Povestea româncei care s-a afundat în cea mai adâncă junglă pentru a transmite lumii mesajul triburilor de indigeni INTERVIU

Luni, 26 Iulie 2021, ora 03:00
10583 citiri
Povestea româncei care s-a afundat în cea mai adâncă junglă pentru a transmite lumii mesajul triburilor de indigeni INTERVIU

Pasionată de jungla amazoniană și de cultura indigenilor care populează această zonă imensă, dar mai ales din dorința de a apăra pădurea și locuitorii ei, Luminița Cuna a fondat organizația Maloca Communities.

Prin acest ONG, românca sprijină comunitățile indigene pe care le-a vizitat și desfășoară campanii de conștientizare a publicului. Anual, ea participă la Forumul Permanent al Natiunilor Unite pentru Probleme Indigene, unde îi sprijină de asemenea pe liderii indigenilor în lupta lor pentru a-și apăra drepturile și teritoriile.

Luminița Cuna a publicat și o carte captivantă – „Desculță în Amazon”, în care povestește o parte din aventurile sale în această lume aparte, departe de orice formă de civilizație așa cum o știm noi.

Absolventă a Universității Mount Holyoke College din SUA cu licenţă în Economie Internaţională şi Literatură Franceză, Luminița Cuna are şi un masterat în Dezvoltare Durabilă la University of London. Consultant manager în IT la o companie din SUA, românca are un hobby aparte și s-a îndrăgostit iremediabil de Amazonia și de băștinașii care populează imensul bazin al celui mai mare fluviu din America de Sud.

Ziare.com: Ai absolvit o facultate în SUA cu dublă specialitate în economie internaționala și franceza, iar apoi ai făcut un masterat la University of London în dezvoltare durabilă și gestiunea mediului ambient. În ce măsură au toate acestea o legătură cu munca ta din Amazonia?

Luminița Cuna: Am ales specializarea asta la master deoarece la momentul respectiv călătoream de ani buni în Amazon, făcusem cunoștință cu problemele mari cu care se confruntă padurea și locuitorii ei (defrițări masive, poluare din cauza industriilor extractive și agro-pecuare) și doream să înțeleg cum se iau deciziile - la nivel global în economie și în politică, hotătâri care afectează atât de mult soarta Amazonului și a locuitorilor ei.

Mă interesa ce se întâmplă la nivel global cu mediul, cu soarta popoarelor indigene - care locuiesc pe teritorii bogate în biodiversitate, dar și în resurse naturale. Așa m-am înscris la un master în dezvoltare durabilă și gestiunea mediului. A fost o alegere excelentă. Am făcut masteratul în timp ce lucram full time ca project manager în IT.

Iar apoi?

După terminarea facultății m-am angajat în IT ca analist, iar apoi ca project manager. Am lucrat 11 ani la Citigroup, iar apoi ca și consultant IT la ONU. Predau și un curs online la Colorado State University pe teme de schimbari climatice și cum afectează comunitățile tradiționale.

Drumul spre Amazonia

Și cum ai ajuns în Amazonia?

În 2011 am fondat un ONG, Maloca Communities, iar din 2018 sunt și scriitoare publicată - am cartea de călătorii „Desculță în Amazon”. Datorită muncii făcută prin ONG-ul meu, în 2012 am fost invitată ca speaker la TedX Cochabamba în Bolivia, unde am vorbit despre responsabilitate socială, despre cum o pasiune s-a transformat în ceva concret, cu implicații sociale: un ONG prin care ajut comunități indigene, la cererea lor.

Călătoriile mi-au stârnit interesul în a înțelege ce se întâmplă cu jungla, care sunt actorii și factorii care amenință supraviețuirea Amazonului și a populațiilor indigene, care sunt politicile care dăunează sau care pot proteja jungla. Astfel, din 2009, particip anual la UN Permanent Forum on Indigenous Issues, Forumul Permanent pe Probleme Indigene. În 2011 am participat la Jocurile Indigene din Brazilia, iar in 2012 am participat alaturi de mai bine de patruzeci de triburi indigene la Kari-Oca 2, conferința indigenilor parte din Rio+20, conferinta ONU pentru Dezvoltare Sustentabilă (tot în Brazilia). La ambele evenimente am fost invitată de mai mulți șefi indígeni.

Și când ai ajuns pentru prima dată în jungla amazoniană și ce sentimente ai trăit?

Primul contact cu Amazonul a fost în Ecuador, iar prima comunitate în care am stat a fost o comunitate quechua. Sentimentul pe care l-am avut? Euforia care te cuprinde atunci când îți îndeplinești un vis.

De mică îmi doream să umblu prin Amazon, mă fascina misterul în care era învăluită pădurea aceea distantă, incredibil de verde, clocotind de viață. Mereu visam că sunt în junglă, explorându-i cotloanele întunecate, cunoscându-i locuitorii misterioși și ei. Atunci când ești mânat de pasiune, totul devine ușor pentru tine, chiar dacă celor din jur, de dinafară, li se pare ceva complicat sau imposibil.

Ce a impresionat-o cel mai mult la indigeni

Ce te-a impresionat cel mai mult la acești indigeni?|

Respectul pe care îl au ei pentru natură. Existența lor, traiul lor, depinde în totalitate de pădure, de ploaie, de râuri, de plantele si de animalele sălbatice. Datorită respectului pentru natură, ei nu consumă mai mult decât au nevoie pentru a trăi. Tot din acest motiv ei au grijă de pădure, ca la rândul ei, pădurea să le ofere în continuare toate cele necesare traiului.

Este o relație reciprocă, circulară care a existat demult și în satele bunicilor și a străbunicilor noștri, dar pe care am dat-o uitării cu repeziciune când ne-am mutat între betoanele orașelor, muncind în birouri comode, alergând prin viața prea aglomerată impusă de vremurile noastre.

Și m-a impresionat și respectul lor pentru înaintași și pentru vârstnici. Ei sunt păstrătorii istoriei, ei dețin o bogăție de cunoștințe, de tradiții, de sfaturi înțelepte, ei sunt cei care ne vor aminti întotdeauna cine suntem.

Indigenii locuiesc într-un mediu atât de crud, de dur, dar deopotrivă darnic, m-au fascinat cu modul în care s-au adaptat perfect la mediul acela ostil, neprimitor al pădurii tropicale, reușind să supraviețuiască, să îmblânzească pădurea în folosul lor. A fost o provocare să găsesc numitorul comun cu comunitățile indigene. Lumea lor este atâta de diferită de lumea în care am crescut, nu doar locurile, ci și modul lor de a gândi, de a se relaționa cu alți semeni. Să trăiesc cu ei a fost ca o lungă problemă captivantă la care îi căutam mereu răspunsul, încercând, testând diferite soluții.

Pădurea este un personaj aparte al călătoriilor mele, ea niciodată nu este la fel, este plină de surprize, te poate chinui sau încânta, după cum are ea chef.

Cât a durat cel mai mult o astfel de expediție în mijlocul indigenilor?

Trei luni au fost șederile cele mai lungi, atâta cât îmi permitea viza.

A legat relații cu 10 triburi din Amazonia

Cu câte triburi ai reușit să legi relații?

În jur de zece, dacă e vorba de triburi vizitate, însă de cunoscut am cunoscut reprezentanți din mult mai multe popoare indigene. Cu triburile este ca și cu turismul – poți să vizitezi un numar mare de comunități și tot să nu înțelegi cu adevarat cine sunt și ce fac. Pot să spun că a, ajuns să cunosc cu adevărat două popoare indigene, sunt cele cu care am petrecut mai mult timp, în Ecuador și Brazilia.

Cu siguranță ai trăit acolo momente intense, care creat cele mai frumoase emoții și clipe de neuitat. Dacă ar fi să te oprești asupra unui asemenea moment, care ar fi?

Pentru mine fiecare moment în junglă este ceva extraordinar. Mirosurile, sunetele și verdele junglei îmi stârnesc senzații de bucurie, de plăcere, de împlinire (a unui vis). Fiecare interacțiune cu un băștinaș este emoționantă, mai ales când mă conectez pe plan uman, când râdem cu poftă, când împărțim o bucată de yucca după o zi în care niciunii nu am mâncat nimic, când imi dau voie în lumea lor, acolo unde știu că nu lasă orice persoană venită dinafara lumii lor.

A fost impresionant pentru mine să cunosc indigeni care au trăit mai bine de jumătate din viață necontactați. Nici nu îmi imaginam că mai există oameni necontactați pe planeta noastră.

Și unde sunt acești oameni? Cum este să legi o discuție cu ei?

În țări ca Ecuador, Brazilia și Peru. E un sentiment aparte să stai de vorbă cu un om care a trăit în miezul junglei fără să aibă contact cu lumea de dinafară, care credea că tot universul era ocupat de jungla lui și de clanurile învecinate. Este o conversație pe care puțini oameni de pe planetă pot să o aibă.

Dar ai avut, presupun, și momente mai puțin faste.

Un moment neplăcut - puțin spus a fost când am descoperit că ghidul care ma însoțea pe mine și cei doi prieteni ai mei ne înșelase. Am descoperit asta în mijlocul junglei, când nu prea aveam nimic de făcut. A trebuit să ne întrerupem călătoria și să ne schimbăm radical planurile. Episodul acesta este în „Desculță în Amazon”. Știu că e de așteptat ca neplăcerile să provină de la indgeni (culturi radical diferite de a mea) sau de la pădure (un mediu dur pentru supraviețuire), numai că întotdeauna neplăcerile au venit din lumea mea, din lumea de la oraș, din lumea civilizată.

Pețită de soția șamanului

Și ai trăit și un moment aparte, atunci când ai fost cerută în căsătorie de un indian.

Eram cu prietena mea Liana în Ecuador, la finalul nunții fiicei samanului unei comunități pe care o vizitasem de cel puțin patru ori. Eram pe picior de plecare, trebuia să mergem pe jos până la un râu, să trecem acel râu, să prindem un autobuz până în cel mai apropiat oraș ca să parcurgem 10 ore de drum pana în Quito unde aveam a doua zi avionul spre New York. În timp ce ne luam rămas bun de la familia samanului, multumind pentru invitatie, ospitalitate si felicitând încă o dată noul cuplu, soția șamanului ne-a luat de brațe pe mine și pe prietena mea.

Ne-a făcut, entuziastă o propunere: dacă tot eram în atmosfera de nuntă, oare nu am vrea noi să ne căsătorim cu baieții ei mai mari (unul de 15 ani, celălalt de 11). Ne-am uitat îngrozite la cei doi puștani de lângă noi, se pare că numai nouă ni se parea nelalocul ei diferența de vârstă. Când am refuzat frumos, soția - potențiala soacră - ne-a strâns și mai tare de brațe, insistând să rămânem acolo și să facem nunta. Cu greutate ne-am smuls din încleștarea ei și am zbughit-o spre drumul care ne ducea spre libertate, fără să privim înapoi.

Ai putea spune care din călătoriile tale în fascinanta lume verde a Amazonului ți-a lăsat cele mai frumoase amintiri?

Au fost atât de multe momente frumoase în cei mai bine de 10 ani de călătorii, încât nu aș face dreptate alegând doar unul sau două. Un moment special a fost atunci cand am făcut primul pas în junglă. Mi se împlinea un vis din copilărie. Este minunat să ajungi să ți se îndeplineascp un vis, mai ales că pe când eram mica părea complet irealizabil.

Momentele în care am simțit că se stabilește o legătură cu băștinașii dincolo de relația vizitator-vizitat, o legătură pur umană, la nivel sufletesc. Sau momentele îm care am râs în hohote cu indigenii, când mi-am dat seama că aveam același simț al umorului, un hohot de râs împărtășit rupe multe bariere culturale.

Un mesaj din tărâmul junglei de nepătruns

Când te-ai decis să scrii această carte și ce mesaj ai vrut să le transmiți cititorilor?

În călătoriile mele am adunat multe povești interesante, inedite, despre o lume necunoscută celor de acasă, o lume incredibilă, un fel de alt univers ascuns pe planeta noastră. Și așa, la un moment dat, mi-am spus că este important să împărtășesc aceste povești cu cât mai mulți oameni. Să nu se piardă. Să afle cât mai mulți oameni cum este Amazonul, cum trăiesc oamenii de acolo, de ce este important acest imens ecosistem pentru fiecare dintre noi, și asa poate că le va păsa mai multor oameni de indigenii și de jungla de pe continentul sud-american.

Comunitățile indigene nu sunt chiar așa de rudimentare și simple cum credem. Ele au structuri sociale complexe, au norme sociale, obiceiuri care necesită timp pentru a fi bine înțelese. De fiecare data când mă reîntorc într-un astfel de sat, aflu lucruri noi despre oameni, despre pădure. Nicio vizită nu este la fel ca alta, deși stau în același loc. Cu cât aflu mai multe, cu atât îmi dau seama cât de puțin știu.

Un lucru pe care vreau să îl înțeleagă lumea este că distrugerea Amazonului nu are doar repercursiuni locale, acolo, departe, ci ne afectează pe noi toți. Noi credem că tot ce este departe, tot ceea ce nu vedem, nu ne privește, sau nu există, sau nu ne influențează viața. Greșit. Acest imens ecosistem este o mașinărie fantastică care produce o cincime din apa dulce de pe planetă. Pădurea creează ploaie și vapori de apă în cantități atât de mari, încât influențează ciclurile hidrologice ale întregii planete. Deasupra bazinului amazoniam se află un adevărat râu ceresc: sunt vaporii rezultați din respirația bilioanelor de copaci ai pădurii.

Aceștia duc umezeală și ploaie pe întregul continent sudamerican și în sudul Americii de Nord. Bazinul Amazonului este o forță atât de importantă pe planeta noastră, încât defrișările din Amazon reduc cantitatea de ploaie și zăpadă din Himalaya.

Nu în ultimul rând, ignoranța noastră este un factor dăunator. Mass media caută să prezinte doar aspectele senzaționale ale vieții indigenilor, sau doar acele părți ale culturii lor care pentru noi sunt controversate, ciudate. Astfel s-a creat și s-a perpetuat o imagine distorsionată a oamenilor junglei și a pădurii. Acest lucru a creat o prăpastie (imaginară) între noi și ei. Pentru noi ei devin „the others”, ceilalții, diferiții, ciudățeniile, non-oamenii. Amazonul este și el perceput ca un infern verde, în care colcăie șerpi veninoși și bântuie fiare, un univers plin de pericole, de grozăvii. De fapt, realitatea este complet alta.

Vei continua să vizitezi pădurile amazoniene? Ce alte planuri de viitor ai?

Da, eu sper ca voi continua calatoriile. Planuri de viitor… eu sunt o fire spontană, așa că planurile de viitor se fac pe moment.

Citeste si:
Care este singurul aeroport de pe care se mai poate zbura în Spania fără certificat digital verde
Care este singurul aeroport de pe care se mai poate zbura în Spania fără certificat digital verde
Spania a adăugat noi restricții pentru călătoriile din România, trecând mai multe zone pe lista roșie. Asta înseamnă că cei care vin de acolo au nevoie de certificatul verde digital...
Klaus Iohannis, la volanul noului model Dacia Duster. „Firmele s-au pregătit pentru continuarea activităţilor economice” VIDEO
Klaus Iohannis, la volanul noului model Dacia Duster. „Firmele s-au pregătit pentru continuarea activităţilor economice” VIDEO
Preşedintele Klaus Iohannis a testat sâmbătă, 18 septembrie, noul model Dacia Duster, varianta facelift produsă la Mioveni. Șeful statului a mărturisit că experienţa şofatului a fost...
Sursa: Ziare.com