Academia de sexpionaj a lui Putin, moștenită de la KGB. Școală de seducție la Kazan

Informații compromițătoare, înregistrări și fotografii care ar putea fi folosite ca pârghie pentru a convinge un ofițer de informații sau un diplomat să spioneze pentru KGB sau să dezvăluie secrete. Materialul incriminator va fi desfășurat imediat sau arhivat pentru atunci când ținta va deveni mai puternică și mai influentă.

Kompromat-ul a fost un instrument de trafic de influență politică, pentru a îmbunătăți rezultatul negocierilor și a influența opinia publică.

Uniunea Sovietică devenise un stat de șantaj. Când a explodat în 1991, lumea paranoică a KGB trebuia să se încheie cu ea. Într-adevăr, organizația a fost lichidată și înlocuită cu un nou serviciu de securitate, FSB.

KGB-ul avea chiar o școală specială unde își pregătea spionii-momeală în tehnici de seducție. Victimele erau deopotrivă femei și bărbați, scrie în volumul „Agents Of Influence”, ce urmează a fi publicat pe 13 aprilie, jurnalistul Mark Hollingsworth.

Dar când fostul ofițer KGB Vladimir Putin a ajuns la putere la sfârșitul anului 1999, și-a instalat rapid foștii colegi din KGB în toate domeniile vieții rusești.

Astăzi, foaia de acuzație globală împotriva Rusiei lui Putin include asasinarea a zeci de dizidenți, printre care Aleksander Litvinenko, persecutarea oponenților politici precum Aleksei Navalni, utilizarea dezinformarii prin intermediul rețelelor sociale și utilizarea „fetițelor“ sau așa-ziselor „capcane cu miere“.

Metodele actuale de spionaj folosite de Moscova poartă amprenta fostului KGB, așa cum o arată cazul "agentului sofisticat al Rusiei", spioana Anna Chapman, o angajată a Barclays Bank, demascată în iunie 2010 la New York ca făcând parte dintr-o rețea de spionaj rusesc alături alte persoane, notează Hollingsworth.

Foștii ofițeri KGB instalați de Putin – cunoscuți ca „siloviki” – controlau ministerele guvernamentale cheie, agențiile de aplicare a legii și companiile de stat.

De fapt, Putin a creat un stat KGB. El a reînviat, de asemenea, doctrina „măsurilor active” ca armă a politicii externe.

În doctrina KGB, totul este o extensie a politicii, inclusiv operațiuni militare, cum ar fi invazia Ucrainei.

Dar, mai frecvent, măsurile active sunt operațiuni secrete, inclusiv finanțarea politicienilor, răspândirea dezinformării și recrutarea agenților ca mijloc de exercitare a influenței.

Și apoi sunt trucurile murdare – documente falsificate, fotografii falsificate, videoclipuri neclare ale legăturilor ilicite cu prostituate angajate de statul secret, droguri plantate, asasinate, calomnii folosind tehnici de propagandă neagră și șantaj.

De aceea, diplomații britanici detașați la Moscova au primit, timp de generații, un briefing de securitate din partea MI6 prin care îi avertizează să fie atenți la ceea ce spun, deoarece fiecare apartament poate fi „aranjat“.

Școală de seducție la Kazan: rândunele și corbi

În perioada Războiului Rece, când punea microfoane în casele personalului ambasadei Marii Britanii la Moscova, KGB-ul nu spera să audă secrete de stat, ci căuta candidați: „secretara îndrăgostită și singuratică care are acces la documente; homosexualul frustrat; diplomatul blocat într-o căsnicie nefericită; sau ofițerul de informații furios că este prost plătit”.

KGB-ul avea o școală de seducție la Kazan, la est de Moscova, unde instruia actrițe, cântărețe, dansatoare și profesoare. Fete tinere și sărace erau învățate cum să abordeze străini în cluburi, lobby-ul hotelurilor sau chiar bordeluri false numite "malinas" (zmeură în rusă), dotate cu dispozitive de ascultare și camere de luat vederi.

La o academie similară din Germania de Est, „HVA” - de fapt o filială a KGB - i-a instruit și pe seducătorii masculini la fel de temeinic ca pe piloții militari, învățându-i despre marxism, loialitate, spionaj și, cel mai important, manipulare psihologică.

Spionul tipic de sex masculin avea în jur de 30 de ani, era educat, stăpân pe sine, de încredere, cu simțul umorului și maniere impecabile. Candidații ideali nu erau neapărat chipeși sau amanți experimentați.

„Mai importante pentru aceste femei erau valorile acestor bărbați care le-ar fi convins să-și spună: «Da, aș putea să-mi împart viața cu el»", a dezvăluit fostul ofițer Stasi și spion- Romeo Gerhard Bayer.

O secretară care a lucrat la Bonn pentru cancelarul vest-german Konrad Adenauer i-a transmis secrete spionului său Romeo timp de 14 ani.

O secretară de la Ambasada SUA din Bonn i-a transmis iubitului ei 1.500 de documente clasificate timp de 22 de ani. Niciuna dintre femei nu a bănuit vreodată că iubitul ei era un ofițer de informații din Germania de Est până când acesta nu au fost în cele din urmă arestat și închis pentru spionaj.

Chiar și cântăreții de operă erau recrutați pentru a lucra pentru statul secret. Cel mai eficient „corb” al KGB-ului a fost cântărețul Konstantin Lapșin, un bărbat deosebit de atrăgător care cânta la Opereta din Moscova.

Vizau anumiți candidați pentru capcanele de miere: secretara romantică, singură, care are acces la documente; homosexualul frustrat; diplomatul prins într-o căsnicie mizerabilă; sau ofițerul de informații supărat că este prost plătit.

Toți erau prada unor femei tinere și frumoase, cunoscute sub numele de rândunele, sau unor bărbați carismatici și încrezători, cunoscuți sub numele de corbi.

Agenții de influență

Scopul măsurilor active ale KGB peste hotare era de multe ori identificarea unor așa-numiții "agenți de influență". În această privință, KGB-ul prefera să aibă de-a face cu conservatorii britanici.

Un recrut de succes a fost deputatul conservator și vice-ministrul Ray Mawby, care a spionat pentru serviciul de securitate ceh. El a predat până și planurile biroului privat al prim-ministrului din Camera Comunelor.

Sovieticii se simțeau mai liniștiți să negocieze cu miniștrii conservatori, deoarece aceștia ofereau certitudine politică.

Prin contrast regimurile laburiste considerau comunismul drept o pervertire a socialismului, și era mai dificil de discutat cu ei.

Sfârșitul Războiului Rece s-a datorat în parte succesului a două operațiuni ale KGB în SUA.

Când a devenit președintele Rusiei, în martie 1985, Mihail Gorbaciov a înțeles că, în pofida retoricii provocatoare a lui Margaret Thatcher și a lui Ronald Reagan, aceștia nu erau pe punctul de a lansa un război termonuclear.

Acest lucru s-a datorat în principal informațiilor și documentelor vândute KGB-ului de către Aldrich Ames, care lucra la operațiunile sovietice în cadrul CIA, respectiv de către Robert Hanssen, un ofițer FBI care avea acces la evaluări secrete ale SUA cu privire la Gorbaciov și la perspectiva unui conflict nuclear.

Materialul a întărit convingerea lui Gorbaciov că nu existau planuri ofensive ale NATO și că Operațiunea Ryan, programul de informații militare sovietice menit să anticipeze un atac cu rachete nucleare, se baza mai degrabă pe o gândire conspirativă decât pe realitate.

Minele din Donbas au fost falimentate de ruși. Angajații sunt trimiși cu forța pe front să lupte împotriva Ucrainei

Ocupanţii ruşi au constatat că aproape 100 din cele 114 mine existente în estul Ucrainei sunt neprofitabile şi au mobilizat forţat bărbații angajați, declară șeful administrației...

Ministrul rus al Apărării susține că nu e în interesul țării să atace state NATO. Rusia şi China continuă cooperarea militară

Trupele NATO au creat ameninţări suplimentare pentru Rusia prin apropierea lor de frontierele ruse, dar Moscova nu are interesul militar sau geopolitic de a ataca state NATO, a declarat vineri...