Paștele cailor - sau cât de aproape sunt corectările inechităților între pensii, generate și întreținute de politicieni

Dacă n-ar fi fost anul 2024, an electoral, probabil că modificările la noua Lege a Pensiilor s-ar fi făcut la Paștele Cailor, căci Paștele ortodox a trecut. Onorabilii s-au întrecut iarăși, înainte de Paști, în acordarea în avans a pensiilor, ca, vezi doamne, să aibă seniorii bani să-și pregătească masa de Paști, nu contează ce fac după ce trece sărbătoarea, au mai scos ceva ajutoare sociale, să mai ostoiască durerea celor nevoiași, fără a curma răul făcut, ab initio, de guvernarea trecută, cu prețurile la energie, gaze și carburanți, care au dus la inflația cu 2 cifre la sfârșitul anului. Și așa am trecut și cel mai scump Paște din istoria de 30 de ani, de “democrație originală”, prin care ne-au condus acești domni și doamne, cu rare și subțiri remușcări, și cu și mai rare inițiative pentru bunăstarea societății, care i-a cocoțat în demnități publice la care nu sperau, dacă societatea nu era bolnavă deja, de ipocrizie și parvenitism.

Toate discuțiile purtate cu oficialul Ministerului Muncii, dl. Marius Budăi, sunt șabloane ale ultimului an și jumătate, de când se află în fruntea acestui minister. De la început, când a cerut mai întâi cele 120 de zile răgaz, să comunice calendarul aplicării Legii 127, dl. Budăi era ferm hotărât, ca acum, să ia taurul de coarne, să-l răsucească, să dea cu el de pământ, și să scoată din adormire legea care ar fi îndreptat inechitățile dintre categorii largi de pensionari, inechități făcute, cu bună știință, tot de politicieni, scopul nefiind clar sau cel puțin nejustificat social, ci pentru interese locale de grup.

După un an de zile, în care a tot digitalizat dosarele de pensii, care parcă nu se mai termină (acum aflăm că la 31 august sunt gata. Oare?!), în care a așteptat să primească de la Banca Mondială o varianta de lege care să fie acceptată și de UE, deși a fost clar de la început, că partenerii bancheri nici gând să îi dea o lege gata de aplicat, vedem că, în afară sloganelor obsesive cu grija față de părinții și bunicii noștri, ar avea trei variante de proiect de lege, pe care le va propune coaliției, după care le va negocia cu partenerii sociali, apoi după ce se va convinge că sunt și resurse financiare îndeajuns, le va face publice. Să nu creeze așteptări care nu pot fi îndeplinite. Atunci cu Legea 127 cum rămâne? A cui o fi? Cine a promis-o şi cine a continuat ignorarea după octombrie 2021, motivul – unul subțire, rău de tot - ca în PNRR era vorba de o nouă lege. Dar nimeni n-a spus, nici măcar în PNRR, că o lege promulgată şi publicată în Monitorul Oficial este interzis să intre în vigoare şi să producă efecte, până la elaborarea unei noi legi, cerută de gânditorii hamangieni ai PNRR-ului. Asta, dacă s-ar fi înţeles pe capitolele bugetului. Cum cine! E culmea.

Eu, cu scuzele de rigoare, nu cred că noi, oamenii simpli, fără minte pusă pe bigudiuri, merităm un asemenea tratament, în care suntem luați de fraieri, că putem fi duși cu zăhărelul, pentru că ce mai e… acum vine ianuarie 2024 și începe anul electoral. Și în aceste 6 luni rămase, o ținem într-o bălteală și o negociere continuă, până terminăm şi anul asta. Ce dacă între timp unii dintre seniori nu mai apucă restituirea demnității, furată atâția ani, de toată clasa politică, ce dacă ni se tot pune pe tapet, când vine vorba de aplicarea celor conținute în Legea 127, de atenția asupra dezechilibrelor economice, care trebuie să le evităm, acum, cu un război la granița de est. Și altele asemenea. În acest timp, nu ni se comunica nimic de starea reală a bugetului de asigurări sociale, nu se iau odată măsuri pentru așezarea nivelului de salarizare pe coordonate valabile pentru anul în care trăim, nu după calcule macroeconomice, susținute de corifeii INS, deși emulația privind salariul minim european intrată în dezbateri în Parlamentul European, nu mai poate fi oprită. Și noi suntem departe de nivelele medii ale membrilor, cu care împărțim această organizație. Să-i vedem pe onorabili cum or să scoată cămașa curată şi în cazul ăsta. Şi pe unde…

Intervențiile “carismatice” ale d-lui Budăi, nu au acoperire mediatică, atâta timp cât nu are o discuție bărbătească cu dl. Adrian Câciu, Ministrul Finanțelor, din care să rezulte un orizont de timp, prin care măsuri ce trebuiesc luate pentru rezolvarea inechităților, să fie și acoperite de resurse financiare, care să nu dezechilibreze Bugetul de Stat. Așa că, familia domniei sale rămâne singura care profită de prezența sa la TV, noi, seniorii, având gustul amar al deziluziei, de câte ori este provocat de reporteri să declare ceva despre pensii. Sare, mai ceva ca din mușcătura de Cobra.

Oricum, având o limită a nivelului minim de venit pentru un trai decent, s-a văzut că după 17 luni de guvernare, în afară încasărilor mărite din accize și taxe pe facturile de energie, gaze și carburanți, nu prea s-a întâmplat ceva esențial. Or să vină deontologii să ne spună că încasările ANAF la Bugetul de Stat au crescut cu 6%. Sigur, că noi, nici nu știm că inflația pe 2022, a fost de 16.4%. Și asta, calculată de INS . În piață, valorile au fost mult mai mari. De compensația inflației din ianuarie a.c la pensii, ajunsă la 11,4% sau chiar mai jos, ce să mai spunem. Atât s-a putut. Mă întreb, dacă ne-am fi oprit și noi, înaintașii, atunci activi în câmpul muncii, de la construcția de școli, de facultăți, la 80%, ce s-ar mai fi ales de mărimile zilei de astăzi, unde s-ar fi dus să învețe, cu ce bani?!

După ce guvernele anterioare, al d-lui Cîțu şi d-lui Orban, au “liberalizat”total piața de energie și carburanți, după modele “verificate” – nici o reglementare, “cine nu muncește, nu greșește”, asta da principiu – dl. Popescu Virgil de la PNL, zidit parcă la Ministerul Energiei, a venit și a impus plafonări ale prețurilor la energie și gaze, fără nici o legătură cu costurile de producție, care îi puteau fi comunicate de subalternii săi. Prin fișa postului, ar fi trebuit să le viseze și noaptea, dar probabil că avea alte treburi de făcut, mai știi. Dacă n-am fi avut nici o fărâmă de gaze, de complexuri energetice, de sonde de foraj, aș fi înțeles, n-are omul de unde să se inspire, iar deducții logice nu poate să facă, că natura nu e darnică cu toți. Și după ce a tot primit “mulțumiri”, de la toate categoriile sociale, bașca patronate, intrate în vrie datorită costurilor uimitoare ale facturilor de energie, vedem că, deși cotațiile din piața caracteristică, atât de mult urâte acum un an, scăzând în ultimele luni sub ce a plafonat domnia sa (culmea culmilor), cred că, de bucurie, altfel nu-mi explic (oare?), nu s-a mai învrednicit să calculeze un nou plafon, adaptat la noile cotații bursiere, căci mai sunt găuri de acoperit în Bugetul de Stat. Și nici dl. Câciu nu insistă să dea banii înapoi de la facturile majorate nejustificat, provocând drame locale și naționale. Dar ce contează, dacă mie și alor mei, ne este bine. Un principiu sănătos, cu rezultate superbe pe nivel de trai, pe număr de falimente, pe dezechilibre, care greu mai pot fi refăcute.

Deci primul punct din care s-ar fi putut face viața seniorilor mai bună, a fost ratat.

Al doilea, aplicarea completă a legii salarizării pentru toate categoriile de salariați, odată cu reactualizarea nivelului de salarizare, ținând cont de dezbaterile din Parlamentul European, privind salariul minim european. Nu poți, cu 3.29 Euro/oră net, tarif minim, să vii să declami că asiguri un mediu concurențial echitabil pentru salariații tăi, față de cei europeni. Dar nici nu văd că partenerii din Spania, Italia, Germania, Țările de Jos, Franța sau Belgia, au țipat, ca populația română, membră cu drepturi depline în UE, să nu mai fie discriminată, pentru că migrația celor bine pregătiți în aceste piețe a fost o bulă de oxigen enormă pentru aceste economii. Dacă vedem că salariile în marile lanțuri alimentare străine, răsărite ca ciupercile după ploaie, peste tot în țara noastră, nu sar de nivelul salariului minim, avem imaginea completa a respectului arătat de partenerii noștri occidentali. Au lăsat economia românească de izbeliște, pentru că asta au urmărit, să devenim o piață de consum, trebuind să fie importată forță de muncă din țări asiatice, ce va avea consecințe grave în structura țării. De curând am fost la Gara de Nord, greu mi-am putut da seama că sunt în București, capitala țării. Era plin de cetățeni din Asia, completare la aspectul vetust si dezolant, din care nu mai iese, de 30 de ani. În continuare, eu nu cred că soluția la migrația forței de muncă autohtone este importul din alte țări, ci căutarea de soluții ca cetățenii locali să rămână pe loc, fiindu-le asigurat un trai demn, pentru forța de muncă pusă la bătaie în piețele caracteristice. Deja, au început să fie acceptate cifre mai mari de 5 milioane de cetățeni în diaspora. Eu cred că au trecut demult de 7 milioane. Probabil, dacă ar fi create condiții mai bune de salarizare, cca. 2 milioane ar putea fi convinse să se întoarcă, nu mai mult.

Dacă această problema este rezolvată, problema deficitului fondului de pensii se rezolvă automat. Condiția este ca în acest Fond să intre numai pensiile pe bază de contributivitate. Și dacă dorește cineva să introducă o categorie “specială”, să şi verse la Fondul de Pensii, pentru fiecare pensionar introdus, banii rezultați din contribuția de 25% din salariul candidatului, pe fiecare an de activitate. Cred eu că, așa, n-or să mai fie doritori de avantaje speculative, care să introducă amendamente în legislație, prin care unora li se asigură nivele de trai, care greu le poți întâlni în lumea civilizată, în detrimentul celorlalți, care se uită, ca la televizor, cum viața bate filmul.

De multe ori m-am întrebat, de ce nu înțeleg demnitarii ajunși în funcții de decizie, că nu pot să-și bată joc de generații de înaintași, care au muncit pentru o existență demnă, iar când trebuie să culeagă roadele muncii lor, la pensie, se văd constrânși să mai aștepte, ba până dl. Budăi se pune de acord cu coaliția, după care, se pune de acord cu partenerii sociali, după care caută să vadă dacă are resurse bugetare. Dacă a terminat cu negocierile, aflăm că n-a terminat cu digitalizarea. Și între timp, coșul zilnic urcă cu liftul, nu pe scări, medicamentele sunt tot mai puțin accesibile, dacă se găsesc, preocuparea pentru siguranța cetățeanului este în cădere liberă. Dar clamăm că ne preocupă problema seniorilor, că dorim să rezolvăm situația precară în care se află, uitând de fiecare dată cu ce să începem… Până schimbăm subiectul. Ce e tragic, e că nu sunt prea multe subiecte care să facă agenda publică, și la scurt interval, revine iar problema seniorilor.

Am mai spus-o, și îmi pare rău de energiile care se consumă pentru teme jenante, gen cât costă avionul închiriat pentru Dl. Klaus Iohannis, sau viitorul energiei nucleare peste ani, când unii renunță definitv la ea, iar alții caută soluții pentru eliminarea poluării cu barele radioactive, rezultate după procesul de fisiune, care încă reprezintă o mare problema. Dar nu ne adunăm forțele pentru acordul general în stabilirea unei strategii naționale, susținută de investiții țintite, cu efecte măsurabile, cu etape fezabile, cât mai sunt încă specialiști în domeniu, cât mai sunt încă facilități în funcțiune. E trist să treci pe lângă Halânga să vezi ce dezastru e acolo, acum. Și nimeni nu răspunde de deciziile luate în numele națiunii, și nici nu plătește în vreun fel. Rămânem noi, “cei mai bogați dintre pământeni”, seniorii mândrii și falnici, bogați la suflet, pe ăsta nu ni-l ia nimeni, să plătim pentru dezastrele gândite de minți diabolice - așa-zișii parteneri care nu mai pot de grijă noastră – și duse la îndeplinire de cozi de topor autohtone, demne de toată mila noastră creștinească.

Și contemplarea poate fi o soluție. Dar nu cred că strămoșii noștri ar fi mândri de noi, văzând cum ne dăm de o parte, lăsând ca fibra națiunii să se distrugă, din rațiuni străine de preceptele oamenilor de stat, români ca şi noi, care au făcut odată România Mare, și care au pus-o pe harta lumii civilizate.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Tribunalul a decis. Eugen Tomac, președintele PMP: ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă partidul”

Tribunalul Bucureşti a decis înscrierea lui Eugen Tomac în Registrul partidelor politice ca preşedinte al PMP. ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă PMP,...

E oficial: Pensionarii vor avea bani de Paște. Anunțul ministrului Muncii

Pensionarii pot sta liniștiți, vor avea bani pentru Sărbătorile Pascale. Guvernul a decis joi, 25 aprilie, că pensiile vor veni în avans în luna mai atât pe card, cât și la ușă. În...