Fete nevazute ale sinucigasilor si ale celor care-i trag spre viata - Interviu

Cazurile tot mai numeroase de persoane care aleg sa isi rezolve problemele punandu-si capat zilelor, prezentate de presa din Romania, incep sa constituie nu numai un subiect care cere, tot mai mult, o dezbatere ampla, dar si discernamant din partea celor care aleg sa prezinte publicului larg aceste situatii.

Dr. Emanuel Adrian Sarbu, autorul a doua lucrari de specialitate pe problermatica suicidului si membru fondator al Asociatiei de Suicidologie din Romania, a analizat, pentru Ziare.com, cauzele si implicatiile asupra celorlalti pe care le au sinuciderile.

Sinuciderile, "o constanta a societatii"

Incepand cu sociologul Emile Durkheim, autorul celebrului tratat "Suicidul. Studiu sociologic", comunitatea stiintifica a inceput sa admita ca sinuciderile reprezinta o constanta a societatii in care traim, fiind, desigur, influentata pozitiv sau negativ de anumiti factori care pot aparea (economici, religiosi, relationali etc.).

Cu toate acestea, se constata in ultimele cinci decenii o crestere mai mult decat alarmanta a cazurilor de suicid inregistrate - vorbim despre aproximativ 60% -, motiv pentru care problematica sinuciderii a intrat in atentia oficialitatilor din toata lumea, fiind luat in considerare in extrem de multe planuri de actiune si in strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung.

Statisticile existente afirma ca, la nivel mondial, la fiecare 3 secunde cineva incearca sa isi puna capat zilelor, iar la fiecare 40 de secunde o persoana si reuseste sa faca lucrul acesta.

"Explicatia este cat se poate de simpla si, din pacate, are de-a face extrem de mult cu transformarile sociale de care am avut parte cu totii in ultimele decenii", explica dr. E. A Sarbu.

"Noi, ca tara, am lasat in urma regimul comunist, care ne-a dezamagit cumplit cu toate restrictiile si privatiunile la care ne-a supus, pentru a ne indrepta plini de incredere catre o alta oranduire sociala - capitalismul, care, la randul sau, a reusit sa ne dezarmeze si sa ne 'pleosteasca' pana-ntr-acolo incat sa ajungem din ce in ce mai des sa facem comparatii intre ce avem acum si ce aveam odinioara.

Ideea de baza este una: daca regimul comunist a dat gres (si marea majoritate admite lucrul acesta!), iar cel capitalist este pe punctul de a se prabusi, sub imperiul crizei financiare globale, atunci ce ne ramane? Inainte, in comunism, romanii priveau cu speranta si incredere catre democratie, dar acum?", explica doctorul Sarbu.

Acesta sustine ca tocmai lipsa de speranta si de incredere in viitor, coroborata cu rasturnarea valorilor, au dus la crearea unei situatii aproape fara iesire.

Astfel, in perioada de glorie a materialismului dialectic, atunci cand religia era blamata si identificata cu habotnicia si cu incultura, romanii se incapatanau sa isi pastreze in suflete credinta, ca pe o ultima reduta a rezistentei lor in fata totalitarismului.

Apoi, dupa prabusirea comunismului, credinta a inceput sa fie inlocuita din ce in ce mai mult cu forme, cu rituri, carora generatiile actuale nu le mai vad rostul si pe care nu le mai inteleg.

Tot inainte, cu sau fara voia individului, societatea il oblige sa aiba un loc de munca, omul avea un spatiu locativ si nevoile de baza satisfacute. Astazi, insa, somajul este in crestere, sistemul sanitar este bolnav, veniturile incerte, iar datoriile tot mai multe si mai mari.

De la disperare la moarte

Dr. E. A. Sarbu identifica, printre cauzele ce duc la disperare si chiar dincolo, la sinucidere, indiferenta aproapelui si lipsa sperantei.

"Marea si cumplita intrebare este 'ce ne ramane?'. Iar lucrurile se amplifica cu atat mai mult cu cat societatea in sine si-a pierdut foarte mult din coeziunea de acum doua-trei decenii.

Nu ne mai pasa de ceilalti, implicarea si interesul nostru nu mai trec dincolo de pragul apartamentelor de bloc decat in masura in care ceea ce se intampla in scara sau in blocul in care locuim ne afecteaza in mod direct si personal. Iar, in conditiile acestea, in care chiar nu stii la cine ai putea sa mai apelezi, in care chiar nu mai vezi nici o iesire din situatia in care te gasesti, in care nu mai ai nici o resursa personala si nici nu poti spera la disponibilitatea semenilor la a te ajuta in mod real si dezinteresat sa iti rezolvi problemele, disperarea poate nu doar sa apara, ci chiar sa invinga definitiv un om", explica doctorul Sarbu.

Persoanele care prezinta risc suicidar ar trebui sa stie ca nu sunt singuri. Exista un grup virtual de suport, format din numerosi anonimi care au "cochetat" la un moment dat cu gandul sinuciderii, dar au reusit sa treaca peste lucrul acesta cu brio gratie sprijinului diversilor prieteni sau chiar necunoscuti care si-au oferit disponibilitatea de a-i asculta fara sa-i judece si, mai mult decat atat, au incercat sa ii ajute sa priveasca si din alte perspective situatia in care se gaseau.

"Asa se face ca multi dintre cei care au intrat initial pentru a cere ajutorul s-au intors apoi pentru a-i ajuta pe altii, iar lor li s-au alaturat nu doar diversi binevoitori, ci si specialisti in domenii de interes pentru suicidologie care au decis sa isi investeasca minutele sau orele libere in a-i ajuta pe niste semeni de-ai lor pe care nu i-au intalnit (si poate nici nu-i vor intalni) niciodata", sustine dr. E.A. Sarbu.

In cei patru ani de existenta, site-ul a fost accesat de peste 86.000 de ori si a oferit sprijin emotional unui numar de peste 500 de romani (atat dintre cei ramasi in tara, cat si dintre cei stabiliti in toate colturile lumii, de la Australia si Noua Zeelanda pana la SUA, Canada, Israel, Turcia, Rusia, Republica Moldova, diverse state UE etc.).

Exista si un TelVerde - 0800 080 100, care, la randul sau, functioneaza din noiembrie 2009 in cadrul Spitalului de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia", cu sprijinul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, prin Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti.

"La el va raspunde mereu, 24 de ore pe zi, 7 zile din 7, un voluntar al Asociatiei de Suicidologie aflat sub directa coordonare a dr. Elena Branaru, un medic psihiatru de o calitate umana deosebita. In cei doi ani de existenta au fost preluate peste 11.000 de apeluri, cifra care impresioneaza cu atat mai mult cu cat trebuie subliniat faptul ca a fost destinat initial doar copiilor, adolescentilor si tinerilor bucuresteni", a adaugat doctorul Sarbu.

Cine este vinovat?

Chiar daca, la prima vedere, pare simplu de spus ca un om si-a luat viata pentru ca nu mai avea bani, isi pierduse casa, familia etc., in realitate, lucrurile sunt mult mai complicate.

Este foarte greu sa se inghesuie in tabele povestile de viata si durerile considerate insuportabile de persoanele care ajung sa nu mai vada alta cale de iesire din impas decat moartea.

Dr. E.A.Sarbu este de parere ca, in urma unei analize extrem de rapide si ignorand particularitatile fiecarui caz in parte, se evidentiaza o serie de motive precum conflictele cu cei dragi, acutizate pe fondul unei situatii considerate de suicidar drept ireparabila (o despartire, un deces, o cearta violenta, o umilinta ajunsa la apogeu); separarea permanenta si decesul, care merita evidentiate separat din pricina implicatiilor pe care le au, urmate de motivele legate de situatia economico-financiara.

Un rol deosebi de important il au remuscarile sau regretele vizavi de diverse greseli de comportament sau atitudine, dramatizate excesiv. Acestea se traduc fie prin teama individului ca nu va fi iertat ori reabilitat in ochii celor dragi, ori in imposibilitatea de a se ridica la inaltimea unor asteptari (reale ori inchipuite), ori in deteriorarea semnificativa a imaginii de sine si a capacitatii de a merge mai departe.

"Daca ar fi sa sintetizam si mai mult, pana-ntr-acolo incat sa le reducem pe toate o singura cauza ori motivatie, atunci aceasta ar fi absenta sperantei ca lucrurile vor evolua in directia asteptata, 'ca va fi mai bine' intr-un viitor suficient de apropiat incat sa merite asteptarea", explica doctorul Sarbu.

O alta intrebare care se ridica este daca presa, prin mediatizarea cazurilor de sinucideri, are partea sa de vina. Dr. E. A. Sarbu considera ca nu se pot face generalizari si ca este usor sa se caute vinovati, insa spune ca presa are o mare responsabilitate in mediatizarea cazurilor si, in acelasi timp, poate juca un rol deosebit in prevenirea cazurilor de suicid viitoare.

Totul depinde de modul in care sunt relatate cazurile care apar, de etica si de deontologia profesionala a jurnalistilor, care trebuie sa ia in calcul doua aspecte majore. Si aceasta deoarece pe de o parte avem drama si traumele reale ale supravietuitorilor unui sinucigas (vaduva sau mama zdrobita de durere, logodnicul care nu isi va mai vedea niciodata iubita in viata s.a.m.d.), ei insisi aflati intr-o situatie de vulnerabilitate deosebita si confruntati cu diversele prejudecati, cu privirile dezaprobatoare sau cu diferite restrictii religioase (de ex. interdictia de inmormantare "conform regulilor crestinesti", aplicabila comunitatii ortodoxe).

"Pe de alta parte, avem tendinta unor 'jurnalisti' de a oferi mult mai multe detalii decat sunt necesare in actul jurnalistic - iar aici ma refer la toate acele amanunte de tipul 'ce concentratie de Furadan a ingerat Madalina Manole inainte de a muri', 'ce instalatie artizanala si-a confectionat decedatul pentru a se electrocuta' s.a.m.d.

In opinia mea, intotdeauna goana dupa senzational trebuie asezata in balanta cu efectele pe termen lung ale unor articole de genul celor antementionate, mai cu seama in conditiile in care stim ca, dupa mediatizarea indelungata a unor cazuri de suicid (mai ales cele ale personalitatilor), rata sinuciderii poate cunoaste o crestere semnificativa", avertizeaza Sarbu.

"Presa poate avea insa un rol deosebit de important in prevenirea suicidului, iar lucrul acesta se face ori de cate ori sunt evidentiate fie posibilitatile reale pe care le au cei care se confrunta cu ideatia suicidara, pentru a face fata cu bine acelor perioade dificile (de ex. sa solicite asistenta de specialitate, sa consulte un psihiatru, un psiholog, sa sune la telverdele prezentat etc), fie relatand CU MULTA DELICATETE efectele devastatoare pe care le are suicidul in vietile supravietuitorilor, fie evidentiind lacunele sistemului de servicii socio-medicale existente in zona respectiva si solicitand autoritatilor responsabile luarea unor masuri adecvate, monitorizand periodic demersurile acestora s.a.m.d." a concluzionat Dr. E.A.Sarbu.

Surpriză la o primărie din România. Doi soți candidează unul împotriva celuilalt: ”N-am crezut că poate să aibă atâta nebunie”

O situație cu totul atipică a apărut în cursa electorală pentru primăria Gogoșu din Mehedinți. Actualul primar candidează pentru un nou mandat, însă are un rival la care nu se aștepta....

Frustrarea românilor, cu privire la admiterea cu granițele terestre în Schengen. Rațiunile care ar fi fost la baza blocajului

Aproape două treimi dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen. Ei sunt de părere că unele state europene...