Reindustrializarea, marele absent al programelor de guvernare

Momentul negocierilor pentru formarea noului guvern este interesant dar nu are o importanta practica pentru viitorul tarii daca nu se va ajunge la elaborarea unui program de guvernare care sa asigure un consens deplin al participantilor la coalitie asupra unor obiective vitale ale dezvoltarii Romaniei, in contextul schimbarilor pe care criza pandemica le aduce paradigmei economice actuale.

Analiza programelor puse pe masa de cei care doresc sa formeze coalitia nu poate sa nu remarce mentinerea unor obiective devenite clasice prin repetarea si nu prin indeplinirea lor cum ar fi constructia de autostrazi, spitale regionale, scoli, crese,etc ca si prin tendinta de a inlocui programele cu principii de tipul " fara penali" etc.

O alta remarca este aceea a lipsei unor obiective privind reconstructia industriala a Romaniei, cunoscuta in majoritatea politicilor economice occidentale sub denumirea de " reindustrializare".

Imediat dupa 1990 Romania a cunoscut un proces de dezindustrializare . S-au inchis fabrici reprezentative in orase mono-industriale. S-au pierdut sute de mii de locuri de munca in industrie. S-a debalansat balanta comerciala prin cresterea excesiva a importurilor de produse industriale.

De mai bine de treizeci de ani, clasa politica si decidentii ei ignora politica industriala. Nu este o greseala politica si nici anacronic intr-o economie globalizata de a concepe si implementa o politica industriala. Uniunea Europeana are, si promoveaza o astfel de politica, Statele Unite au avut chiar un efort national de reindustrializare in anii 80, si se regasesc astazi in fata unei noi reindustrializari, mai ales dupa ce criza financiara a demonstrat fragilitatea si volatilitatea unei economii bazate prea mult pe speculatii.

O politica industriala este necesara mai ales in contextul in care Romania a renuntat la multe dintre parghiile politicii publice macroeconomice: la politica comerciala prin aderarea la UE, la politica fiscala prin cota unica si se pregateste sa renunte la politica valutara si monetara prin intrarea in zona euro.

Evident, trecerea la o politica industriala nu poate sa urmareasca in acest moment altceva decat reindustrializarea Romaniei. Acesta nu inseamna un nou exces de capacitate productiva sau de stocuri, nu inseamna nici vreo incercare de nationalizare, statul avand posibilitatea de a interveni in economie la nivel strategic fara a afecta structura si natura proprietatii. Reindustrializarea Romaniei este necesara pentru a valorifica potentialul de productie si de spirit antreprenorial, si mai ales pentru a schimba radical modelul de dezvoltare economica.

Cum putem aprecia actuala stare de fapt caracterizata prin absenta oricarei referiri in programele de guvernare la problema reconstructiei industriale a Romaniei?

Sa incercam o analiza:

1.Romania, singura tara fosta comunista victima a dezindustrializarii.

Nu este o atitudine nostalgica daca sustinem ca inainte de 1990 Romania dispunea de o reprezentativa industrie grea cu un accent important pe ramura constructiilor de masini. Se produceau automobile, autocamioane, tractoare, autobuze, troleibuze, excavatoare, rulorui compresoare, motociclete, aeronave, vagoane si locomotive. Multe sortimente din aceste produse erau exportate cu succes, specialistii romani producand si instaland si in alte tari linii de productie pentru tractoare si material rulant romanesti.

In prezent, in Romania se produc pe scara industriala doar autoturisme sub licenta. Sunt incercari de repornire a productiei de tractoare, autocamioane si alte utilitare dar la o scara restransa prin efortul personal al unor intreprinzatori privati. Evident, aceste " productii" nu contribuie nici la reducerea importurilor si nici la demararea unui proces de reindustrializare la scara extinsa si moderna.

Cum s-a ajuns la aceasta situatie?

Momentul zero il reprezinta opinia primului ministru din 1990 care a decis, pur si simplu, ca industria Romaniei " este un morman de fiare vechi"si ca viitorul tarii este reprezentat doar de agricultura si turism.In consecinta, s-a declansat un amplu si radical proces de demontare a industriei si de vindere a ei sub forma de fier vechi in diferite tari cu un enorm profit persoanl pentru potentatii puterii de atunci. Nu stim daca acel domn prim ministru a declansat dezindustrializarea tarii din incompetenta sau din interese ascunase dar raul a fost facut.

Romania a intrat in epoca economiei de piata dezindustrializata, ceea ce nu s-a intamplat in nicio alta tara fosta comunista.

Nu se poate nega faptul ca industria comunista avea multe probleme fiind energointensiva, poluanta si mai putin competitiva fata de cea occidentala dar, in niciun caz, nu trebuia distrusa ci supusa unui proces de restructurare, de modernizare si de utilizare a unui sistem de management compatibil cu mecanismul economiei de piata.

Asa au procedat toate celelalte tari foste comuniste.

In Cehia, in Slovacia, Ungaria, Polonia, in Tarile Baltice, Slovenia, chiar si in Bulgaria industria constructoare de masini a fost mentinuta si modernizata in principal cu ajutorul investitiilor straine.

Reindustrializare, ca proces de valorificare a resurselor, de creare de locuri de munca si de valorificare a avantajelor pietei unice europene a reprezentat, fara exceptie, din 1995 pana in 2005 un obiectiv central al programelor de guvernare din Polonia, Tarile Baltice, Slovenia si Ungaria, fiind considerat si un pilon important al programelor de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana.

In Romania, reindustrializarea nu a aparut ca obiectiv in niciun program de guvernare, indiferent de culoarea politica a guvernarii.

Locul industriei constructoare de masini a fost luat in Romania de industria lohn-ului care " a inlocuit strungul cu masina de cusut" si a exploatat in dezinteresul tarii nivelul extrem de redus al salarizarii fortei de munca.

Daca ultimii treizeci de ani pentru Romania a insemnat dezindustrializare prin distrugere, pentru alte tari a insemnat industrializare si modernizare.

In 1990, Turcia nu avea un potential competitiv al industriei constructoare de masini, importand chiar Dacia 1300 si locomotive diesel-electrice din Romania, azi exporta in Romania autobuze si in viitorul apropiat, tramvaie. Polonia a devenit cel mai mare producator de autobuze electrice.

In 1990, Ungaria nu producea automobile, azi produce mai multe decat Romania desi noi avem traditie in acest domeniu inca din 1968. Slovenia a devenit un leader mondial in industria utilajelor pentru industria alimentara si electrocasnice. Tarile Baltice si-au dezvoltat un modern potential de cooperare industriala cu Finlanda si Suedia in domeniul productiei de armament modern. India, care inainte de 1990 importa din Romania material rulant si instalatii de foraj exporta acum in Romania autosalvari complet echipate, motociclete si utilaj automatizat pentru producerea si ambalarea sterilizata a unor sortimente de medicamente.

Ceea ce reprezinta azi in Romania industria constructoare de masini se rezuma la o activitate de subantrepriza fata de cateva companii producatoare de automobile din Europa Occidentala. Caracteristica ei este data de un stadiu inferior al revolutiei industriale, acela al manufacturarii, deoarece produce si asambleaza fara sa aiba nicio participare la activitatea de cercetare-dezvoltare-marketing a respectivelor produse.

2.Statul roman si institutiile sale saboteaza procesul de reindustrializare.

Un dezinteres apropiat de sabotare caracterizeaza comportamentul statului roman fata de necesitatea reconstructiei industriale a tarii, fata de reindustrializare ca proces de modernizare, eficientizare si de crestere a competitivitatii economiei romanesti.

Aspectul cel mai vizibil dar si cel mai condamnabil al acestui comportament il reprezinta lipsa oricarei politici de sprijinire si stimulare a eforturilor depuse de diferiti agenti economici in directia revigorarii industriei constructoare de masini.Din contra, se manifesta cu ocazia fiecarui program investitional, orientarea decidentilor spre import si nu spre oferta interna.

Exemplele sunt multe dar cel mai condamnabil este cel al Primariei Municipiului Bucuresti care a preferat sa importe autobuze (in viitor si tramvaie) din Turcia in loc sa sprijine productia interna cu comenzi date producatorilor autohtoni care, conform specialistilor, puteau furniza produse competitive cu cele din import. Un alt caz este cel al Metrorex care a preferat sa importe rame de metrou uzate in loc sa comande producatorului roman care si-a dovedit capabilitatea prin calitatea exemplara a ramelor aflate actualmente in circulatie de mai bine de patru decenii.

Ministerul Apararii a decis sa importe un numar important de camioane de la firma IVECO pe care doar partial le va monta in Romania. O pozitie corecta si in interesul tarii ar fi fost aceea de a comanda firmei TRUSTON din Baia Mare care produce camioane de cea mai buna calitate dar care nu are niciun sprijin de la institutiile si ministerele romanesti.

Citeste si https://ziare.com/economie/stiri-economice/bt-amenda-gdpr-1651051

Se discuta intens despre necesitatea eficientizarii si modernizarii agriculturii dar se continua o politica de import masiv a utilajelor si tractoarelor agricole in timp ce firme romanesti ca cea de la Baicoi sau de la Reghin produc tractoare competitive dar fara aparare in fata concurentei produselor importate.

3.Reindustrializaarea in contextul revolutiei industriale 4.0

Fara exceptie, programele de guvernare ale participantilor la coalitie cuprind obiective privind digitalizarea dar ca principal instrument de imbunatatire si modernizare a unor activitati din sfera administrativ-birocratica. Este absolut necesar dar nu este suficient.

Modernizarea Romaniei nu poate omite obiectivul fundamental al modernizarii economice mondiale reprezentat de trecerea la stadiul patru al revolutiei industriale. Acest nou stadiu reprezinta un urias salt calitativ al modelului economiei globale iar cine nu va fi capabil sa se ralieze acestui salt va fi condamnat pe termen lung la subdezvoltare si la un nivel sub media europeana a bunastarii.

A patra revolutie industriala exprima multe schimbari societale, profesionale, sectoriale si tehnologice. Aceasta reprezinta transformarea digitala a pietelor industriale, in care productia inteligenta joaca in prezent un rol de lider. Digitalizarea accelerata a industriei si societatii redefineste metodele de productie si modul in care lucram in general.

Se materializeaza aceasta legatura stransa intre toate domeniile industriei si societatii, pe care nici un program de guvernare nu ar trebui sa o subestimeze.

Citeste si https://ziare.com/economie/stiri-economice/piata-vinului-din-romania-va-scadea-in-2020-cu-5-5-la-suta-la-1-7-miliarde-de-lei-1651059

.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Acuzații incredibile în SUA: Tot avansul bursei americane din ultimii ani este datorat banilor publici injectați în piață de FED!

Mai mulți analiști economici din Statele Unite trag un semnal de alarmă cu privire la performanța financiară reală a companiilor americane listate pe bursă. Ei susțin că practic nu a...

Cum a ajuns Romania pe locul 1 in UE la inflatie? Prin politicile catastrofale ale Guvernului, care pare a lucra contra cetatenilor

Cum intretine Romania inflatia? Aceasta este alimentata de o „super avalansa de tichete", precum cele pentru profesori, pentru mamici, pe langa cresterile de taxe din ultima perioada, potrivit...