Trump in sus, Trump in jos

Ce auzim toata ziua in presa? Trump in sus, Trump in jos. Or, ne ameninta nu doar propaganda din est, iar din vest lideri inepti intr-o lume prea complexa, ci si excesul simplificator din presa anticonspirationista.

La Amsterdam, Londra, sau in Noua Zeelanda protestele antirasiste au ingropat sub aglomerari uriase de manifestanti orice urma de frica de COVID, de precautie si distantare sociala. Unde si de ce a disparut, in vest, prudenta, de vreme ce, potrivit Angelei Merkel, ne-am mai afla "la inceputul pandemiei", nicidecum la mijlocul sau la finele ei?

In rastimp, peste ocean, demonstratiile pasnice, tot mai frecvent infiltrate de extremisti, risca sa-si piarda legitimitatea in dificultatea crescanda a diferentierii lor de violenta, jaf, piromanie si terorismul politic menit sa destabilizeze nu doar SUA, ci intreaga lume libera.

Ar fi deci mare nevoie de lideri politici si de formatori de opinie care sa inteleaga ce se petrece si sa explice pe intelesul tuturor chestiunile tot mai complexe ale societatilor din trei parti atacate, in care traim. Si a caror problema e departe de a se reduce la un politist rasist pe nume Chauvin, cercetat penal pentru omorarea unui afro-american. Sau la rasismul rezidual al unor politisti albi, americani. Sau europeni.

Dar unde sa mai gasesti un spirit rational si o judecata critica intr-o lume ale carei pareri sunt tot mai des determinate de imagini video de cateva secunde sau minute care devin virale tocmai pentru ca exclud orice context, orice cauze si fapte de substanta petrecute inainte sau dupa, orice reflectie, orice incercare de abordare rationala?

Potentialii iluministi sunt greu de mobilizat. Multi dau bir cu fugitii, amenintati, cum sunt, de talazurile indignarii revarsate zilnic, sistematic, in shit-stormul cotidian confruntand orice judecata originala, orice nu corespunde noului colectivism al prejudecatilor stangii radicale si obsesiilor ei de a (se) victimiza si de a mobiliza la maximum emotii, in numele unei prezumtive ratiuni, a unui imaginar bine, arbitrar hotarat, ca si in numele unui presupus anticonspirationism.

Asa s-a ajuns ca explicatiile unei lumi complexe, scapand intelectului simplu crosetat al unora din liderii apuseni, sa fie date si lasate pe mana conspirationistilor. Care nu sunt defel doar de extrema dreapta. Ori mai putin periculosi decat ai extremei stangi.

Ultima masura continua cu ceea ce a inceput acum patru ani. In speta, sa simplifice prea complexa realitate, reducand-o conspirationist, la dimensiunea unui singur individ gasit vinovat pentru toate si orice, si, ca atare, demonizat sistematic, de parca inlaturarea de la putere a presedintelui american ar rezolva in sine toate problemele Americii si ale planetei.

Mai grav e insa ca si substantiale parti ale presei occidentale s-au prins in acest joc in parte stupid si hilar, in parte alarmant, ca fiind extrem de pernicios pentru o democratie, ce presupune cetateni judicios informati. Dar care se vad prostiti, dezinformati si manipulati de o massmedie ce nu mai stie, sau nu mai vrea sa faca diferentierile necesare.

Desi aderand inca, nominal, la principii democratice, aceasta parte a presei si unele din retelele de socializare care cenzureaza pana si pe restauratorii de fotografii istorice, asa cum relata recent Europa Libera despre decizii ale Facebook si Instagram de a suprima postari si a inchide conturi spre a menaja posibile idiosincrazii ale stangii (dar nu si lezarea sutelor de milioane de victime ale comunismului) incep sa obtureze si alte distinctii esentiale. De pilda intre parelnicii si intre adevaratii dusmani ai democratiilor.

Asa au ajuns vaste portiuni ale Americii si Europei sa nu mai stie sa deosebeasca un lider populist (condamnabil cand se foloseste de Biblie pentru a castiga simpatii politice, dar tinut in frau de mecanismele de control ale statului de drept) ca Trump, de tiraniile carora le "cad", sistematic, de la fereastra, disidentii. Sau carora le scapa in lume virusii pandemiilor, in timp ce liderii lor totalitari condamna prin dezinformare pacienti murind cu zile si la moarte morala alte milioane de insi, spalati pe creier, tot sistematic, ca uigurii, in Gulagul lagarelor de concentrare chinezesti.

In confuzia generala creata de lipsa discriminarilor utile, a sucombat ori se pregateste sa piara si distinctia obligatorie intre critici legitime si opusul lor. Sunt legitime, desigur, criticile la adresa unui presedinte american care polarizeaza si sporeste clivajul national, cand ar trebui sa calmeze si sa uneasca. Dar asiduu demonizat si tinta a multor campanii menite sa duca la suspendarea sa din functie, n-a devenit el oare, prin predictibila reactie, prea putin capabil sa rosteasca un discurs integrator?

Or, a gandi diferentiat contravine agendelor extremiste. Care sterg in varii scopuri diferentele. Le sterg nu doar intru crearea unei comunitati si mase electorale critice, anti-Trumpiste, in anul alegerilor prezidentiale americane. Ci si in scopul destabilizarii societatii americane si a democratiilor apusene, cu tot cu economia lor capitalista.

Caci Trump e un simbol, iar debarcarea sa, ramasa, culmea, unicul subiect si obiectiv al opozitiei democrate de peste ocean, din 2016 incoace, dar si ale unor regimuri concurente, inamice, precum al comunistilor chinezi, cel sever criticat de Trump, ar demola si ceea ce simbolizeaza seful statului american. Ar fi, in speta, un esec al structurilor democratice apusene, de vreme ce presedintele SUA a fost ales legitim si democratic si e, vai, si exponentul prosper al unui aprig detestat sistem de piata, bazat pe competitie veritabila si proprietate privata.

Sub presiunea acestui tip de presa fals democratica au inceput sa derapeze grav si liderii partidelor istorice si democratice. Asa de pilda, Saskia Esken, sefa SPD (provenind de la aripa stanga a unui partid cautandu-si cu lumanarea popularitatea pierduta) nu (mai) stie sa faca diferenta intre democratie si intre extremism.

Intre eticheta antifascista a unei violente organizatii extremiste de stanga, care practica terorismul politic, numita "Antifa", si intre comportamentul ei deloc antifascist, ci totalitar: in numele unor prezumtive idealuri ale stangii, Antifa a devastat orasul Hamburg spre a protesta contra unui summit al G-20. A pus pe butuci Berlinul, la demonstratiile de 1 mai. In prezent pustieste, cot la cot cu altii, orase americane, nu atat in reactie la uciderea unui om de culoare, ci spre a-si promova cat mai eficient (si din unghiul teroristilor moral acceptabil) agenda totalitara.

Spre a-si manifesta solidaritatea cu protestele antirasiste de peste ocean si, probabil, spre a-l critica indirect, pentru uzul propriului electorat antiamerican, pe Donald Trump, (care a anuntat trecerea gruparii pe lista celor teroriste) Esken a lansat un Tweet identificandu-se cu Antifa. La justificata stupoare iscata de echivalarea aiuritoare a extremismului revolutionar de extractie comunisto-terorista cu propria atitudine, sefa social-democratiei germane a refuzat, pana acum, sa-si ceara iertare. Nu putini se prevaleaza de confuzia voluntara perpetuata onomastic de extremistii de stanga actuali, care-si zic Antifa, ca sa-si mascheze infamia prin situarea in traditia luptei antifasciste din Europa anilor 30.

Inutil de subliniat ca aceste confuzii si false dispute sunt nu doar scapari si obtuzitati. Sunt si diversiuni, menite sa distraga atentia de la adevaratele probleme ale unor democratii, in care ascensiunea unor lideri ca Trump reprezinta nu atat cauza vreunei crize, cat un simptom si o reactie nefericita la inadecvarile democratice si exagerarile asfixiante ale unor elite progresiste, simtindu-se mai confortabil cu cenzura decat cu libertatea.

Or, toate acestea sunt lesne de inteles. Si atunci, de ce o parte a presei continua sa practice demonizarile? Din aceleasi motive politice si irationale pentru care tot mai multi adera la teorii ale conspiratiei.

Potrivit sociologului Samuel Salzborn, convertirea la asemenea mituri scuteste de confruntarea convingatoare cu logica, livrand de-a gata o conceptie despre lume adaptata deviantei psihice a conspirationistilor. Scopul strategiilor de mobilizare afectiva e suspendarea intelectului, spre a permite regresul intr-o lume care nu mai irita, agaseaza si contrazice.

Democratiile apusene sunt, pe moment, in criza acuta si par pe punctul de a se dezintegra. Dar nu din cauza pandemiei. Sau a lui Trump. Ci pentru ca nu mai gandim. Si pentru ca nu cerem presei deraiate sa-si bage mintile in cap.

Autor: Petre M. Iancu

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...