Metroul din Gaza, spitalele Hamas și tunelurile din Israel

Câteva teme de reflecție care se impun pe agenda discuților actuale legate de conflictul din Gaza. Pe care, interesant, mai toată lumea le reduce la tăcere. Unii cu ciocanul, alții cu barosul.

Ele au de-a face, în general, cu chestiuni strict pragmatice, tehnice, ale căror aspecte legale, financiare sau îngust-morale (deontologice) trebuie elucidate.

- Cât din rețeaua extinsă, trainică și abundent ramificată folosită preponderent/monopolizată de aripa armată („Brigăzile al-Qassam”) a organizației teroriste Hamas („metroul din Gaza”) s-a construit folosind fonduri europene și/sau ajutoare umanitare internaționale (spun folosită preponderent/monopolizată pentru că prin ea s-au mai transportat și bunuri de diferite feluri, care să evite blocada israeliano-egipteană asupra Fășiei Gaza)? Au donatorii acestor fonduri vreo responsabilitate legată de de deturnarea/folosirea lor abuzivă, de către o organizație teroristă, în cadrul unor demersuri care aveau ca scop principal și final acțiunile teroriste și suprimarea de vieți?

- Cum ar trebui privită responsabilitatea medicilor, atât al celor „băștinași”, din Gaza, cât și al voluntarilor/angajaților străini (de exemplu din cadrul numeroaselor spitale internaționale), legat de:

a) Faptul că e evident că cel puțin unii dintre ei aveau cunoștință că luptători ai Hamas foloseau în scop militar incintele, clădirile, dependințele, subsolurile spitalelor unde ei activau – „spitalele Hamas” - (pentru tranzit, ca adăpost, avanposturi militare, depozitarea armamentului și a muniției, inclusiv pe post de poziții de tragere - unele din aceste aspecte fiind surprinse pe înregistrările de pe camerele de supraveghere interioare sau de incintă) - acest lucru legitimând afirmațiile Forțelor Armate Israeliene/Israeli Dence Forces (IDF) privind excluderea acestora din rândul obiectivelor care nu pot constitui ținte în caz de operațiuni militare, sau mai exact echivalând cu scoaterea acestora de pe lista celor protejate în caz de conflict armat (conform prevederilor Dreptului Internațional Umanitar), prin deturnarea sau coruperea misiunii acestora. Potrivit DIU, pentru ca clădirile și incintele acestor instituții (în cazul de care vorbim instituții de sănătate, spitale) să fie și să rămână protejate, unicul scop permis pentru utilizarea acestora este cel cărora ele sunt destinate (în speță cel medical).

Prin complicitatea iresponsabilă și criminală cu/la deturnarea/ pervertirea rolului și funcției acestor spitale de către teroriștii Hamas, personalul medical (medici, asistenți medicali, infirmieri) și administrativ care a avut cunoștință de acest lucru și a tăcut complice sau a mințit/contribuit la dezinformare (inclusiv în presa internațională) a devenit în mod concret părtaș nu doar la crimele Hamas, ci și la punerea, în mod conștient, sub focul bombelor, artileriei și gloanțelor IDF a celor pe care Hamas a ales să-i folosească pe post de scuturi umane.

La rigoare, conform Dreptului Internațional Umanitar, un singur foc tras de un lunetist de la fereastra unui spital sau o singură armă de asalt depozitată în interiorul acestuia (cu știința personalului medical) echivalează cu o bombă de aviație sau cu un proiectil de mortier care lovește clădirea instituției spitalicești, ambele tipuri de acțiuni scoțând-o de fapt (și de drept) de sub protecția DIU.

b) Tratamentul/asistența medicală acordate ostaticilor luați de Hamas: Este dificil spre imposibil de crezut că, de la evenimente precum o naștere, sau asistența acordată unui nou-născut, ori tratamentul unor răniți (în cursul răpirii lor) până la îngrijirea unor persoane vârstnice cu suferințe cronice ori sedarea unui număr de captivi înaintea eliberării lor (pentru a-i calma) s-au putut face în lipsa nu doar a asistenței, ci și a participării directe a unor reprezentanți specializați ai profesiilor medicale.

Cum am putea evalua cât din această implicare constituie acordarea (legitimă) de asistență unor persoane suferinde, și aflate într-o situație dificilă, abuzivă și la limită, și cât din ea reprezintă (dacă reprezintă) complicitate a personalului sanitar cu teroriștii răpitori, prin facilitarea menținerii controlului acestora asupra captivilor (prin sedare, performarea unor proceduri medicale la solicitarea răpitorilor - posibil fără acordul celor răpiți, păstrarea secretului privind locurile în care ostaticii erau ținuți) și a folosirii lor în continuare pe post de scuturi umane/pârghie de șantaj/monedă de schimb, cu încălcarea flagrantă a normelor și regulilor Dreptului Internațional (Umanitar)?

Îndeobște, dar mai ales în cazul acestui conflict și legat de contextele la care m-am referit, personalul medical e ”by default” deasupra judecăților morale, și mai ales deasupra nomelor legale, sau ba? Întreb ca să știu. Vechiul și prăfuitul „Jurământ al lui Hipocrate” mai are vreo valoare, sau e complet depășit? Sau mai la chestiune, dacă ești medic și simpatizant al Cauzei palestiniene (sau, mai simplu dar mult mai paradoxal, al Hamas - declarat sau nu), eventual cu eroismul de rigoare (și respectabil) sub bombardamentele israeliene, poți face absolut orice vrei, sau ți se mai aplică și ție (măcar parte din?) rigorile care îi constrâng pe restul membrilor acestei profesii?

Întreb în primul rând ca să știu, dar și pentru că situația pomenită (și NU, atenție, persoanele implicate!) mie unuia îmi aduc aminte de medicii și unitățile medicale ale SS - în special ale Waffen SS. Despre care unii dintre noi mai știm câte ceva. Și care acordau și alea asistență medicală - doar că uneori în condiții ceva mai aparte.

......................................................

Despre armele livrate (sub supravegherea ONU!) ca parte a ajutorului umanitar internațional pentru Gaza ce să mai zicem? Inclusiv omniprezentele kalașnicoave dezasamblate și pitite în ursuleți (fapt ditamai urșii) de pluș, trimiși pentru a-i mai alina pe copiii din Gaza (temă preluată de presei internaționale aproape în ansamblu). Tot contrafaceri ale lui Netanyahu & Israelului și acestea? Dar dacă nu e așa?

Oare câte din aceste subiecte se vor regăsi pe ambițioasa listă de anchete a vajnicei și obiectivei (în acest caz) Organizații a Națiunilor Unite, care nu a condamnat nici până azi printr-o Rezoluție oficială atacurile din 7 octombrie (iar asta spune foarte multe, inclusiv legat de faptul că “peștele de la cap se-mpute”)? Și în ce măsură rezultatele respectivelor anchete vor mai conta cu adevărat, în condițiile în care știm destul de bine care este raportul dintre impactul unei știri (fie ea și dezinformare) și al dezmințirii sale (mai ales dacă aceasta vine după o perioadă mai lungă)?

Dacă se va vădi, după încheierea acestei faze (marcate de existența Hamas) a conflictului dintre Israel și Palestina că organizația teroristă care domină Fâșia Gaza s-a bucurat de un sprijin/o complicitate disproporționat/surprinzător de mare din partea populației civile (așa cum sugerează nu doar B. Netanyahu, față de care avem multe temeiuri să manifestăm încredere, ci și alți lideri politici israelieni), cum va reacționa opinia publică (internațională) moralizatoare? Va întoarce privirea în altă parte (și de această dată)? Să nu uităm că, în pofida tuturor piedicilor puse de OEP, Israel, SUA (și alți actori internaționali), Hamasul a ajuns la putere, inițial (2006), în mod absolut democratic, în urma unor alegeri legislative libere. În toate teritoriile palestiniene de sub controlul ANP (Autorității Naționale Palestiniene).

Desigur, nimic din cele pomenite mai sus nu elimină șocul numărului, al hecatombei produse - peste 20.000 de civili palestinieni decedați în Gaza (deocamdată conform datelor comunicate de administrația aflată sub control Hamas, acceptate dar încă nu și verificate/confirmate la nivel internațional). Oricum, existența unui număr masiv de victime civile în Fâșia Gaza (mulți dintre ei fiind copii) e un dat. Iar existența unui nivel ridicat de îndoctrinare de tip fundamentalist-extremist a civililor din regiune (alături de un grad ridicat de pactizare a acestora cu teroriștii din Hamas) este o simplă realitate posibilă pe plan descriptiv.

Dincolo de aceasta, și la un nivel mai adânc al lucrurilor, va trebui să stabilim relația dintre cele două fapte de mai sus (cel de-al doilea doar posibil înspre probabil), care trebuie investigată. Dar și cauzele celei din urmă realități, dacă ea se va adeveri. Să spui că civili palestinieni au ajuns să susțină uciderea, răpirea și sechestrarea unor alți civili (israelieni - femei, vârstnici, copii) sau poate chiar să tolereze/accepte ca Hamasul să se folosească de propriile lor școli, spitale sau locuințe în scopuri militare (ilicite și ilegitime) este un lucru care, dacă se va adeveri, cu siguranță nu va trebui mistificat. Însă pentru a putea să-l evaluăm și judecăm cauzele, aceste stări de lucruri vor trebui cercetate. Iar aici, dincolo de o vină aproape clară (pe termen scurt-mediu) a lui Beniamin Netanyahu și a unor oameni politici din proximitatea lui, întregii societăți israeliene (politicieni, experți & cercetători din științele sociale, reprezentanți ai societății civile) îi revine o mare responsabilitate legată de investigarea acestor cauze. Înlăturarea lor va elimina, sau cel puțin va diminua, structural și nu doar la suprafață (dincolo de nivelul de politici militare și de securitate) posibilitatea ca evenimente de acest tip să se repete.

Israelul are obligația să-și studieze propriile „tuneluri”, chiar dacă acestea sunt mai puțin vizibile. În primul rând pentru că, spre deosebire de alte state din regiune, este o democrație care dăinuie de mai multe decenii.

„Metroul din Gaza” așa cum arăta pe 17 decembrie anul curent.

Sărbători cu sănătate și pace tuturor!

Horia Lupu.Politolog. Cu amintiri din copilarie din "socialismul real". Absolvent al Facultatii de stiinte politice din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca (infiintata cu sprijinul USIA, United States Information Agency), beneficiind de expertiza unor profesori remarcabili din UBB si de la universitati din SUA, Germania, Franta etc. 15+ ani de experienta de predare si cercetare in invatamantul universitar si cateva stagii in strainatate. Contactul cu politica reala inceput (suprarealist) la 23 de ani (neafiliat politic, director de campanie electorala la nivel de judet), continuand peste timp cu cativa ani in conducerea locala a unui partid care la aderare era in opozitie si de stanga, iar cand il paraseam ajunsese la putere si tindea spre dreapta. Cu expertiza in (sub)domeniile teoriei, ideologiilor, partidelor, regimurilor si istoriei (toate politice), a nationalismului si relatiilor interetnice. Compenente in zona aparare&securitate (inclusiv aspecte tehnice).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Mesajele transmise de Hamas prin doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul din octombrie. „Noi suntem în pericol aici. Există bombe, îngrozitor”

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a difuzat sâmbătă, 28 aprilie, o înregistrare video în care apar doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul său de la 7 octombrie în sudul...

Drone explozive şi rachete ghidate lansate de Hezbollah în nordul Israelului. „Un atac complex”

Mişcarea libaneză pro-iraniană Hezbollah a anunţat că a vizat sâmbătă, 27 aprilie, două poziţii militare în nordul Israelului, "în ripostă la atacurile inamicului" împotriva...