Sărbătorile de altădată: Cele trei lucruri care "erau musai de făcut până în Crăciun". "Mama văruia bucătăria și odaia bunicilor"

Luni, 05 Decembrie 2022, ora 23:20
11018 citiri
Sărbătorile de altădată: Cele trei lucruri care "erau musai de făcut până în Crăciun". "Mama văruia bucătăria și odaia bunicilor"
Casă din Maramureș în care se fac pregătiri pentru Crăciun FOTO captură YouTube

Mulți dintre românii care trăiesc în orașe s-au îndepărtat de tradițiile bunicilor, din copilărie, de care își amintesc însă cu plăcere.

Este cazul unei românce care și-a amintit de pregătirile pe care le făceau bunicii cu mult timp în urmă, după cum a scris pe Facebook.

"Trei lucruri erau musai de făcut până în Crăciun.

La începutul Postului, toate oalele se fierbeau în leșie de săpun sau se frecau bine cu cenușă din vatra casei. Până în Ajunul Crăciunului, când forfoteau sarmale, oalele fierbeau ciorbe de praz acrite cu zeama rece din putina cu varză sau fasole pestriță adunată bob cu bob la începutul toamnei.

Cum Doamne, iartă-mă să te spurci, mă creștine, și să mănânci de dulce în postul Nașterii Mântuitorului? se crucea mamaie, deși știa că ea e singura care ducea la bun sfârșit această binecuvântată penitență până după Liturghia din ziua Crăciunului, atunci când se întorcea de la biserică așa, ca un apostol al familiei și-al casei.

Cu câteva zile bune înainte de Crăciun, scoteam salteaua de pe patul din camera mică și cu ușă verde a bunicilor, o desfăceam la un capăt și, după ce scoteam din ea paiele tocate ce ne odihniseră un an de zile, o umpleam cu bucăți mici de vară mirositoare sub forma unor paie noi și de un galben în care regăseam soarele dogoritor.

Ține bine să îndes ca lumea, că săriți pe ea de două ori și aia e, dă omu'cu fundu' de scândură când s-o așeza! mă apostrofa mamaie când scăpam din mâini colțul de iută aspră al saltelei căreia-i venea de hac mamaie cusându-i marginea cu un ac mare făcut de tataie dintr-o sârmă groasă.

În ziua când primeneam salteaua, mama văruia bucătăria și odaia bunicilor. Dădeam jos de pe peretele dinspre răsărit al odăii velința în culori dungate, icoana cu Precista și trei tablouri cu fotografii îngălbenite lipite unele lângă altele.

Înmuia mamaie un colț de cârpă într-un pic de motorină și ștergea ramele tablourilor vechi și cariate pe sub vopseaua ce amintea de-o vară pierdută, un verde scăpătat.

Ici e soacră-mea la bâlci, broboada asta de-o are pe cap mi-a dat-o mie. Colea e cumnata Ioana mireasă, ete săraca ce rochie scurtă avea, c-a-mprumutat rochița de mireasă de la vară-sa... Ici e frate-miu Mitică când s-a angajat la București și ș-a luat și el un costum, ici e cuscra și cu mine la băi, la Săcelu, colea e moș'tu Sandu, mânca-l-ar mama, că mureau fetele dupe el,... Și ici e cumnatu' Ion, săracu', plecat pe front, de nu s-a mai auzit nimic de el. De focu' lui s-a dus și biata soacră-mea, că de nu l-a pomenit...

Încet, încet, trecând cu cârpa peste geamul ce acoperea fețe pe care nu le știam, dar cu care născocisem povești nemuritoare, mamaie vorbea cu fiecare-n parte, mângâindu-l cu privirea, scoțând din când în când câte un oftat. Toți cei din tablouri erau parcă acolo, stând umăr lângă umăr la taifas cu noi sau între ei, ocrotiți de Precista agățată în cuiul cel mai de sus, pe velința în dungi colorate.

Odaia se umplea de amintiri, de oameni dragi ce miroseau a paie, a var, a leșie de săpun și un pic a motorină", a scris femeia pe grupul Mutat la țară - viața fără ceas.

"Vremuri demult pierdute"

Relatarea le-a stârnit și altora amintiri asemănătoare și dorul de copilărie.

"Vremuri demult pierdute, dacă le mai repet din când în când mă iau în râs copiii mei. Și uite așa se uită tot, dar de multe ori îmi trec prin față ochilor, le retrăiesc cu gândul și mă simt mulțumită. Nu pot uita nimic, colindele copiilor și urătorii, mirosul de friptură, răcituri și drob la Crăciun. Sărbătorile iernii, apoi cele Pascale, cozonacii și păștile, mersul la înviere. Moșii de vară cu cireșe, busuioc și mentă la căni. Mirosul de tămâie ce umplea casa și sufletul de bunătate. Alivancă de la Sf. Ilie, scăldatul la iaz. Apoi toamnele bogate cu moșii lor și pregătirea de iarnă iarăși. Cu stativele de țesut, furcă și caierul de la lână, țeviile pentru țesut. Luăm ocară dacă nu vroiam să le fac. Și multe altele care rămân în gândurile și visurile noastre, cei trecuți de 50+. Uite așa ne trece viața, cu modernismul de azi și visurile de altădată!"

"O amintire în care mă regăsesc, cu salteaua de paie și mirosul de văruială proaspătă și lutul întins pe jos aidoma "dușumelei", și mai ales primăvara înainte de Paște când totul era curat, cu miros de var și apoi mirosul de cozonaci și borșul de miel puternic aromat cu leuștean! Ce vremuri frumoase au mai fost odată!"

"Și mirosea și a pământ proaspăt dat pe jos, nu aveam voie să intrăm în cameră sau că ne dăm jos din pat până nu se usca, mirosea a fructe, mere, gutui..puse de bunica în toate camerele și pe toate dulapurile, totul apretat cu un mucilagiu de făină de stăteau prosopele în "picioare", prosoape țesute cu care împodobea tablourile alea cu amintiri."

"Și mirosul de rufe geruite. Stătea lenjeria la ger toată ziua iar seara făceam foc zdravăn în sobă și aduceam lenjeria să se încălzească, să pregătim să dormim, ce frumos mirosea toată casă."

"Străbunica mea țin minte că broda și croșeta și primea vizite de la femei din sat de la prima oră a dimineții în perioada aceasta, iar soarele lumina cu razele lui prin ferestre toată aceea încăpere. Sentimentul era precum o simfonie. Pentru mine erau momente sănătoase pline de farmec."

"Bună-mea se trezea pe la ora 3 și avea o veioza cu lampă de neon- consuma mai puțîn…

Tricota iarnă, mănuși, căciuli, ciorapi, fulare de lână pentru nepoți. La ora 7 ne trezea cu lapte cald și o felie de margarină cu gem de caise de un auriu, precum praful de raze.

- Ia treziți-vă pupezelor (eram 4-5 nepoate în vacanța de iarnă la bunici) acuși vine coana preoteasă- vecină cu noi, și șade de rușine să vadă paturile nefăcute. Ea oricum venea în jurul prânzului, dar nu aveam de ales.

Aceeași poveste o auzeam în fiecare dimineață boscorodeam noi, că nu vine ‘coana așa cu fulgii în cap, cum zicea bunicul, dar nu aveam cu cine vorbi. Oricum, cele mai faine vacanțe erau cele de la țară."

"Mi-ar fi plăcut tare mult să trăiesc acele vremuri, am prins doar câteva reminiscențe a ceea ce ați povestit. Acelea erau cu adevărat sărbători, care îți rămâneau bine întipărite în suflet. Nu știu din sărbătorile acestea moderne/modernizate ce ne va rămâne mai degrabă în suflete: dezamăgirea că nu am primit cadoul mult dorit, că nu am reușit nici în acest an să ne ridicăm casă și aspectul fizic la standardele necesare?!"

Citește și:
Tensiuni în PSD cu privire la candidatura pentru prezidențiale. Cine îl contrează pe Marcel Ciolacu în interiorul partidului
Tensiuni în PSD cu privire la candidatura pentru prezidențiale. Cine îl contrează pe Marcel Ciolacu în interiorul partidului
Mai mulți vicepreședinți din PSD au transmis că partidul ar trebui să aibă un candidat propriu la alegerile prezidențiale din 2023, deși liderul formațiunii, Marcel Ciolacu, a înclinat...
PNL susține comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare în 2024: ”Sunt suficiente argumente şi de natură constituţională”
PNL susține comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare în 2024: ”Sunt suficiente argumente şi de natură constituţională”
Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuţ Stroe, a declarat luni, 30 ianuarie, că există suficiente argumente pentru comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, inclusiv de natură...