Unirea cu R.Moldova, nefezabila. Daca Romania si-ar pierde calitatea de membru UE? Interviu

Unirea Romaniei cu Republica Moldova nu mai este un proiect fezabil si nici cu adevarat dezirabil. Doar 15% dintre moldoveni o doresc, iar Romania nu si-ar pemite factura imensa a preluarii celui mai sarac stat din Europa. In plus, unirea ar genera interpretari de stat revizionist printre unii vecini si ne-ar aduce probleme geopolitice.

Este analiza facuta pentru Ziare.com de Octavian Milewski, politolog specializat in spatiul postsovietic, in prezent coordonator de proiect afiliat la Fondul International pentru Cooperare si Parteneriat al Marii Negre si al Marii Caspice.

In cea mai optimista varianta, costul uniformizarii administrativ-normative, fiscale si de infrastructura, s-ar ridica la cel putin 20 de miliarde de euro. In plus, este foarte greu de anticipat reactia UE. Unirea nu ar aduce automat si integrarea europeana a R. Moldova: "Ne putem oare inchipui ca toate cele 28 de capitale ale statelor UE ar ratifica o astfel de strategie sau actiune a unificarii? In mod esential, unirea si integrarea nu sunt sinonime."

Octavian Milewski avertizeaza ca majoritatea populatiei R. Moldova doreste integrare in UE si doar 15% este favorabila unirii. Iar insistenta pe tema unirii ar putea duce la o alienare, nu la o apropiere.

A inceput din nou sa se vorbeasca mult despre unirea Romaniei cu Republica Moldova. A fost organizat si un mars la Bucuresti avand aceasta tema. Credeti ca acest proiect este fezabil?

Nu cred in fezabilitatea acestui presupus proiect si am tot mai multe semne de intrebare cu privire la dezirabilitatea sa pe termen mediu spre lung. Nu as vrea sa ma pozitionez impotriva unirii de principiu, nu am nici o indoiala ca intr-o buna zi cele doua state romanesti vor putea discuta serios pe aceasta tema esentiala.

Este insa clar ca printr-o presupusa reunificare in urmatoarele decenii, Romania nu ar fi nici prea implinita teritorial-demografic. Ar genera interpretari de stat revizionist printre unii vecini, nu ar fi nici mai prospera, Moldova fiind cea mai saraca tara din Europa, si nici mai in siguranta, fiindca ar importa probleme geopolitice practic intractibile.

De ce nu au existatat asemenea marsuri la inceputul anilor 90 sau mai tarziu? Ce s-a schimbat intre timp?

Cei aproximativ 5.000 de manifestanti de la marsul unirii din 20 octombrie nu par a fi altceva decat o masa de tineri, multi din ei basarabeni, care si-au gasit in tematica unirii principalul mecanism de salvare, prin canalizarea propriilor frustrari sociale. E usor de observat ca acesti tineri manifesta sentimente intr-adevar sincere, insa anacronice. De ce? O posibila explicatie ar fi axata pe constiinta nationalizanta intarziata a basarabenilor, iar o alta explicatie ar fi educatia primita in Romania.

Majoritatea acestor tineri sunt rodul educatiei primite in liceele si universitatile romanesti care predau actul unirii ca principal eveniment de mistificare nationala. Un detaliu important este ca, cu cat mai avansati pe scara sociala sunt acesti tineri cu atat mai putin inclinati spre unire devin, fiind mai degraba motivati de viziuni pragmatice de genul a doua state romanesti.

Dupa socializarea cu manualele de istorie si educatia institutionala care creeaza romani corecti si adevarati, tinerii basarabeni din Romania au ocazia sa-si verifice ipotezele si idealurile dobandite cu realitatea de zi cu zi din Romania, care, strict pe tematica unirii nu este deloc entuziasta. Deci, pe masura avansarii sociale, unirea devine pentru majoritatea din ei un subiect secundar.

Daca, printr-un exercitiu de imaginatie, am incerca sa-i scoatem in strada peste zece ani pe exact aceeasi participanti la Marsul Unirii, atunci nu cred ca ar semna condica mai mult de 10% din ei.

Exista si un nou partid, Miscarea Populara, care si-a facut din aceasta unire un obiectiv strategic.

Nu m-as referi la tot partidul ca promotor al unionismului, ci mai degraba la unul din liderii acestuia. E un caz interesant, oarecum diferit descrierii la adresa tinerilor basarabeni de mai sus. Este diferit prin faptul ca acest lider si-a facut o mantra din unire, pe baza careia si-a creat sau extins o infrastructura institutionala. Scopul principal in mod evident este resursa electorala a mesajului unirii, o resursa pentru legitimitatea politica pe care a obtinut-o in urma alegerilor.

Este, insa, dat uitarii faptul ca legitimitatea politica pe care a cultivat-o vine de la basarabeni care nu locuiesc in Romania propriu-zisa si deci isi contruiesc agenda preferintelor electorale in mod diferit. Aici poate fi inclus si interesul conjunctural pentru soarta romanilor din Ucraina sau Serbia, insa valoarea cotei electorale prezinta vadite dezavantaje, din care cauza aceste doua segmente sunt abordate cu o mai mare retinere.

Ar fi totusi gresit sa spunem ca interesul unirist din ultimii ani i se datoreaza in exclusivitate acestui tanar politician. Exista asociatii de tineri basarabeni din Romania care in trecut sau prezent au fost finantate inclusiv de Departamentul Romanilor de Pretutindeni, candva si sub conducerea acestui lider de partid. Exista si alte institutii non-guvernamentale care direct sau indirect promoveaza mesajul unirii, avand chiar surse de finantare din strainatate.

Exista si centre universitare sau de cercetare care promoveaza un discurs exclusivist unirist, pe o logica de suma nula, etno-centrica, chiar geopoliticista si reactionara as spune. In acest context, se impune intrebarea retorica, cat din pretinsul proiect al unirii asa cum este el formulat de liderii uniristi este bazat pe sentimente sincere si cat pe un oportunism calculat la rece? Ramane o intrebare deschisa la care va trebui sa se raspunda in viitorul previzibil.

Reunificarea RFG cu RDG ar putea fi un model pentru Romania si Moldova?

Analogia cu RFG si RDG este una nefericita si din pacate vehiculata des in mediile din Romania. As incepe cu putina istorie. Mai intai de toate, cele doua Germanii au fost rupte una de cealalta pentru 30 de ani. In cazul Basarabiei in teritoriul actual al R.Moldova vorbim de cel putin 154 de ani de administratie ruseasca sau sovietica directa.

In al doilea rand, istoric, ceea ce a fost RDG reprezenta un teritoriu esential in istoria de peste 1.000 de ani a germanilor. In cazul teritoriului care astazi este denumit R. Moldova, vorbim de un teritoriu vlah ulterior romanesc relativ periferic, dar totusi nu lipsit de importanta.

Chiar si in perioada interbelica Basarabia a fost o periferie, pe care capitala Bucuresti a abandonat-o cu o notorie rapiditate in 1940 urmare a ultimatului URSS. Vedeti spre exemplu cum a procedat Finlanda in Razboiul de Iarna din 1940 dupa un ultimatum similar.

In al treilea rand, contextul in care cele doua Germanii s-au reunificat este unul exceptional din punct de vedere al negocierii intre superputerile de atunci, dar si marile puteri Europene, in special Franta si Marea Britanie. De fapt, una din conditiile esentiale ale incheierii Razboilului Rece a fost reunificarea Germaniei. In cazul nostru, imi pare foarte rau sa o spun, nu-mi inchipui contextul in care UE impreuna cu SUA si Rusia ar sta la aceeasi masa avand pe agenda tema reunificarii Romaniei si R. Moldova.

Finalmente, cu totii stim costurile reunificarii celor doua Germanii, cost care a inceput a fi calculat de la cele 40$ miliarde platite URSS in 1991 sub forma unor credite sau imprumuturi foarte ieftine. Ulterior, RFG a investit pe parcursul a doua decenii sute de miliarde de marci sau euro in fosta RDG. Revenind la cazul nostru, cu amaraciune trebuie sa constatam ca Romania cu greu isi poate onora promisiunea de a cheltui cate 25 milioane de Euro anual pana in 2014, din contul promiselor 100 milioane ajutor pentru dezvoltare. In 3 ani, Romania nu a putut livra decat 17 milioane.

Se impune intrebarea, de ce mijloace economice ar trebui sa dispuna Romania pentru a fi capabila sa aduca R.Moldova macar la nivelul de dezvoltare al unor regiuni medii din Romania actuala? Era facut public prin 2007 un articol care facea anumite calcule aproximative pentru unirea cu R.Moldova, iar scenariul optimist evalua uniformizarea administrativ-normativa, fiscala si de infrastructura (in sensul larg) la cel putin 20 de miliarde de euro. Ei, ce spuneti, ne dorim unire?

Exemplul care ar trebui sa ne dea de gandit vine totusi din lumea germana. Nemtii au invatat sa locuiasca treptat in diferite state, fie ca se numesc Germania, Austria, Elvetia, Lichtenshtein sau Luxemburg. Si trebuie sa subliniem, acestea sunt cele mai prospere state ale Europei.

Este aceasta unire dorita cu adevarat dincolo de Prut?

Daca ar fi sa facem un calcul strict al procentelor din populatie, atunci e clar ca nu. Procentul unionistilor in R. Moldova oscileaza intre 10-15%, in timp ce pentru integrare cu UE se pronunta aproximativ 65%. Deci aproximativ doua treimi din populatie se pronunta pentru UE nu pentru Romania ca atare.

Cum ar primi Bruxelles-ul o astfel de idee daca ea ar deveni un proiect concret?

Nu exista un asemenea precedent. Dupa cum am incercat sa explic mai sus, cazul Germaniei nu este un precedent, ci o conjunctura fericita si cu totul exceptionala la care au contribuit multe milioane de nemti. Noua ne lipsesc mai toate conditiile enuntate mai sus, inclusiv milioanele de romani dar si de Euro.

Cei care clameaza unirea sustin ca in asa mod R.Moldova s-ar integra in UE. Aceasta nu o poate garanta nimeni, si mi-e teama ca nu exista precedente pentru astfel de mecanisme de integrare prin unificare. UE are un set clar si testat in timp de politici ale integrarii

Dar, presupunand (aproape prin absurd) ca ar fi posibil asa ceva, ne putem oare inchipui ca toate cele 28 de capitale ale statelor UE ar ratifica o astfel de strategie sau actiune a unificarii? Mai mult decat atat, in mod esential, unirea si integrarea nu sunt sinonime.

Integrarea presupune pluralitate de actori intr-un cadru transnational si trans-statal unanim consimtit, in timp ce unirea are o logica centralizatoare in care atributele statale sunt pierdute si subordonate de un teritoriu suveran. Fortand, un pic nota, poate, ce ar fi daca prin unirea cu R.Moldova, Romania si-ar pierde calitatea de membru legitim al UE? Romania ar fi aruncata inapoi cu 15-20 de ani, intr-un malaxor geopolitic pe care toata lumea il credea uitat...

O mare problema pe care unii politicieni sau/si experti nu o inteleg la Bucuresti consta in faptul ca Chisinaul vrea un dialog strans si direct cu Bruxellesul, nu cu Bucurestiul. Acesta este vectorul principal sau, daca vreti, strategic pe care isi construieste Chisinaul asteptarile si isi proiecteaza actiunile. Mesajele unioniste nu fac decat sa alieneze intr-o anumita masura idea de Romania ca locomotiva a integrarii pentru majoritatea moldovenilor.

Care este atitudinea cea mai corecta pe care Bucurestiul trebuie sa o aiba fata de Chisinau?

Pragmatismul ar trebui sa fie la ordinea zilei, dar si evitarea instrumentalizarii R.Moldova. Instrumentalizarea problematicii legate de R.Moldova este electorala, populista si adesea cu scopul de a alimenta o anumita clientela de pe ambele maluri. Cred ca se impune un exemplu aici, si anume cel legat de interconectorul Iasi-Ungheni. Nu se prea spune public de ce nu a inceput inca constructia gazoductului.

Va reamintesc ca acesta ar fi trebuit pus in exploatare pana la sfarsitul anului curent. Unul din motive ar fi ne-ratificarea acordului cu privire la tratatul de frontiera cu R.Moldova. Acordul sta pe masa unei institutii, ultima, de care tine ratificarea. Nu exista vreun motiv rational pentru care acordul sa nu fie ratificat, insa se pare ca din perspectiva unor politicieni calculele politicianiste primeaza in fata intereselor comune ale Romaniei si R.Moldova. Este suparator sa fim martorii modului in care o perioada atat de propice pentru dezvoltarea relatiilor bilaterale este atat de inept risipita. Nu se stie daca Romania va avea un interlocutor la fel de pragmatic si deschis dupa alegerile de la sfarsitul lui 2014 in Moldova.

Trebuie se se inteleaga ca cetatenii moldoveni care nu vor neaparat unire, iar acestia domina piata electorala din R.Moldova, dar care vor integrare mai intai de toate, sunt la fel de romani si intr-o anumita masura se considera ca atare. Mai mult, printre cei care vor integrare sunt si vorbitori nativi de rusa, ceea ce confera un argument in plus pentru sustinerea unui mesaj oficial deschis si cuprinzator din partea statului roman.

Recent, adica pe 3 noiembrie, peste 100.000 de moldoveni s-au adunat in Piata Marii Adunari Nationale la Chisinau pentru a sustine integrarea europeana a tarii. Prin comparatie, doar 5000 de moldoveni (multi din ei rezidenti de facto in Romania) s-au adunat intr-un mars pentru unire in 2012 la Chisinau. Acelasi numar nesemnificativ de 5000 de uniristi s-a adunat si pe 20 octombrie 2013. Aceste cifre ar trebui sa dea de gandint celor care vor sa avanseze pe agenda de politica externa a Romaniei tematica unirii.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...