Europa si cuvantul la ordinea zilei: S.O.S.

Europenii au senzatia ca sunt coplesiti de probleme economice, pe cat de multe, pe atat de complicate si aproape irezolvabile.

Dar, privite in ansamblu, ele sunt doar doua: pe de o parte, criza care implica recesiunea si somajul, pe de alta parte, scaderea credibilitatii in fata tertelor puteri, unde Europa nu mai gaseste cu aceeasi usurinta ca altadata nici credite favorabile, nici contracte prea avantajoase.

Multi experti considera ca austeritatea si cresterea economica nu pot evolua decat in tandem, iar somitatile momentului tocmai discuta pe care dintre ele trebuie apasata pedala mai tare, pentru ca economia s-o ia din loc.

Drama pe termen lung a zonei euro consta tocmai in faptul ca solutia se cauta pe dibuite, mai mult ca un semnal S.O.S, decat ca o comanda "inainte, mars!".

Politica bugetara si cea monetara

Intr-o conjunctura paradoxala, cu somaj ridicat si capacitati de productie disponibile, economia este influentata mai mult de cerere, decat de oferta. Statele din zona euro sunt nevoite sa conteze pe politica bugetara, dat fiind ca cea monetara este strict controlata de BCE. Ca urmare, o crestere economica rapida este posibila numai cu reducerea progresiva a deficitelor bugetare.

Faptul nu e rau. La nevoie, ar interveni FMI, cu mijloacele sale, pentru a sustine sectorul aflat in dificultate. De altfel, chiar in perioada in care ne aflam, FMI a recomandat Spaniei sa incetineasca ritmul consolidarii fiscale in 2012.

Urmarindu-si corect politicile bugetare, controlate, in acelasi timp, de BCE, sub aspect fiscal, statele isi pot gasi mai usor echilibrul necesar, pentru a evita scaderea productiei, cresterea somajului si cheltuielile sociale ce insotesc reducerea locurilor de munca, spun analistii Project Syndicate.

Raportul dintre cheltuielile de capital si cele curente

Pentru politicieni, este o mare arta sa gaseasca raportul ideal dintre cheltuielile de capital si cele curente. Excluderea cheltuielilor curente, ca masura extrema, este forma birocratica a unor bune intentii, dupa cum fortarea cheltuielilor de capital genereaza erori si chiar coruptie. Si una si alta sunt acte de bravura ale unor guverne sortite sa devina teribil de impopulare.

Solutia rationala pentru orice guvern este sa aleaga acel plan de consolidare fiscala care va favoriza cresterea economica mai bine decat alte proiecte.

In conditiile cand viata publica vrea sa fie transparenta, masurile de securitate sociala cu care sunt sprijinite paturile cele mai defavorizate nu-si prea fac efectul, decat daca sunt dublate cu masuri suplimentare de impozitare a veniturilor mari.

Este greu sa ajungi la o flexibilizare a pietei muncii, mizand pe concedierea unor categorii inca utile. Lucrul part-time pentru pensionari este un exemplu despre modul cum se poate obtine sustenabilitatea fiscala, fara a crea conflicte.

Dimpotriva, o legislatie rigida, care inlatura angajatii de la activitati, lipseste statul de o parte din venituri. Obiectivul este de a integra aceasta categorie in munca, nu de a o inlatura, impovarand cheltuielile sociale.

Politici comunitare si politici nationale

Devine din ce in ce mai evident ca Europa are nevoie, mai curand, de o strategie europeana comuna pentru crestere economica, decat de strategii nationale, fie ele spaniole, italiene sau irlandeze. Fireste, acest principiu are in vedere, in primul rand, tarile din zona euro.

Dar, in afara zonei, mai sunt vreo zece tari care stau si ele la portile acestui club. Normal ar fi ca, atunci cand le va veni momentul pentru "ziua Z", strategia economica si cea fiscala sa fie perfect pregatite, iar zona sa nu se pomeneasca cu inca o Grecie in brate.

Dezideratul n-ar fi exagerat, intrucat tarile europene sunt deja strans integrate prin intermediul schimburilor comerciale. Este, deci, creata o strategie coordonata, capabila sa genereze beneficii mult mai importante decat strategiile individuale ale unei tari sau a alteia, in functie de externalitatile in care este interesata.

In momentul actual, avem in fata doua cazuri diferite. Una este Grecia, insuficient integrata in politiclle comunitare si care si-a asumat singura nu numai strategiile economice, ci si cele fiscale. Solutia ei este un colac de salvare cu care s-o traga altii la mal. A doua este Spania, mai bine integrata in circuitul european si, ca urmare, cu oarecare credibilitate externa.

Spania n-are nevoie de colac de salvare. I-ar fi suficienta o barca, pentru ca ea sa ajunga singura la mal, cu vaslasii proprii.

Google Maps vrea sa îi ajute pe utilizatori să găsească cele mai bune locuri din oraș

Google a anunțat recent implementarea unei noi funcții de inteligență artificială în aplicația Google Maps, destinată să transforme modul în care utilizatorii descoperă noi locuri....

Vești bune pentru șoferii cărora le place să circule pe drumuri de munte: Transapuseana capătă contur. A fost inaugurat un lot de 43 km FOTO

Primul lot din Transapuseana, drumul care traversează Munţii Apuseni, a fost inaugurat vineri, 26 aprilie. Este vorba despre 43 de kilometri de drum judeţean. Vicepreşedintele Consiliului...