Diferențele dintre depresia adultului si cea a copilului. Psiholog: „Semnele depresiei la copil sau adolescent nu sunt evidente, ci sunt ascunse” INTERVIU

Un copil mereu furios poate ascunde o depresie nediagnosticată, a explicat psihologul Mihai Copăceanu într-un interviu acordat pentru Ziare.com, în care punctează diferențele majore dintre depresia adultului și depresia copilului.

“Avem între 6% - 8 % cazuri de depresie în rândul copiilor între 6 si 14 ani”, afirmă specialistul, adaugând că majoritatea părinților apelează la psiholog pentru a-și trata copiii abia atunci când situația e gravă.

Cum diferă depresia adultului de depresia care apare la copil/tineri?

Pentru mulți dintre noi și mai ales pentru părinți, copiii și tinerii nu au niciun motiv pentru a fi triști și nici măcar depresivi. Copilăria înseamnă bucurie. Este deosebit de dificil de acceptat pentru un părinte că semnele psihoemoționale, comportamentale dar fiziologice ale propriului copil ar putea indica un diagnostic de depresie. În cazurile grave de autovătămări sau tendințe suicidare sau chiar în cazurile de suicid de la familie la prieteni sau profesorii din școală reacția primă este de uimire ”nu avea niciun motiv”, ”era un copil cuminte, învăța bine la școală”.

A fi cuminte, a fi ascultător sau a fi un elev bun la școală nu are nicio relevanță în diagnosticarea depresiei.

De aceea subliniez că depresia la copil sau adolescent este diferită de cea la adult, în primul rând pentru că semnele nu sunt atât de evidente, mai grav sunt ascunse. Copilul și mai ales adolescentul se ascunde foarte bine. El plânge în camera lui singur și când iese din cameră nu se vede că a plâns. Își scrie în ascund emoțiile triste pe care le experimentează gândurile depresive și suicidare. Avem obligația de cunoaște și de a recunoaște indicii unei posibile depresii.

Care sunt semnele care ar trebui să îi îngrijoreze pe părinți și care este momentul în care aceștia ar trebui să apeleze la sfatul unui psiholog pentru a-și ajuta copilul?

”Ne-am dat seama că ceva s-a schimbat dar nu ne-am îngrijorat, nu am crezut că este atât de grav, am pus pe seama vârstei” este una dintre primele reacții ale părinților. Depresia la copil nu este atât de explicită precum în cazul adulților. Nu întotdeauna sesizezi o dispoziție tristă, o lipsă a plăcerii, a somnului (sau hipersomnie) o izolare, o lipsă a apetitului alimentar, etc.

Vedem deseori că sunt în plină confuzie, că sunt iritați și ”neascultători”. Un copil mereu furios poate ascunde o depresie nediagnosticată. Un copil plictisit în cea mai mare parte a timpului și care nu doarme noaptea poate fi un copil cu depresie. Avem pana la 6-8% cazuri de depresie în rândul copiilor între 6 și 14 ani.

De ce mai multe ori nici copil nu își conștientizează și nu-și recunoaște propriile emoții ”nu știu ce se întâmplă cu mine, dar nu mă simt deloc fericit. Orice am încercat nu mă mai bucură”. Deci să îl întrebi în mod direct ”cum te simți astăzi” nu este cea mai bună metodă, deoarece nu vei primi un răspuns relevant. Din păcate părinții nu sunt obișnuiți să-și întrebe copiii emoții și rar îi încurajează în căi de exprimare a emoțiilor. Cea mai des întrebare este ”cum a fost la școală, ai știu?”

Recomand însă părinților să observe orice schimbare a comportamentului și a dispoziției ”pană acum făcea ceva, acum nu”. Semnele fiziologice nu sunt de ignorat fie că vorbim de aparent banalele dureri dese de cap, de stomac sau cum am afirmat de scăderea în greutate. Copilul pare că nu mai are încredere în el, este mereu indecis, refuză tot ce îi spui, nu se poate concentra, se simte vinovat, nu mai are energie.

În ce măsură apelează părinții la psiholog?

Marea majoritate a părinților nu apelează la psiholog în scop preventiv, ci dimpotrivă atunci când situația este gravă sau deosebit de gravă și ei se simt depășiți de situație ” nu mă mai înțeleg cu el, nu mă mai ascultă, nu știu ce să mă fac”. Marea majoritate a părinților apelează foarte târziu, după ce au epuizat propriile instrumente, după ce au apelat la sfaturile colegilor și prietenilor și uneori la preot. ”Să încercăm și la psiholog”. Mi-aș dori așa cum ar trebui să frecventăm cabinetul medical pentru un screening de rutină, de exemplu la stomatolog, să avem încrederea de a ne adresa cabinetului psihologic, periodic sau la primele semne de îngrijorare. Mă bucură ceva ce constat destul de frecvent: dorința copiilor de a se adresa la psiholog. Ei vin spre părinți. Și în unele situații părintele îl trimite la plimbare.

A schimbat ceva pandemia în acest sens față de anii precedenți?

„Pandemia în mod clar a accentuat stările noastre de nesiguranță, confuzie și tristețe. Pandemia a adus mai multe cazuri de copii cu semne ale anxietății și depresiei. În studiul meu publicat într-un Ghid de pandemie la Editura Polirom dintr-un eșantion de peste 1200 de tineri, aproape 47% s-au simțit nefericiți, 33.2% au experimentat stări de anxietate, 22.6% plâng mai mult decât de obicei și40% au tulburări de somn.

A crescut și adresabilitatea la serviciile de psihologie mai ales la consilierea și psihoterapia în mediul online. Însă totuși insuficient”.

Care sunt comportamentele extreme la care poate ajunge un copil daca depresia sa nu e depistată la timp?

„Sunt multe riscuri ale unei depresii nediagnosticate. O depresie netratată duce la comportamente de risc precum abuzul de substanțe (tutun, alcool, droguri), copiii pot refuza frecventarea școlii și se izolează social. O depresie cronică afectează nu doar comportamentul zilnic cat și funcțiile psihice. Și cel mai mare risc este riscul suicidar. Îi rog pe părinți să discute liber și fără judecată despre suicid, despre moarte. În psihicul lor există o luptă în permanență cu gândurile, cu intruziunea gândurilor negre. Copii pot vorbi cu prietenii lor despre ideea sinuciderii, își pot explica planul la care s-au gândit, etc.

Părinții evită acest subiect sensibil însă copiii se îndreaptă spre prieteni, spre mediul online (de unde nu primesc întotdeauna cele mai bune explicații sau sprijin) și de multe ori suferită în singurătate. Nimeni nu cunoaște adevărata lor suferință. Se simt neajutorați și neînțeleși.

Mai mulți copii ucrainieni, care fuseseră transferați cu forța în Rusia, s-au întors la familii. Kievul estimează că 20.000 de minori au fost deportaţi

Preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat miercuri, că şaisprezece copii ucraineni care fuseseră "transferaţi cu forţa în Rusia" au fost "reuniţi cu familiile lor", după ce...

Strada surpată la Slănic s-a construit peste o mină. Ciolacu: ”Ce vreţi să fac? Să ştiu unde s-au făcut drumurile peste mine?”

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a afirmat, întrebat despre situaţia de la Slănic, Prahova, unde o stradă s-a surpat, formându-se un crater de doi metri, că a fost făcut un drum peste o mină....