Procuroarea-turnătoare de la Parchetul Sectorului 4, trimisă spre rejudecare. Cum îi pâra Liliana Vintilă la Securitate pe cei care încercau să fugă din țară MOTIVARE

Înalte Curte a trimis spre rejudecare luni, 5 februarie, dosarul prin care instanța ierarhic inferioară a confirmat calitatea de colaboratoare a Securității a procuroarei Liliana Vintilă, magistrat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 4. Curtea de Apel București a constatat, în vara anului 2022, că procuroarea a făcut poliție politică atunci când îi turna la Securitate pe cei care voiau să fugă din țară. Printre aceste persoane se afla și o femeie, care i se destăinuise procuroarei în tren.

Procuroarea Liliana Vintilă nu i-a convins pe judecătorii de la Înalta Curte că nu e colaboratoare a Securității, dar a obținut o soluție de trimitere a dosarului spre rejudecare la Curtea de Apel.

CNSAS arăta că Liliana Vintilă fusese recrutată de Securitate în vederea supravegherii informative în rândul tinerilor fără ocupaţie sau eliberaţi din penitenciare și a fost activă în perioada 1987-1989.

• „Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Vintilă Liliana împotriva Sentinţei civile nr.1032 din 2 iunie 2022 şi a Încheierilor de şedinţă din 19 octombrie 2021, 22 februarie 2022 şi 3 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.
• Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Definitivă.
• Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din Codul de procedură civilă, astăzi, 5 februarie 2024”, se arată în minuta Înaltei Curți.

Ziare.com a consultat motivarea Curții Apel București, care a hotărât pe data de 02.06.2022 că procuroarea Liliana Vintilă (fostă Nițescu) a făcut în tinerețe poliție politică.

Din documentul citat reiese că Liliana Vintilă a întocmit olograf şi semnat cu numele real un Angajament cu Securitatea în data de 15.08.1987.

Ce a turnat „Maria” la Securitate înainte să devină procuroare

Numele conspirativ preluat a fost „Maria”, pseudonim sub care a semnat notele informative care atestă transmiterea de informaţii către Securitate.

Pe parcursul colaborării cu Securitatea (1987-1989), „Maria” a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la liberă circulaţie:

• Din conţinutul notei din data de 17.09.1987 reiese că o persoană pe care ar fi întâlnit-o pe „Maria” în tren i-a spus că vrea să plece în R.S.F. Iugoslavia, acolo unde locuieşte fiica sa şi, în acest sens, va încerca să obţină paşaport, deşi prima cerere i-a fost respinsă.
• Din conţinutul notei din data de 26.07.1988 reiese că „Maria” a turnat-o la securitate pe o persoană care voia să fugă din România în SUA, acolo unde locuia deja fiul acesteia.
• Din conţinutul notei datata 06.12.1988 reiese că „Maria” ar fi primit o informaţie cu privire la faptul că a văzut un cetăţean român în anturajul unui cetăţean iugoslav de origine albaneză, acesta din urmă fiind la originea plecării din ţară a cetăţeanului român care a dispărut. De asemenea, deodată cu dispariţia cetăţeanului român, ar fi dispărut şi fiul cetăţeanului iugoslav.

Procuroarea se dă victimă a Securității, dar admite acțiuni de contraspionaj

Liliana Vintilă a susținut că documentele CNSAS sunt „neverosimile” și că, în realitate, au fost întocmite în fals de către securiștii care o urmăreau la vremea respectivă. Procuroarea arată că ea a fost, de fapt, o victimă a poliției politice, fiind șantajată de securiști.

• „(Pârâta – n.r.) a fost permanent urmărită de către Securitate, Direcţia a III a contraspionaj şi i s-a întocmit, într-un mod vădit nelegal, un dosar penal pentru deţinere de valută, sub pretextul că la perchiziţia efectuata asupra sa, au fost depistate câteva monede yen japonezi, pentru colecţie, de o valoare insignifiantă. Totodată, pârâta a arătat că în dosarul de urmărire penală menţionat a fost dispusă de către Parchetul din (Drobeta Turnu Severin – n.r.) soluţia legală în cauză, de netrimitere în judecată.
• Ulterior, în cursul anul 1987, a fost din nou chemată la Securitate de către ofiţerul (…) din cadrul Inspectoratul Județean de Securitate, care, cunoscând faptul că deja avusese o experienţă extrem de negativă în relaţiile cu Securitatea şi un dosar penal constituit fictiv, a profitat de informaţiile deţinute şi a determinat-o, prin ameninţări, înşelăciune şi şantaj să semneze un angajament cu Securitatea.
• Astfel cum rezultă şi din conţinutul angajamentului, aceasta se angaja să sprijine organele de securitate doar în activitatea de descoperire si contracarare a oricăror fapte sau persoane ce pot pune în pericol securitatea statului şi ordinea de drept.
• Întrucât la aproximativ o lună de zile de la momentul semnării a fost contactată de către ofiţerul (…), care i-a solicitat să îi pună la dispoziţie orice tip de informaţii ar deţine, a refuzat continuarea colaborării sub pretextul că nu deţine niciun fel de informaţii şi nu acesta a fost scopul semnării angajamentului.
• Ofiţerul respectiv a reacţionat foarte violent si i-a precizat că personal are posibilitatea, utilizând căi legale si nelegale, să determine arestarea sa, având în vedere şi antecedentele sale pe linie de securitate a statului, în cazul în care nu acceptă nici măcar formal să-l ajute să-şi îndeplinească munca de ofiţer de securitate, fără să pericliteze vreo persoană.
• Din teamă faţă de ameninţările şi poziţia de reprezentat al Securităţii, dar şi cu convingerea că activitatea sa va fi doar una formală, care nu va periclita în niciun fel vreo persoană sau drepturile acesteia, a acceptat să consemneze la dictarea ofiţerului de Securitate (…) notele prezentate la dosar de către CNSAS, refuzând categoric să pună la dispoziţia acestuia informaţii reale în calitate de colaborator.
• Totodată, la dosarul cauzei se regăseşte un înscris intitulat chitanţă prin care, în mod fals, la solicitarea ofiţerului de Securitate (…), a consemnat că a primit suma de 300 lei, în condiţiile în care nu a primit niciodată suma respectivă. Menţiunea că ar fi primit suma respectivă la data de 9.10.1987 nu îi aparţine, fiind evident că a fost scrisă de ofiţer, astfel cum reiese din simpla comparaţie vizuală cu scrierea aceloraşi cifre şi cu înclinaţia lor din raportul de decontare întocmit către superiorii lui.
• Faptul că nu a primit suma de bani menţionată rezultă logic şi din faptul că raportul de recompensare a fost întocmit la data de 30.09.1987, adică după doar o lună şi jumătate după recrutare, interval de timp în care „furnizase” doar o informaţie (nota din 17.09.1987), şi aceea nevalorificată operativ, fapt imposibil.
• Totodată, pârâta a arătat că nu a furnizat Securităţii niciun fel de informaţii, notele conţinând doar date necunoscute acesteia până la momentul redactării, puse la dispoziţie de către ofiţerul de securitate”, se arată în documentul citat.

Curtea: Pârâta nu poate susține că nu știa ce urmări vor avea delațiunile

Pe data de 02.06.2022, Curtea de Apel București a admis cererea CNSAS și a constatat că procuroarea Liliana Vintilă a făcut poliție politică:

• O constatare a calităţii de colaborator al Securităţii este subsumată întrunirii cumulative a trei condiţii: (1) prima condiţie este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii, (2) a doua condiţie vizează conţinutul informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, (3) iar a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
• În acest context, Curtea constată că sunt lipsite de relevanţă susţinerile pârâtei referitoare la faptul că ar fi nereal că ar fi primit de la ofiţerul de securitate suma de bani la care face referire chitanţa de la fila 56 de la dosar, în condiţiile în care legea nu condiţionează/înăspreşte răspunderea specială a colaboratorilor cu Securitatea în funcţie de primirea unor foloase în schimbul informaţiilor furnizate.
• Față de materialul probator administrat de partea reclamantă, reiese că prima condiţie, astfel cum a fost menţionată mai sus, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate pârâta furnizând informaţii sub forma unor note scrise semnate privitoare la intenția unor persoane de a se stabili în străinătate.
• Susţinerea pârâtei, potrivit căreia a avut convingerea că activitatea pe care o va desfăşura viza strict contracararea spionajului economic de către cetăţeni străini, nu poate fi primită, din conţinutul angajamentului nerezultând nicio împrejurare care să poată conduce spre teza limitării sferei acestuia la cetăţeni străini sau/şi la acte de spionaj economic.
• Curtea constată că pârâta a formulat o serie de apărări, susţinând că acestea au fost date ca urmare a ameninţărilor, şi presiunilor psihice la care a fost supusă de către ofiţerul coordonator, că acestea i-au fost dictate de către ofiţerul în discuţie şi că, oricum, nu conţineau informaţii reale, lipsind date concrete sau fiind formulate generic, fără să vizeze persoane anume sau fapte relative la securitatea statului sau care să fi fost îndreptate împotriva regimului comunist. Aceste apărări nu pot fi primite.
• Deopotrivă, Curtea observă că asupra acestor aspecte martorul (…), organul de Securitate în faţa căruia au fost date declaraţiile, a contrazis teza pârâtei. Astfel, martorul a precizat că, inclusiv în ipoteza în care conţinutul declaraţiei i se dicta informatorului (după ce iniţial acesta făcuse o relatare orală a informaţiilor), acestuia i se punea la dispoziţie conţinutul declaraţiei pentru citire înainte de semnare.
• În perioada comunistă, intenţia de a părăsi definitiv ţara („de evaziune”) era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a liberei circulaţii. Astfel, dorinţa de a emigra era privită de conducerea statului ca o contestare a condiţiilor „deosebite” de viaţă asigurate de regim, fiind atent monitorizată de organele de Securitate.
• De asemenea, este cunoscut faptul că tentativa de trecere a frontierei era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetăţenii români ajunşi în străinătate, puteau oferi informaţii despre situaţia economică şi socială a României, destrămând astfel barierele informaţionale controlate de partid.
• Nu contează că astfel de informaţii erau eventual cunoscute şi din alte surse, după cum pretinde pârâta, ideea fiind ca acestea să nu provină direct de la cetăţeni ai ţări, cei mai în măsură să le cunoască şi să le confere credibilitate. Pe cale de consecinţă, furnizarea unor informaţii de această natură, se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist.
• Nu se poate reţine faptul că pârâta nu avea cunoştinţă de faptul că delaţiunea domniei sale putea avea urmări asupra persoanelor semnalate, sau că în cuprinsul notelor din 17.09.1987, respectiv din 26.07.1988, ar fi menţionat că nu rezultă date privitoare la trecerea frauduloasă a frontierei României, în condiţiile în care era de notorietate faptul că orice persoană semnalată cu intenţia de a rămâne în străinătate, la o eventuală solicitare în acest sens, era sancţionată prin primirea avizului negativ de plecare din ţară.
• Astfel, nu contează dacă intenţia de părăsire definitivă a ţării era însoţită şi de o trecere ilegală a frontierei. Din aceeaşi perspectivă este lipsit de relevanţă faptul că intenţia de plecare din ţară ar fi avut legătură sau nu cu situaţia din România sau doar cu motive de ordin familial.
• În cel de-al doilea rând, Curtea observă că interpretările gramaticală, logico - sistematică şi teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost aptă să le aducă atingere.
• Astfel, nu este relevant argumentul pârâtei, cum că împotriva persoanelor vizate de notele informative nu au fost luate în mod efectiv măsuri (inclusiv prin crearea unor dosare de urmărire). Or, astfel după cum s-a reținut mai sus, informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului, respectiv a dreptului la liberă circulație prevăzut de Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

În consecință, Curtea de Apel București a admis acțiunea CNSAS și a constatat calitatea de colaboratoare a Securității a procuroarei Liliana Vintilă.

Cum se votează cu urna mobilă. BEC a stabilit regulile pentru alegeri

Biroul Electoral Central a stabilit, vineri, 26 aprilie, măsurile pentru exercitarea dreptului de vot prin intermediul urnei speciale la alegerile din data de 9 iunie, menţionând, între altele,...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...