Elena Udrea vrea să scoată România din Uniunea Europeană, doar pentru că a intrat ea la pușcărie. Celebra deținută de la Târgșor atacă Tratatul de la Lisabona

Condamnata Elena Udrea vrea să scoată România din Uniunea Europeană cu ajutorul Curții Constituționale, pe motiv că Legea nr.13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona nu ar fi constituțională. Dacă excepția ridicată de Udrea ar ajunge pe masa CCR, atunci s-ar deschide o adevărată „cutie a Pandorei” în privința legalității aderării României la UE. Înalta Curte i-a respins celebrei deținute marți, 3 octombrie, cererea de sesizarea a CCR, însă Elena Udrea are drept de recurs, pe rolul Completului de 5 judecători al aceleiași instanţe.

Cererea de sesizare a CCR cu privire la neconstituționalitatea Tratatului de la Lisabona și a Tratatului privind Uniunea Europeană nu este o noutate, problema fiind adusă în discuție de avocații Elenei Udrea în timpul dezbaterilor pe fond din dosarul Hidroelectrica, pe data de 5 iulie 2022.

Atunci, neconstituționalitatea legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona a fost adusă în discuție ca reacție la cererea procurorului DNA care solicita instanței să suspende procesul și să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări care vizau posibilitatea magistraților români de a ignora hotărârile CCR în cazul în care aplicarea acestora ar genera „un risc sistemic de impunitate”.

Cum cererea DNA a fost respinsă, avocații Elenei Udrea nu au mai depus cererea de sesizare a CCR cu privire la neconstituționalitatea Legii nr.13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona.

Între timp, pe data de 24 iulie 2023, CJUE a statuat că hotărârile de încetare a procesului penal (5.932 la număr) pronunțate de instanțele din România în baza „marii prescripții” sunt contrare dreptului european.

Astfel, avocații Elenei Udrea au invocat în fața Înaltei Curți, în apel, excepția de neconstituționalitate care, odată ajunsă la CCR, ar putea genera o decizie-surpriză.

Iată soluția Înaltei Curți, care nu este definitivă:

„Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

• Legii nr.13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 107/2008, precum şi a
• Tratatului care face corp comun cu aceasta, în ceea ce priveşte art. 2 TUE, art. 4 TUE, art. 19 alin. 1 par. 2 TUE şi art. 325 TFUE,

pentru încălcarea:

• Art. 1 alin. 3-5 (n.r. – statul de drept, separația puterilor în stat, obligativitatea respectării Constituției)
• Art. 2, (n.r. – suveranitatea națională)
• Art. 11, (n.r. - În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei)
• Art. 20 şi Art. 23 alin. (12) (n.r. – drepturi și libertăți individiuale)
• Art. 148 din Constituţia României (n.r. – Integrarea României în UE), formulată de apelanta-inculpată Udrea Elena Gabriela.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2023, ora 16:40”, se arată în minuta hotărârii ICCJ.

Elena Udrea, la un pas să declanșeze un „RO-Exit”

Dacă instanța ar fi admis cererea de sesizare a CCR pe chestiunile invocate de avocata Elenei Udrea, s-ar fi deschis „cutia Pandorei”: judecătorii instanței de control constituțional ar fi avut pe masă aderarea României la Uniunea Europeană, iar de acolo până la un referendum pe RoExit ar fi fost doar un pas.

Reamintim că, la 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate acestea derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţare până în prezent, la fel ca în cazul oricărui alt stat membru al Uniunii Europene.

Un an mai târziu, statele membre UE – printre care și România – au semnat Tratatul de la Lisabona prin care forurile europene căpătau puteri sporite în mai multe domenii, inclusiv în domeniul justiției.

În esență, apărarea Elenei Udrea susține că instanța de la Luxemburg nu are căderea de a se pronunța în legătură cu aplicabilitatea normelor europene în raport cu deciziile CCR, care sunt obligatorii.

În plus, Constituția prevede că tratatele ratificate de România nu pot să contravină legii fundamentale.

Pe data de 05.07.2022, autoarea excepției de neconstituționalitatea, avocata Silvia Uscov, a declarat în fața Curții de Apel următoarele:

• „Dacă CCR ar decide că tratatele la care România e parte vin în conflict cu Constituția, atunci Ministerul Afacerilor Externe va face în 30 de zile solicitare de renegociere a acestor tratate către Uniunea Europeană. Tratatul de la Lisabona nu a fost supus controlului de constituționalitate, nici Legea nr.13/2007 (n.r. – de ratificare a acestui tratat). Constituția e legea supremă în România și e peste tratatele pe care România le-a semnat, în afară de cele privind drepturile omului”, a declarat în fața instanței avocata Silvia Uscov.

Elena Udrea a comis un trafic de influență de 3,4 milioane de euro în favoarea afaceristului Bogdan Buzăianu, dar faptele s-au prescris, notează judecătoarea fondului din Dosarul Hidroelectrica. Tocmai de aceea, instanța pus sechestru pe averea celei mai influente femei din PDL. Documentul, în care magistratul scrie negru pe alb că Udrea e vinovată, va cântări greu în apel, la Înalta Curte.

În motivarea deciziei pe fond din Dosarul Hidroelectrica, judecătoarea Corina Ciobanu de la Curtea de Apel București a scris că toate apărările Elenei Udrea sunt „vădit nefondate” și că, într-adevăr, acesta a comis infracţiunea de trafic de influență în favoarea afaceristului Bogdan Buzăianu, însă în lumina deciziilor CCR și ICCJ pe tema prescripţiei, sigura soluție e cea de încetare a procesului penal.

Totuși, pentru a asigura recuperarea sumelor de bani – despre care judecătoarea scrie negru pe alb că provin din infracțiuni – instanța de fond i-a instituit Elenei Udrea măsura confiscării speciale până la concurenţa sumelor de 2.500.000 de euro, respectiv 900.000 de euro, urmând ca procesul să continue în civil.

Motivare: „Toate apărările pe care inculpata le-a formulat sunt nefondate”

Iată ce notează judecătoarea Corina Ciobanu cu privire la vinovăția Elenei Udrea:

• „Din perspectiva condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență Curtea constată că toate apărările pe care inculpata (Udrea Elena Gabriela – n.r.) le-a formulat fie personal, cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale, fie prin intermediul apărătorilor săi aleși, cu ocazia administrării probatoriului pe parcursul procesului penal, în sensul că banii nu au fost dați pentru ca ea să facă vreo intervenție în vederea menținerii contractelor încheiate de firmele lui (Buzăianu Bogdan – n.r.) cu Hidroelectrica, ci ca o sponsorizare pentru PDL și în scopul ca ea și alți oameni politici importanți să nu mai atace public aceste afaceri și că nu a promis nicio astfel de intervenție în sensul menționat de acuzare, sunt vădit nefondate.
• Astfel, contrar acestor apărări, Curtea reține, în raport cu probatoriul administrat, că ideea de a-i fi oferită inculpatei (Udrea Elena Gabriela – n.r.) suma de 5 milioane de dolari a survenit în contextul în care, deși în urmă cu numai câteva luni de zile, prin actul adițional nr.19, semnat în luna decembrie 2010, contractul de vânzare energie electrică încheiat între SC Hidroelectrica S.A. și SC Energy Holding S.R.L. tocmai ce fusese prelungit pe o perioadă suplimentară de 5 ani (însă cu flexibilizarea unora dintre condițiile contractuale referitoare la preț și la cantitatea de energie furnizată), totuși începând cu luna mai a anului 2011, noua conducere a SC Hidroelectrica S.A. declanșase un amplu și susținut proces de renegociere a clauzelor acestor convenții, atât sub aspectul sub aspectul majorării prețului energiei vândute, cât și sub aspectul diminuării cantităților de energie furnizată, punându-se chiar și problema unei posibile denunțări unilaterale a acestor contracte, astfel că scopul principal al solicitării intervenției inculpatei Udrea în schimbul acelei generoase oferte l-a constituit menținerea în parametri deja negociați a clauzelor respectivelor contracte privitoare la preț și la cantitatea de energie vândută.
• Cu alte cuvinte, prin oferirea sumei de 5 milioane de dolari inculpatei (Udrea Elena Gabriela – n.r.) și remiterea ulterioară către aceasta a unor foloase necuvenite în valoare de 3.400.000 de euro, martorul (Buzăianu Bogdan – n.r.) a urmărit nu numai ca afacerile sale având ca obiect intermedierea vânzării de energie furnizată de Hidroelectrica S.A. să nu mai fie atacate în spațiul public de către factorul politic, dar și ca prin exercitarea influenței pe care inculpata (Udrea Elena Gabriela – n.r.) era percepută că o are prin prisma calității sale de membru marcant al partidului aflat la guvernare și a strânsei relații de colaborare cu Președintele statului, să asigure protejarea și stabilitatea acestor afaceri, prin menținerea derulării în condiții cât mai profitabile a convențiilor încheiate cu Hidroelectrica S.A., cu atât mai mult cu cât aceasta era una dintre condițiile care ar fi putut garanta succesul demersurilor de înstrăinare a SC Energy Hodung S.R.L. către Fondul de investiții din Qatar, fără a fi nicidecum vorba despre vreo sponsorizare a Partidului Național Liberal condiționată de încetarea atacurilor publice la adresa afacerilor cu energie desfășurate de firmele controlate de (Buzăianu Bogdan – n.r.).
• Aceleași mijloace de probă la care s-a făcut trimitere în considerentele ce preced, ilustrează că inculpatei (Udrea Elena Gabriela – n.r.) i-au fost aduse la cunoștință datele și informațiile referitoare la natura și conținutul ofertei ce i-a fost transmisă din partea lui (Buzăianu Bogdan – n.r.), precum și la scopul în considerarea căruia a fost făcută această ofertă, astfel că, acționând în mod voit și conștient, aceasta, deși nu a verbalizat în mod expres promisiunea de intervenție solicitată de cumpărătorul de influență (Buzăianu Bogdan – n.r.), totuși prin conduita în concret manifestată, de acceptare tacită a ofertei cu toate condiționalitățile ei, a lăsat să se subînțeleagă disponibilitatea de a-și exercita influența de care dispune în scopul protejării și susținerii intereselor de afaceri ale martorului (Buzăianu Bogdan – n.r.).
• Mai mult decât atât, nu numai că inculpata nu a manifestat o atitudine de respingere sau de refuz al ofertei venite din partea martorului (Buzăianu Bogdan – n.r.), dar a și primit prin intermediar foloasele materiale remise de acesta, dispunând ulterior asupra modului de cheltuire a sumelor de bani primite sub formă de cash și, totodată, în considerarea acestei promisiuni de facto făcute cumpărătorului de influență, a și întreprins unele minime demersuri pe lângă funcționarii în drept vizați de acesta pentru a constata dacă exista în mod real vreun pericol iminent care să afecteze afacerile lui (Buzăianu Bogdan – n.r.) cu Hidroelectrica S.A.
• Împrejurarea că sumele de bani încasate în numerar au fost folosite într-o proporție semnificativă în interesul partidului din care inculpata făcea parte nu prezintă nicio relevanță în speță, întrucât, potrivit normei de încriminare a infracțiunii de trafic de influență, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase este sancționată nu doar atunci când este făcută în interes personal, ci și atunci când este făcută pentru altul.
• În raport cu aspectele anterior menționate, Curtea constată că deşi pentru infracţiunile de trafic de influență și spălarea banilor, în care faptele reținute în sarcina inculpatei (Udrea Elena Gabriela – n.r.) se încadrează juridic (…), acţiunea penală s-a stins prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale, totuși se impune confiscarea specială de la inculpată a sumelor de 2.500.000 de euro, respectiv 900.000 de euro.
• În consecință, dat fiind faptul că intervenția prescripției generale înlătură numai răspunderea penală a inculpatei (Udrea Elena Gabriela – n.r.), iar nu și caracterul penal al faptelor reținute în sarcina acesteia, iar sumele de 2.500.000 de euro, respectiv 900.000 de euro dobândite de inculpata (Udrea Elena Gabriela – n.r.) au o proveniență ilicită, fiind dobândite prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, nejustificate, acestea vor fi supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale, în scopul înlăturării stării de pericol ce rezultă din dobândirea de foloase patrimoniale în afara cadrului legal”, se arată în motivare.

Scandalul prescripţiei explicat pe scurt

Prima „lovitură” a fost dată de CCR în 2018, atunci când instanța a constatat că prevederile art. 155 din Codul penal sunt neconstituționale. Articolul reglementa „prescripția specială”, mai exact că orice act procedural comunicat inculpatului întrerupe termenele „prescripţiei generale”, de la articolul anterior, 154 Cod penal.

A doua decizie a venit în 2022, atunci când CCR a constatat că Parlamentul nu a făcut nimic pentru a pune în acord legislația cu decizia din 2018, motiv pentru care Curtea de control constituțional a statuat că România nu a avut legislație pe întreruperea cursului prescripţiei în intervalul de 4 ani dintre cele două hotărâri.

A treia lovitură a venit în 25 octombrie 2022 de la Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care, printr-o Hotărâre preliminară (HP) a dat dreptate Curții Constituționale.

Urmare a celor trei decizii, procurorii au formulat cereri de sesizare a CJUE, cu o serie de întrebări care vizează, pe scurt, aceeași problematică, anume cum se „împacă” cele trei decizii ale celor mai înalte instanţe din România, CCR și ICCJ, cu dreptul european.

Pe data de 24 iulie 2023 a venit hotărârea CJUE: toate cele peste 5.000 de decizii de încetare a proceselor penale ca urmare a intervenției prescripţiei date de instanțele din România după hotărârea CCR din 26 mai 2022 sunt contrare dreptului european.

Judecătorii de la Luxemburg au hotărât că instanțele naționale nu sunt autorizate să aplice un standard național de protecție privind principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) în împrejurări precum cele aflate la originea prezentei proceduri preliminare:

• „Soluțiile jurisprudențiale adoptate în România, din care rezultă că, timp de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile în discuție care nu este compatibil cu cerințele dreptului Uniunii.
• Acest risc este accentuat de o eventuală aplicare retroactivă a acestei lipse de cauze de întrerupere unei perioade anterioare, în temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior).
• Curtea amintește că instanțele naționale trebuie să lase neaplicate reglementarea și jurisprudența naționale în cazul în care acestea conduc la prescrierea răspunderii penale într-un număr atât de mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, încât rezultă de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni.
• În schimb, instanțele naționale nu sunt autorizate să aplice un standard național de protecție privind principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) în împrejurări precum cele aflate la originea prezentei proceduri preliminare.
• În această privință, Curtea subliniază că, ținând seama de necesara punere în balanță a acestui standard, pe de o parte, și a cerințelor dreptului Uniunii, pe de altă parte, instanțele naționale nu pot repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale aferentă unor acte de procedură intervenite anterior invalidării dispozițiilor naționale pertinente.
• O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsă a unor cauze de întrerupere a prescripției timp de aproape patru ani în România”, arată CJUE.

Uniunea Europeană trimite încă 68 de milioane de euro în ajutor umanitar pentru palestinienii din Gaza

Un nou ajutor umanitar de 68 de milioane de euro (73 de milioane de dolari) va ajunge la palestinienii din Gaza, a anunţat vineri, 26 aprilie, Uniunea Europeană, relatează Politico....

Când ar putea deveni operațională Forța de reacție rapidă a UE: ”Există multe crize asupra cărora NATO nu are competenţe”

O ”forţă de reacţie rapidă” a Uniunii Europene, evocată joi de preşedintele francez Emmanuel Macron şi destinată unor operaţiuni de tipul evacuării de cetăţeni din ţări în...