Nevoia de sânge în România este acută. Deși este un fenomen cu care ne confruntăm de ani de zile, pe care mulți oameni îl conștientizează, în mod paradoxal este ignorat cu brio.
Doar 4 din 10 români au donat sânge vreodată, iar majoritatea pentru o persoană apropiată. Asta în timp ce în România, în medie, sunt necesare 500.000 de unități anual. Deși par simple cifre, realitatea usturătoare este că, de multe ori, viața unui om depinde de acea pungă de sânge, pe care cineva a fost prea ocupat să o doneze, aceasta fiind unul dintre cele mai comune scuze invocate.
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, a explicat pentru Ziare.com de ce nu donează oamenii sânge, punctând lipsa crasă a educației timpurii în acest sens, dar și dezinteresul arătat de guvernele care s-au perindat la conducerea țării.
Vasile Barbu începe prin a spune că România și Bulgaria se clasează pe ultimele două locuri din Uniunea Europeană în privința donării de sânge. Mai mult, chiar a discutat de-a lungul timpului cu experți, cu sociologi, pentru a afla de ce nu donează românii sânge și rezultatele au demonstrat că este vorba de un cumul de factori, cum ar fi educația, sărăcia, lipsa de implicare a bisericii, dar și dezinteresul manifestat de guvernanți.
”Nivelul de sărăcie este un factor important. Guvernul nu a finanțat programe, pe care să le facă alții, dar ele trebuiesc finanțate. Statul trebuie să creeze condiții astfel încât persoane care pot să se implice în educarea populației pentru astfel de gesturi, atât pentru acte umanitare, dar și pentru donarea de sânge, de plasmă, de celule, de organe.
Din păcate nici Biserica Ortodoxă Română nu se implică. Am discutat cu sociologii despre ceea ce ne caracterizează pe noi, pornind de la religie, educație, tradiție, iar lucrurile sunt clare. Biserica ortodoxă are programe sociale, dar le face ea într-un circuit închis. Dar biserica, în esență, nu educă preoții, enoriașii. Merg doar pe dogme, nu au deschidere, așa cum există în celelalte culte”, explică Vasile Barbu.
Mai mult, Vasile Barbu adaugă că nici în școală nu există materii sau opționale care să favorizeze crearea unor mentalități de solidaritate socială.
”Tot cu sociologii am analizat ce materii s-au făcut în școli, în ultimii 20 de ani, care să fie utile pentru a crea mentalități de solidaritate socială. Nu am găsit, nu există nicio materie, niciun opțional, în niciun an, pornind de la clasa a I-a până în a XII-a.
Deci școala pregătește generații care nu au sensibilitate la proiecte sociale și la atitudini umanitare și iată de ce nu avem donare de sânge, donare pentru persoane defavorizate, de ce nu avem solidaritate socială, de ce suntem atât de egoiști, nepăsători, față de cei aflați în suferință”, mai spune Vasile Barbu.
Informarea este un alt factor esențial care lipsește. Oamenii nu știu că donarea de sânge este benefică și, din contră, le este teamă, închipuindu-și tot felul de scenarii, cum ar fi că ar putea să se îmbolnăvească.
”Și nici nu sunt oamenii informați. În ultimii ani nici nu s-au mai făcut campanii de donare de sânge menite să informeze. Unora le este frică. Zic, dar dacă mă îmbolnăvesc? Ori oamenilor ar trebui să li se explice cu argumente pe înțelesul lor că donarea de sânge este benefică, nicidecum dăunătoare la persoanele sănătoase. Deci o persoană sănătoasă poate să doneze sânge și aduce un plus sănătății sale”, spune Vasile Barbu.
Președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților spune că a propus adesea proiecte, colaborări, cu centrele de donare și nu numai. A găsit deschidere întotdeauna atât la nivel de conducere, cât și în rândul cadrelor medicale. Totuși, lucrurile au stat exact pe dos când dialogul a fost dus mai departe către ministerul Sănătății, iar totul s-a finalizat cu un blocaj.
”Am încercat să colaborăm cu Institutul de Hematologie, la fel, a existat o deschidere foarte bună. Dar nu avem la ministerul Sănătății o persoană care să se ocupe de asta și când am fost să discutăm despre acest subiect, să încercăm să deschidem un program cu soluții concrete, fără bani mulți, să schimbăm tehnologiile de testare, să schimbăm modul în care e informată populația, ne-am lovit de un blocaj. Nu s-a putut.
Aici ține de guvernarea țării. Guvernele nu sunt interesate să facă ceva în sensul ăsta. Acum Ministerul Muncii și Protecției Sociale se ocupă de chestii populiste, de pensii. Altceva nu face. Desigur, și astea sunt necesare, dar faci un lucru de calitate și mergi mai departe, mai avem și alte nevoi”, relatează Vasile Barbu.