Cât de realistă este analiza unui fost șef MI6: Israelul e conștient că nu va putea distruge în totalitate gruparea Hamas

În momentul declanșării războiului de Yom Kippur, în urmă cu 50 de ani, armatele atacatoare ale Egiptului și Siriei au avut un obiectiv clar: să recupereze o parte din teritoriile și demnitatea lor după înfrângerea suferită în fața Israelului cu șase ani mai devreme.

Dacă regele Hussein al Iordaniei și-ar fi trimis armata, existența Israelului ar fi fost în joc. Atacul brutal lansat de Hamas pe 7 octombrie a avut un alt scop: să insufle frica, să atragă atenția asupra cauzei lor și să provoace o reacție excesivă. Însă terorismul nu poate submina un stat închegat, scrie fostul șef al MI6, Sir Robert John Sawers într-un editorial publicat în „Financial Times”.

Israelul are tot dreptul să răspundă. Acum, furia imediată a trecut, premierul Benjamin Netanyahu și cabinetul său de război se gândesc la opțiunile lor cu mai multă atenție.

Ar trebui să ne așteptăm la misiuni în Gaza City vizând distrugerea a cât mai mult posibil din aripa paramilitară a Hamas și eliberarea ostaticilor. Dar Israelul știe că obiectivul distrugerii Hamas este probabil peste puterile sale. Hamas are o bază politică importantă și un sprijin considerabil din partea Iranului.

Războiul urban este dur. Am văzut cum orașele Alep și Mariupol au fost demolate pentru a fi cucerite. Eliberarea Mosulului de la rețeaua teroristă Stat Islamic - singura încercare recentă de a desfășura o astfel de campanie în acord cu regulile războiului, sub conducerea SUA - a durat nouă luni și s-a soldat cu moartea a mii de civili. Israelul nu are atâta timp la dispoziție, pentru că deja se confruntă cu cereri de încetare a focului, scrie fostul ambasador al Marii Britanii la ONU.

A doua provocare va fi, ce urmează? Prioritatea după un atac terorist major este de a preveni repetarea. Înțeleg că o opțiune pe care o iau în considerare israelienii este să sigileze întreaga Fâșie Gaza cu o barieră dublă, una nouă la o distanță în interiorul teritoriului Gaza, pe lângă actualul zid de frontieră, și să închidă toate punctele de trecere în Israel, scrie autorul.

Cine va administra Gaza?

Dar asta lasă întrebarea cine va administra Gaza și cetățenii săi. Israelul nu are intenția de a o ocupa din nou. Autoritatea Palestiniană din Cisiordania nu poate intra pe tancurile israeliene. Egiptul, de înțeles, refuză să absoarbă 2 milioane de refugiați, un pas care ar servi agendei unor israelieni de extremă dreapta care vor să-i alunge pe palestinieni din casele lor.

Este necesară o anumită administrație internațională a Gazei. ONU a mai făcut acest lucru în Namibia, Cambodgia, Bosnia și Timorul de Est. SUA au făcut-o în Irak după invazia lor nefastă. S-au făcut greșeli, dar în fiecare caz o administrație a menținut țara în funcțiune și o forță militară internațională a asigurat ordinea, astfel încât să poată apărea un nou guvern cu sprijin local, spune acesta.

În Gaza, provocările ar fi uriașe. Orice astfel de prezență ar trebui să fie condusă de țări arabe precum Egipt, Maroc și Arabia Saudită, care ar fi acceptabile pentru Israel și ar avea o poziție alături de poporul din Gaza. Alții precum Pakistan, Indonezia și statele din Golf ar putea contribui. O administrație aprobată de ONU ar necesita un mandat al Consiliului de Securitate, iar Rusia și China ar accepta doar dacă aceasta ar fi o inițiativă condusă de arabi. O alternativă ar fi un mandat al Ligii Arabe, dar numai asta ar putea să nu aibă autoritatea necesară.

Amenințări din partea Hezbollah

Între timp, Israelul se confruntă cu amenințări severe din partea Iranului și a împuterniciților săi, în special a Hezbollahului din Liban. Criza actuală s-ar putea extinde pentru a implica regiunea mai largă, deși atât Teheranul, cât și Hezbollah au vorbit dur, dar s-au purtat cu prudență. Schimburile de rachete peste granița Israel-Liban s-au intensificat periculos, dar niciuna dintre părți nu va dori să deschidă un nou front.

Iranul va continua să susțină Hamas și Hezbollah, precum și forțe proxy în Irak, Siria și Yemen, atâta timp cât urmărește o ideologie a revoluției islamice.

Însă o schimbare nu este exclusă, având în vedere că liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, are 84 de ani. Practic, regimul din Iran se pregătește pentru un transfer de putere fără un succesor sugerat publicului. Este o fantezie că ar putea apărea o figură liberală. Dar, așa cum s-a văzut în cazul lui Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică și în cel al lui Deng Xiaoping în China, noii lideri autocrați pot schimba politicile stabilite anterior, mai ales atunci când economia nu mai poate rezista.

Orientul Mijlociu se schimbă deja în bine – o evoluție pe care asaltul Hamas încearcă să o inverseze. Israelul devine o parte acceptată a regiunii cu legături mai strânse cu statele din Golf. După ce a făcut o serie de greșeli în primii săi ani, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman transformă acum Arabia Saudită. El a redus, de asemenea, finanțarea pentru moscheile wahhabite din întreaga lume, ceea ce elimină un factor de extremism.

Pe măsură ce acțiunea militară se intensifică, criza umanitară îngrozitoare din Gaza se adâncește și ne confruntăm cu riscul violenței din partea unor grupuri islamiste în propriile noastre țări, trebuie să ținem cont de obiectivele pe termen mai lung de stabilizare a Gazei și de găsirea unei căi către o soluție durabilă, îndeamnă fost șef al MI6.

Mesajele transmise de Hamas prin doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul din octombrie. „Noi suntem în pericol aici. Există bombe, îngrozitor”

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a difuzat sâmbătă, 28 aprilie, o înregistrare video în care apar doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul său de la 7 octombrie în sudul...

Hamasul „studiază” o contrapropunere israeliană de armistiţiu în războiul din Fâşia Gaza

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas anunţă sâmbătă, 27 aprilie, că ”studiază” o contrapropunere israeliană în vederea unui armistiţiu în Războiul din Fâşia Gaza şi unei...