De la cititori: In spitale, nepasarea ucide

Cu totii ne aducem acum aminte, retrospectiv, cate lucruri oribile am vazut prin spitale. Insa, lipsa de preocupare a fiecaruia dintre noi, a dus la propagarea unor astfel de situatii. Eram toti oripilati, dar, odata scapati de acolo, scuipam in san si ne ziceam ca nu vrem sa mai calcam vreodata pe acolo. Si uitam, totul. Ce se va intampla cu altii care vor ajunge in acelasi loc in viitor, nu mai conteaza, atata vreme cat am scapat noi teferi.

Sistemul medical este intr-o criza profunda. Dar nu lipsa de finatare este vinovata de incendiul care a omorat cativa copiii care a au avut doar ghinionul de a fi acolo. Lipsa de interes a unor asistente care probabil s-au plictisit de atata munca a dus la neobservarea la timp si la propagarea incendiului.

Nu a murit vreun pacient din cauza lipsei aparturii. Nu a fost niciun caz de malpraxis: a fost doar o acuta lipsa de interes a unor oameni pentru alti oameni. O asistenta care trebuia sa fie in acel loc, se dusese la toaleta sau la o sueta prelungita cu colegele.

Vom invata din greseli, iar si iar, asa cum facem de fiecare data cand se intampla cate o tragedie. Pretul nesabuirii noastre este, de cele mai multe ori, moartea. Moartea altora, cei nevinovati. Legislatia in privinta normelor de siguranta in astfel de spitale va fi, probabil, schimbata. Se vor lua unele masuri, insa prea tarziu pentru a mai alina cu ceva pierderea de vieti suferita.

Acum, toate televiziunile umbla prin tara si filmeaza conditiile mizere in care sunt tinuti bolnavii. Se prefera maternitatile, ca asa va fi la moda, din pacate, ceva timp de acum incolo. Toti se minuneaza in fata imposturii unor medici, de parca nu ar fi existat pana acum.

Se mira toti ca in fata unui lucru nou, nestiut pana atunci. Problema este ca astfel de lipsuri materiale au existat dintotdeauna, insa am devenit cu totii nepasatori. Acum, realitatea ne-a trezit brusc.

Sunt intervievati parintii copiilor care au supravietuit, televiziunile, in lipsa lor de decenta, vor sa arate pe micul ecran socul lor. Un tatic fericit, intrebat ce simte acum, poate doar sa exclame, vorba reclamei "Maxim am spus, maxim !". Nici nu vrea sa se gandeasca la ceilalti parinti. Isi tine copilul in brate si doar atat vrea sa stie, ca el si ai lui sunt teferi.

Este umitor cum nicio persoana nu a avut ideea sa monteze detectoare de fum in acel spital, dispozitive nu prea scumpe. Trebuia sa se manifeste doar putin interes. Insa, li se cere prea mult unor oameni care nici nu sunt priceputi in meseria lor si nici in alta. Ei sunt buni doar sa stea la vorba cat e ziua de lunga si sa se uite la tine lung cand vreun necaza te aduce prin spital. Daca le bagi mana in buzunarul generos cu cate o bancnota, le vei mai indulci privirea trista si plictisita.

Frustrarea românilor, cu privire la admiterea cu granițele terestre în Schengen. Rațiunile care ar fi fost la baza blocajului

Aproape două treimi dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen. Ei sunt de părere că unele state europene...

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....