Cat trebuie sa plateasca Marea Britanie pentru iesirea din UE

Negocierile privind iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana (UE) sunt in plin proces, insa, pana acum, dupa cea de-a sasea runda de negocieri, nu s-au inregistrat suficiente progrese in privinta principalelor solicitari ale Uniunii Europene: garantarea drepturilor cetatenilor UE si britanici, achitarea obligatiilor financiare ale Marii Britanii la bugetul UE si pastrarea deschisa a frontierei dintre Irlanda si Irlanda de Nord.

Fara progrese substantiale in aceste trei domenii-cheie nu putem trece la etapa a doua a negocierilor privind viitorul cadru al relatiilor UE - Marea Britanie. Este esential ca angajamentele asumate de Marea Britanie, mai ales cele referitoare la obligatiile financiare catre bugetul UE, sa se traduca in propuneri concrete cat mai repede, astfel incat liderii Uniunii Europene sa poata deschide cea de-a doua etapa a negocierilor in cadrul reuniunii Consiliului European din luna viitoare.

Contributia la Bugetul UE

Marea Britanie trebuie sa plateasca toata contributia pe care o mai are de achitat la bugetul UE, iar aceasta nu este o negociere politica, ci strict o obligatie legala pe care si-a asumat-o atunci cand a votat Bugetul Multianual al UE pentru 2014 - 2020.

In primul rand, trebuie spus ca nu vorbim de o "factura" pe care Uniunea Europeana o inmaneaza ca pret pentru Brexit, nu este o amenda, ci sunt bani pe care Marea Britanie ii datoreaza Uniunii Europene in baza unui contract agreat. Aceste fonduri urmeaza a fi absorbite de catre statele membre la UE, inclusiv de Marea Britanie, in unele cazuri chiar si dupa anul 2020, si trebuie platite indiferent de relatia pe care Marea Britanie o va avea cu Uniunea Europeana dupa Brexit.

Bugetul Uniunii Europene este construit in jurul a doua mari tipuri de sume: de angajament si de plata.

Angajamentele reprezinta totalitatea promisiunilor pentru viitoare plati care pot fi facute intr-un an dat. Asadar, trebuie onorate cu plati, fie in acelasi an, fie de-a lungul urmatorilor ani, in cazul unor proiecte multianuale. Platile reprezinta sumele platite intr-un an din bugetul UE pentru a onora angajamentele.

Abordarea privind obligatiile financiare

Comisia Europeana a publicat un document de pozitie in care a prezentat orientarile pentru metodologia de calcul a obligatiilor Marii Britanii catre bugetul UE. In opinia Comisiei, ar trebui sa existe o singura intelegere financiara. Aceasta abordare este una corecta, iar intelegerea trebuie sa includa toate angajamentele asumate de Marea Britanie in cadrul Bugetului Multianual al UE pentru 2014 - 2020.

Asadar, este important sa fie luate in calcul toate posibilele angajamente pana in 2020, precum si platile care trebuie efectuate dupa 2020, rezultate in urma angajamentelor si contractelor pe termen lung. In plus, Marea Britanie trebuie sa-si onoreze si partea de angajamente necheltuite, adica angajamente agreate, dar care nu au fost inca traduse in plati (reste a liquider).

O intelegere financiara ar trebui, de asemenea, sa includa si pasivele care nu sunt echilibrate de active corespunzatoare, precum pensii si provizioane.

Totodata, Marea Britanie trebuie sa-si respecte partea de datorii contingente agreate pentru situatii neprevazute si sa suporte costurile ce apar ca urmare a procesului de retragere din UE, precum cheltuielile cu relocarea agentiilor UE aflate in Marea Britanie. De asemenea, activele din afara Bugetului UE, precum Fondul European de Dezvoltare sau Banca Europeana de Investitii (BEI) ar trebui luate in considerare cand se negociaza intelegerea financiara.

Calcule privind intelegerea financiara

De vreme ce contributia Marii Britanii la Bugetul UE variaza de la an la an, este dificil de prevazut exact suma pe care Marea Britanie trebuie sa o plateasca pentru perioada 2018 - 2020. Aceasta contributie variaza in functie de factori precum dimensiunea bugetului anual al UE, dimensiunea economiei Marii Britanii comparativ cu alte state membre (pentru a calcula contributia bazata pe Venitul National Brut) si dimensiunea reducerilor aplicate Marii Britanii, care variaza de asemenea.

Contributia Marii Britanii la bugetul UE a fost diferita de la an la an si datorita cheltuielilor din bugetul UE si a variat, de exemplu, de la 7,6 miliarde in 2008, la 11 miliarde in 2014, la 18,2 miliarde in 2015 si la 14 miliarde de euro in 2016. Diferenta dintre contributia Marii Britanii la Bugetul UE si sumele primite, adica balanta bugetara, arata ca Marea Britanie este un contributor net - plateste mai multi bani decat primeste. La randul sau, aceasta balanta a variat semnificativ in anii trecuti, de la 800 de milioane in 2008, la 11 miliarde de euro in 2015.

Metoda de calcul a obligatiilor Marii Britanii face parte din procesul de negociere, iar Comisia Europeana nu a avansat cifre in orientarile prezentate, prin urmare este dificil de prevazut suma finala pe care Marea Britanie trebuie sa o achite dupa Brexit. Cu toate acestea, exista cateva scenarii de calcul care se bazeaza pe orientarile Comisiei Europene, iar sumele rezultate sunt cuprinse intre 20 si 100 de miliarde de euro.

Obligatiile Marii Britanii sunt calculate prin evaluarea activelor si pasivelor UE la momentul iesirii Marii Britanii din UE si prin impartirea pasivului net la cota Marii Britanii din contributiile la bugetul UE care poate fi de circa 12 - 15%. Calculele si principiile care stau la baza acestor obligatii sunt, evident, negociabile. Una dintre cele mai vehiculate sume reiese din lucrarea "The EUR 60 billion Brexit Bill", elaborata de Centre for European Reform, un think tank cu sediul la Londra.

Potrivit acestei lucrari, posibilele obligatii financiare sunt impartite astfel:

* angajamente bugetare obligatorii care urmeaza a fi platite dupa iesirea din UE:

• angajamente agreate, dar care nu au fost inca traduse in plati (reste a liquider) care trebuie platite pana la sfarsitul anului 2018: 241 de miliarde de euro;
• fonduri structurale promise statelor membre care urmeaza a fi transformate in angajamente bugetare si platite intre 2019 - 2023 (alocari de cheltuieli neefectuate): 172,4 miliarde de euro;

* promisiuni legate de pensiile oficialilor UE: 63,8 miliarde de euro;

* datorii contingente precum imprumuturi de bailout pentru Irlanda:

• garantii / provizioane: 21,1 miliarde de euro;
• imprumuturi UE: 56,1 miliarde de euro;

Aceste obligatii financiare sunt contrabalansate de:

• active in valoare de 22,5 miliarde de euro;
• incasari previzionate ale Marii Britanii in valoare de 9 miliarde de euro;
• reduceri previzionate pentru Marea Britanie in valoare 6 miliarde de euro.

In continuare, lucrarea "The EUR 60 billion Brexit Bill" descrie trei metode de calcul:

Prin Metoda 1 se calculeaza o suma neta cuprinsa intre 57 si 73 de miliarde de euro, in functie de valoarea cotei Marii Britanii de pasive, de 12% sau de 15%.

Este o viziune maximalista a obligatiilor Marii Britanii, minimizandu-se incasarile acesteia prin excluderea deducerii aferente anului 2018. S-ar solicita, de asemenea, Marii Britanii sa isi achite cota de datorii contingente in avans, iar fondurile neutilizate sa ii fie rambursate.

Prin Metoda 2 se estimeaza o suma neta intre 48 si 61 de miliarde de euro. Acesta este calculul cel mai apropiat de suma de 60 de miliarde de euro ce se asteapta sa fie solicitata de Comisia Europeana. Spre deosebire de prima metoda de calcul, aceasta exclude datoriile contingente. Conform practicilor Comisiei, reducerea de aproximativ 6 miliarde de euro a Marii Britanii pentru 2018 este exclusa din suma finala, desi ar fi platita.

Prin Metoda 3 se calculeaza o suma neta intre 25 si 33 de miliarde de euro. Prin aceasta metoda se solicita Marii Britanii sa isi onoreze angajamentele luate cu privire la bugetele anuale, dar nu mai mult. Adica exclude datoriile contingente si include deducerea la calcularea incasarilor.

Asadar, in functie de diferitele ipoteze legate de partea ce revine Marii Britanii, de 12% sau 15%, si elementele care vor fi incluse in intelegerea financiara finala, suma pe care Marea Britanie va trebui sa o plateasca ar putea ajunge pana la 73 de miliarde de euro. Cert este ca aceasta obligatie financiara trebuie clarificata cat mai repede, astfel incat negocierile privind viitorul cadru al relatiilor sa fie deschise cat mai curand.

Altfel, situatia va fi una dificila pentru Marea Britanie care, in cazul unor negocieri esuate, risca o iesire abrupta din UE, fara perspective, izolata de principalul sau partener economic, Uniunea Europeana, si fara deschidere la economia globala.

Siegfried Muresan este europarlamentar, vicepresedinte al Comisiei de Buget din PE, purtator de cuvant al PPE si prim-vicepresedinte al PMP.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Frustrarea românilor, cu privire la admiterea cu granițele terestre în Schengen. Rațiunile care ar fi fost la baza blocajului

Aproape două treimi dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen. Ei sunt de părere că unele state europene...

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....