează stabilirea de prețuri mai mici

magazine alimentare.

● Întreprinderile cehe petrec sute de ore în fiecare an completând documentele obligatorii de stat. Acest lucru mărește costurile de operare și, în consecință

preturi pentru consumatori.

● Plafonul chiriei din Berlin a dus la o scădere drastică a disponibilității de noi

cazare, cu până la 60 la sută. Acest lucru a dus și la o creștere a prețurilor pentru locuințe mai noi nu sunt incluse în plafon.

● Germanii și europenii în general se confruntă cu prețuri mai mari la energie

ca urmare a închiderii obligatorii a centralelor nucleare.

● Italienii plătesc mai mult pentru transport, în special pe calea ferată pe distanțe lungi, așa cum ca urmare a lipsei de concurență, ca patru cincimi din companiile de transport sunt deținute sau controlate public.

● Italienii plătesc, de asemenea, mai mult pentru medicamente ca urmare a restricțiilor impuse înfiinţarea şi funcţionarea farmaciilor private.

● Decizia Poloniei de a crește pensiile, peste 500 de beneficii și salariul minim, a contribuit la presiunile inflaționiste.

● România crește chiar și taxele pe consum în 2023, în ciuda presiuni inflaționiste asupra consumatorilor.

Radu Nechita este profesor de economie la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și coautor al unui studiu amplu privind creșterea costului vieții și măsurile ce ar trebui luate pentru scăderea inflației. Cercetarea a fost realizată pentru Institutul European pentru Studii Economice, alături de profesorii Cristian Năsulea și Diana Florentina Năsulea.

Subiectul despre care alianța de guvernare evită să vorbească în an electoral: „O situație mult mai gravă decât s-a anticipat”

Bugetul României a ajuns într-o stare critică, avertizează din ce în ce mai mulți economiști. Sarabanda scumpirilor pe bandă rulantă, majorarea taxelor și a impozitelor reflectă cel mai...

Dacă “fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, orice bucureștean trebuie să știe să conducă PMB

Lenin a fost un vizionar, iar una din maximele lui, pe care o regasiti in titlu, pare a fi valabila si in Romania zilelor noastre... Aceasta este o radiografie a momentului politic actual, cu...