Firma lui Ovidiu Tender scapă definitiv de confiscarea extinsă dispusă în Dosarul RAFO-Carom. Tender SA, „iertată” de plata a 32 de milioane de euro

SC Tender SA – firma magnatului Ovidiu Tender, patronată în prezent de soția sa, Nicoleta Tender – a obținut în instanță, definitiv, anularea măsurii de confiscarea extinsă instituită în 2015 prin decizia de condamnare a omului de afaceri la 12 ani și 7 luni de pușcărie în Dosarul RAFO-Carom. Curtea de Apel București a admis una dintre multiplele contestații la executare pe care avocații SC Tender SA le-au depus pe rolul instanțelor, astfel că firma a scăpat de sechestrul pe 162.993.336 lei (aproximativ 32 de milioane de euro).

Dosarul RAFO-Carom este primul rechizitoriu „de calibru” al Alinei Bica – fostă șefă a DIICOT, în prezent condamnată la 4 ani chiar pentru favorizarea lui Ovidiu Tender – și unul dintre cele mai ample procese din istoria postdecembristă, desfășurându-se între anii 2006-2015.

Din completul de judecată care i-a „ars” în 2015 pe Ovidiu Tender și pe Marian Iancu a făcut parte fosta judecătoare Camelia Bogdan.

Ancheta și cercetarea judecătorească au vizat grupul infracționalizat format în 2002-2003 din oamenii de afaceri Ovidiu Tender și Marian Iancu pe de-o parte, respectiv persoane din conducerea RAFO și Carom, pe de altă parte.

Pe data de 8 iunie 2015, Ovidiu Tender a primit pedeapsa de 12 ani și 7 luni de închisoare, pe când Marian Iancu a fost condamnat la 14 ani.

Pe 7 noiembrie 2019, Ovidiu Tender a fost eliberat condiționat din pușcărie, după executarea efectivă a 4 ani și 5 luni din pedeapsă, adică fracția legală de 1/3 în cazul deținuților cu vârsta de peste 60 de ani.

Hotărârea Curții de Apel București pentru SC Tender SA

Pe data de 25.10.2023, Curtea de Apel București a admis o cale extraordinară de atac formulată de avocații lui Ovidiu Tender și a ridicat sechestrul instituit prin decizia de condamnare a afaceristului:

• „Admite contestaţia la executare formulată de contestatoare împotriva deciziei penale nr. 862/A din data de 08.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel București – Secţia a II-a Penală, pe care o lămureşte în sensul că:
• Înlătură măsura confiscării speciale astfel cum a fost dispusă prin decizia penală nr. 862/A din data de 08.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel București – Secţia a II-a Penală faţă de contestatoare în solidar şi, în consecinţă, ridică măsura sechestrului asigurator şi măsura popririi astfel cum au fost dispuse faţă de contestatoare prin decizia penală contestată.
• Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția contestatorului și a procurorului, prin mijlocirea grefei, azi 25.10.2023”, se arată în minuta CAB.

Conform deciziei de condamnare n.r. 862/A/2015 din 8 iunie 2015, judecătorii au instituit confiscarea extinsă pe bunurile și conturile celor doi afaceriști, precum și pe ale societăților controlate de aceștia, după cum urmează:

• Ovidiu Tender – până la concurenţa sumei de 184.690.936 lei, la care se adaugă majorările şi penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului (2003) şi până la data executării integrale a plăţii.
• SC Tender SA – până la concurenţa sumei de 162.993.336 lei.
• Marian Iancu și VGB Impex SRL – până la concurenţa sumei de 300.435.913 lei.

Ce au susținut avocații în contestația la executare

Avocații SC Tender SA au criticat măsura confiscării extinse instituite asupra companiei în Dosarul Rafo-Carom pentru următoarele considerente:

• „Apelanta a apreciat că i se putea angaja, prin decizia penală antemenţionată răspunderea civilă, ori să i se aplice confiscarea extinsă, fiind prohibit de lege să i se atragă răspunderea penală pentru a i se aplica sancţiunea de drept penal - confiscarea specială, care este pusă în executare în prezent.
• A arătat că, în contextul în care se pune în executare confiscarea extinsă, deşi nu s-a dispus faţă de aceasta o atare sancţiune, valorificarea confiscării extinse de către (ANAF – n.r.), ca organ de executare, se extinde asupra universalităţii tuturor bunurilor sale, inclusiv a celor care au fost dobândite cu mult anterior primului act material al infracţiunilor condamnate prin decizia penală nr. 862/A/2015, situaţie de fapt care îi aduce grave prejudicii, fiind îndeobşte afectat grav şi iremediabil dreptul de proprietate.
• (Tender SA – n.r.) a mai arătat că, în speţă, a avut calitatea de parte responsabilă civilmente cu toate drepturile procesuale dictate de art. 81 şi art. 86 - 87 din Codul de procedură penală, dar nu a avut calitatea de suspect sau inculpat, ambele derivate din făptuitor, pentru a putea fi subiect pasiv al aplicării sancţiunii de drept penal - confiscarea specială.
• Mai mult, având calitatea de parte responsabilă civilmente, a solicitat a se reţine că de vreme ce acţiunea civilă a fost respinsă, calitatea sa procesuală a încetat la momentul soluţionării definitive a procesului penal, decizia penală trebuind să fie lipsită de efecte juridice în ceea ce o priveşte.
• Cu alte cuvinte, s-a arătat că, având în vedere calitatea procesuală avută pe parcursul judecăţii - parte responsabilă civilmente ţinută să răspundă solidar în cadrul acţiunii civile (răspundere civilă) - odată respinsă definitiv acţiunea civilă, decizia penală nr. 862/A/2015 nu mai poate produce consecinţe juridice faţă de ea, în cea din urmă etapă a procesului penal - executarea hotărârilor penale - pentru că nu a fost parte în acţiunea penală pentru a fi condamnată la sancţiuni de drept penal şi implicit acestea nu pot fi puse în executare faţă de o persoană care nu a fost judecată”, se arată în documentele depuse la dosar.

Povestea „privatizării” RAFO-Carom

Potrivit rechizitoriului, Ovidiu Tender şi Marian Iancu au urmărit obţinerea de fonduri ilicite de pe urma privatizării SC Carom SA Oneşti, prin preluarea datoriilor societăţii, garantarea plăţii lor cu acţiuni supraevaluate, iar apoi raportarea către stat a unor investiţii care, de fapt, erau făcute cu banii aceleiaşi societăţi.

Procurorii au împărţit în patru etape strategia celor doi oameni de afaceri, iar primul pas făcut de aceştia a constat, potrivit anchetatorilor, în găsirea unei soluţii în aşa fel încât, pe de-o parte SC Tender SA să devină creditor al SC Carom SA, iar pe de altă parte VGB Impex SRL (al cărei administrator era Marian Iancu) să devină distribuitor unic de benzină pentru SC Carom SA Oneşti.

Aceasta din urmă datora SNP Petrom suma de 345.388.619.239 lei vechi, iar Ovidiu Tender s-a folosit de două firme de a căror servicii nu se putea lipsi Petrom şi care îi aparţineau, pentru a convinge Petrom să încheie cu el un contract de cesiune de creanţă preluând datoria Carom către SNP Petrom şi devenind astfel creditorul rafinăriei.

Cum a pus mâna Ovidiu Tender pe rafinărie

A doua etapă a constat, aşa cum este menţionat în rechizitoriu, în „acumularea voită” de către VGB Impex a unor datorii de 1.300 de miliarde lei vechi prin neplata tuturor livrărilor de benzină din perioada iunie 2002 - septembrie 2003.

Ca urmare a neachitării în totalitate produselor petroliere de către VGB Impex, Carom a acumulat datorii la bugetul de stat.

Aşa cum rezultă din rechizitoriul întocmit de procurori, Ovidiu Tender s-a folosit de poziţia pe care firma sa o avea faţă de Carom, aceea de creditor, pentru a determina autorităţile statului să schimbe condiţiile de participare la licitaţia care avea ca obiect vânzarea pachetului majoritar de acţiuni.

Marian Iancu, şi debitor şi creditor

Următoarea „mutare” a fost achiziţionarea de acţiuni la Carom, astfel încât omul de afaceri Marian Iancu a ajuns, la data de 27 septembrie 2002, să aibă o dublă poziţie în raport cu această societate, în sensul că deşi avea datorii la Carom (prin benzina neplătită de firma sa VGB Impex), deţinea 43 la sută din acţiunile societăţii prin cealaltă firmă a lui, VGB Oil.

Acest lucru îi permitea controleze Carom şi deciziile luate în cadrul societăţii, iar partenerul său de afaceri Ovidiu Tender, prin firma SC Tender SA, a ajuns să deţină 51 la sută din acţiunile Carom, după ce a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la stat, în data de 9 iunie 2003.

În ultima etapă, potrivit rechizitoriului, planul celor doi este finalizat prin încheierea contractelor de cesiune de creanţă şi de garanţie reală mobiliară, odată cu realizarea obiectivelor pe care Ovidiu Tender şi Marian Iancu şi le-au propus la început.

Rafinăria, „modernizată” cu fier vechi

Marian Iancu a găsit modalitatea de a nu plăti benzina şi motorina cumpărată, în valoare de aproximativ 1.300 de miliarde de lei vechi, pentru care avea drept exclusiv de distribuţie: prin „compensarea” acesteia cu utilaje vândute rafinăriei cu suma supraevaluată de 600 miliarde lei, în condiţiile în care respectivele bunuri erau utilaje scoase din funcţiune.

Acestea au fost vândute succesiv prin firmele unor parteneri de afaceri ai lui Marian Iancu, pentru ca valoarea lor să crească de la 3,5 miliarde de lei - suma cu care au fost cumpărate de la Combinatul Archim Arad, aflat în lichidare - la aproape 600 de miliarde de lei - suma cu care au fost cumpărate de RAFO Oneşti, în data de 30 septembrie 2003.

Pentru că suma nu era suficient de mare pentru a contrabalansa datoria VGB către rafinărie, ea a fost completată, conform datelor din rechizitoriu, cu preţul supraevaluat al unor terenuri în legătură cu care procurorii au ajuns la concluzia că sunt „lipsite de interes economic pentru rafinărie”.

Alertă în toată țara: Un condamnat care se afla în arest la domiciliu a fugit când și-a aflat sentința definitivă. E dat în urmărire generală

Un bărbat în vârstă de 43 de ani din municipiul Rădăuţi este cercetat penal pentru evadare, după ce ar fi părăsit arestul la domiciliu la scurt timp după ce a fost condamnat la patru ani...

Purtătorul de cuvânt al Meta, condamnat în Rusia la şase ani de închisoare, în lipsă, pentru „apărarea terorismului”. Facebook şi Instagram au fost interzise din 2022

Un tribunal militar din Moscova l-a condamnat luni pe purtătorul de cuvânt al Meta Platforms, Andy Stone, la şase ani de închisoare, pentru ”apărarea publică a terorismului”, un verdict...