Istoria unui freelancer - Munca in Romania vs. munca in afara

Chiar daca cei mai multi dintre noi nu mai sarbatorim Ziua Muncii prin munca, Ziare.com va propune sa cititi, cu ocazia acestei zile, povestea muncii unui roman.

Este vorba de Irinel Olariu un inginer roman care a fost de acord sa ne vorbeasca despre toate locurile fascinante in care a lucrat. Desi, pana la varsta de 43 de ani a muncit mai mult in tari straine decat in Romania, el a reusit, in acelasi timp, sa-si formeze si o frumoasa familie.

Originar din Romania, unde a absolvit Liceul Teoretic "Roman Voda", profilul mecanica, personajul povestii noastre a urmat la Iasi cursurile Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Iasi. Dupa terminarea facultatii, ca orice roman apt de munca, a inceput sa-si caute un job.

Primii trei ani de activitate profesionala si i-a petrecut la montajul Unitatii 1 de la centrala nucleara de la Cernavoda, intre anii 1992 si 1995. Dupa cum ne-a declarat Irinel Olariu, "acestia au fost anii in care am invatat meserie, lucrand cu canadieni, in mod direct, centrala de la Cernavoda fiind facuta dupa patent canadian".

Cum exista o mare isterie in privinta folosirii energiei nucleare, dupa cutremurul de 9 grade din Japonia care a afectat grav reactoarele centralei nucleare Fukushima Daiichi, l-am rugat sa ne spuna, mai ales ca persoana care a participat la ridicarea centralei noastre nucleare, cat de sigura este ea. "Pentru cutremurele care s-au intamplat pana acum la noi, istoriceste vorbind, centrala nu va avea probleme, fiind proiectata sa reziste la un cutremur de pana la 8 grade pe scara Richter", ne-a asigurat domnul Olariu.

Cat despre salariul de la acea vreme, inginerul roman primea, in comparatie cu expertii canadieni, cam de 40 de ori mai putin. Econom din fire, domnul Olariu a reusit, insa, sa stranga, "cu multa mandreie", 70 de dolari in ultimele luni de munca la Cernavoda.

Qatar - "capitolul 1"

Dupa aceasta experienta, s-a indreptat, in 1996, spre tari mai calde, nu doar din punctul de vedere al climei, dar si din punct de vedere al posibilitatilor de dezvoltare profesionala. Asa a ajuns in Qatar - "capitolul 1", dupa cum il identifica -, angajat al unei firme italienesti ca Piping Supervisor, la o centrala electrica si de desalinizare. Celor 70 de dolari stransi in Romania li s-au adaugat alti 700 primiti lunar. Insa, daca temperaturile de pana la 52 de grade Celsius nu iti declansau dorul de casa, obiceiurile pe care trebuia sa le respecti aveau sa o faca.

"Trebuia sa lucram la temperaturi intre 15 si 52 de grade, si nu atat temperatura, cat umiditatea relativa, care ajungea pana la 100%, dadea nota de insuportabil. E un mediu gen sauna. Qatarul e un loc foarte diferit pentru un european, de la mirosuri, la comportamentul oamenilor, conceptille lor. Trebuia sa ne supunem legilor lor, nu atat la mancare, desi nu aveam voie porc, cat la bautura. La timpul de atunci, erau doar cateva restaurante unde, ca si nemusulman, puteai sa bei alcool. In rest, existau abonamente de bauturi alcoolice, care iti dadeau dreptul sa cumperi o cantitate de alcool pe saptamana, pana la o anumita suma de bani. Eu n-am avut un astfel de abonament", isi aminteste Irinel Olariu.

Experienta din Qatar nu l-a ajutat, insa, numai profesional, ci si financiar, in 1997, la intoarcerea in tara, cumparandu-si un apartament, in Iasi, de 6.250 de dolari.

A urmat o noua plecare, de data aceasta in Oman, intre 1997 si 1998, angajat de data aceasta la o firma americana, ca Mechanical Supervisor la o statie de epurare. Conditiile din Oman au fost ceva mai bune decat in Qatar - salariu cu 50% mai mare, plus o masina pusa la dispozitie de angajator ... la trei oameni. Aici a acumulat, pe langa experienta profesionala, si experienta de viata, confruntandu-se cu prima sa "negociere salariala".

"Am facut un plan cu unul dintre colegii romani sa cerem o marire de salariu si italianul (managerul firmei americane, n.red.) a aflat si am fost pe punctul de a fi dati afara, pe motiv ca 'nu are nevoie de vagabonzi care pleaca'. Am incercat sa fortam mana si el ne-a spus ca nu ne mareste salariul si ca daca vrem sa plecam maine, gaseste un zbor pana acasa pentru noi. Vazand cum stau lucrurile, am ajuns la concluzia ca ramanem si maine. In schimb, ca o concesie, directorul a zis ca ne da voie, desi aveam dreptul doar dupa un an de zile la concediu si nu se implinise anul, sa plecam pe banii nostri unde vrem. Si cum pana in tara era prea scump, am ales sa mergem in Thailanda. Cand am ajuns din Thailanda inapoi in Oman am crezut ca-mi cade cerul in cap din cauza pustiului care contrasta total cu verdeata din Thailada", isi aminteste razand.

Insa a rezistat si Omanului si s-a intors in tara, in 1999, an in care nu a lucrat nimic pentru ca...nu si-a gasit, desi s-a folosit chiar si de cunostintele pe care le avea in orasele din tara. Intamplarea a facut sa gaseasca un post disponibil chiar la finalul anului, intrand in 2000 proaspat angajat la o firma turceasca de instalatii, abia intrata pe piata romaneasca. Jobul era in Bucuresti, iar salariul de ... 350 de dolari, insa, dupa cum spune, era un venit bun pentru acea perioada. Aceea era perioada de boom in Romania pentru piata constructiilor.

Romania nu l-a putut, insa, tine pe loc decat cateva luni, in iulie obtinand un nou contract, de aceasta data in Kuweit. Aici a lucrat la o firma egipteana, ca Maintenance Engineer intr-o centrala electrica si de desalinizare.

"Munca a fost noua, dar, in acelasi timp, plictisitoare pentru cineva obisnuit cu montajul - munca repetitiva, program fix, scurt si foarte mult timp liber la dispozitie, ceea ce intr-o tara precum Kuweitul era ucigator in acea perioada".

Amintiri placute despre contractor nu are multe, primind diferite "tepe" banesti - "A fost singura firma care nu si-a onorat responsabilitatile contractuale fata de mine. Neprofesionalismul firmei a fost un element cat se poate de decisiv in a nu avea remuscari de a ma intoarce acasa la un an de zile, desi contractul era pe doi, si sa ma insor".

In luna de miere s-a dus in Croatia, o saptamana, cu trenul. La intoarcere a stat in tara "nu foarte mult, suficient cat sa lucrez trei luni la Unitatea 2 de la Cernavoda. Insa cei 150 de dolari pe luna imi dadeau o stare de satietate financiara pe care nu o mai puteam suporta si am hotarat ca e pacat sa nu raspund chemarii stepei", asa ca s-a indreptat catre indepartatul Kazahstan, in prima sa lucrare in domeniul petrolului.

Dupa doua zile de schimbat avioane, trenuri si autobuze, a ajuns la destinatie - un santier imens, aflat la propriu in mijlocul stepei, unde urma sa-si petreaca, alaturi de colegi din toate colturile Pamantului, urmatoarele 18 luni. Era angajat al unui consortiu italiano-arab, pe un salariu mai mare decat il avusese oriunde pana atunci. "In afara lucrului, presupunand ca iti mai ramanea timp cand ajungeai acasa, acasa insemnand in campus, mare lucru nu prea aveai ce sa faci. Era o zona izolata, iar cel mai apropiat orasel era la 50 de km. Firma asigura transportul cu autobuze care ne duceau acolo duminica".

Ca si amintiri mai colorate legate de Kazahstan mentioneaza cum se vindeau icrele negre "la negru" infasurate in ziar si coruptia din vami - "La intrarea in Kazahstan completai o declaratie cu banii pe care ii posezi, iar daca la iesire suma era mai mare, puneai banii pe masa si vamesul, fara sa se sinchiseasca de ceilalti din aeroport, lua cat vroia. Dupa tu spuneai ca mai putin, el ca mai mult, si va intalneati undeva la mijloc".

In aceasta pustietate, insa, a intalnit, pentru prima oara, "cateva sute bune de romani, de la muncitori pana la ingineri, lucru care arata ca romanii faceau fata foarte bine unei lucrari de petrol de anvergura internationala, insa, din pacate, erau platiti inca prost".

Dupa Kazahstan a urmat un nou episod in Romania, intre 2003 si 2004, cand a lucrat, de data aceasta pe 850 de dolari, la aceeasi firma turceasca de constructii.

Continuandu-si turneul international, a ajuns in Emiratele Arabe Unite, la Abu Dhabi, la un consortiu sud-africano-arab, pe un salariu mai mare decat orice castigase pana atunci. Urmand ca in tara sa i se nasca primul copil, nu a petrecut decat patru luni la acest job. Perioada scurta a fost suficienta pentru a trai doua evenimente semnificative - tsunamiul din 2004 din Indonezia si moartea fondatorului Emiratelor, Seicul Zayed.

Qatar - "capitolul 2"

Dupa alte patru luni petrecute in Romania cu familia, a plecat in Germania, la Munchen, la o firma nemteasca, tot in petrol si gaz, pentru o luna de zile. De ce doar o luna? Pentru ca urma sa primeasca un contract mai bun, cu un salariu de trei ori mai mare, in Qatar - "capitolul 2", lucrand la construirea unei mari rafinarii.

"Qatarul in 2005 era intr-o ascensiune ametitoare, economic si chiar si ca mentalitate, incat expatul gasea locuri mai apropiate de preferintele sale. Mult schimbat in bine fata de acum 9 ani, relativ prietenos cu strainii din Europa", spune despre a doua sedere in Qatar.

Aceasta a fost si prima lucrare majora pentru Irinel Olariu, care isi aminteste, insa, cu placere ca a intalnit in episodul 2 din Qatar "foarte multi romani, foarte apreciati pentru munca lor si platiti corespunzator".

In martie 2007 a revenit in tara, sperand ca o sa-si gaseasca un job acasa. Insa, in urma unor repetate si nereusite incercari, a dat curs unei alte oferte, dupa 7 luni de stat in Romania.

Qatar - "capitolul 3"

Jobul a fost tot in Qatar - "capitolul 3" - si s-a dovedit a fi chiar si mai bun decat precedentul, participand la una dintre cele mai mari lucrari din domeniul gazului natural lichefiat (LNG) din lume, pentru Qatargas. Astfel, inginerul roman a fost unul dintre cei 25.000 de oameni care au participat la lucrare.

"A fost un superlativ atat logistic, cat si tehnic, pentru complexitatea, amploarea la care s-a desfasurat, fiind rezultatul unei investitii mixte. A fost lucrarea cea mai lunga la care am participat - octombrie 2007 - martie 2011 si cea mai bine platita", ne-a mai spus domnul Olariu, proaspat intors in tara, in asteptarea unui viitor contract.

"Din 2001, de cand sunt familist, nu am avut sansa de a avea familia aproape de mine foarte mult in timpul delurarii joburilor in strainatate, cu cateva exceptii in care eu mi-am adus familia pe cont propriu, dar sper ca un contract viitor sa-mi dea posibilitatea fie sa am un job in tara, fie sa pot sa-mi iau familia cu mine", ne-a spus Irinel Olariu.

"Pentru romanii care au experienta internatioanala, piata fortei de munca a anului 2011 poate sa le ofere si posibilitatea unui contract de munca decent, ca urmare fireasca a faptului ca noi, romanii, suntem in stare sa facem fata profesional oricarei provocari in lumea asta", si-a incheiat poveastea Irinel Olariu.

Acuzații incredibile în SUA: Tot avansul bursei americane din ultimii ani este datorat banilor publici injectați în piață de FED!

Mai mulți analiști economici din Statele Unite trag un semnal de alarmă cu privire la performanța financiară reală a companiilor americane listate pe bursă. Ei susțin că practic nu a...

Este oficial! Aplicațiile de tastatură din China permit interceptarea comunicațiilor

Potrivit unei analize publicate de MIT Technology Review, aplicațiile de tastatură utilizate de vorbitorii de limba chineză prezintă vulnerabilități care facilitează interceptarea textelor...