The Economist: Mișcarea rapidă a tehnicii militare în Europa este esențială pentru descurajarea Rusiei

Îmbunătățirea mobilității militare în Europa a devenit o prioritate de vârf atât pentru NATO, cât și pentru Uniunea Europeană.

Cel mai mare exercițiu al NATO de după Războiul Rece, Steadfast Defender 24, a început pe 24 ianuarie și va continua până la sfârșitul lunii mai. Acestea implică aproximativ 90.000 de militari din forțele armate din 31 de state membre NATO, precum și din Suedia, care s-a alăturat recent alianței, și sunt menite să arate modul în care NATO poate desfășura rapid forțe din America de Nord și din întreaga Europă pentru a respinge un atac al unui ” adversar aproape egal” – adică Rusia.

De la summitul de anul trecut de la Vilnius, Alianța a lucrat pentru a se asigura că 300.000 de militari sunt în alertă maximă, precum și pentru a crea structuri de forță care să respingă un atac, indiferent de unde provine. Pe lângă faptul că are mult mai mulți membri decât în ​​timpul Războiului Rece, NATO are și o graniță mult mai lungă de apărat. O concluzie cheie a exercițiilor va fi ce mai trebuie făcut pentru a asigura mișcarea nestingherită a forțelor mult mai mari peste granițele naționale în cazul unei crize reale, notează The Economist.

De la Războiul Rece, mișcarea trupelor în Europa s-a încurcat într-o rețea de reglementări naționale și cerințe vamale, în timp ce infrastructura fizică esențială, cum ar fi sistemele feroviare fiabile și podurile suficient de puternice pentru a susține greutatea vehiculelor blindate de transport de trupe, a fost neglijată.

Îmbunătățirea mobilității militare în Europa prin depășirea acestor obstacole ar fi devenit o prioritate de vârf atât pentru NATO, cât și pentru Uniunea Europeană, după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. Patru ani mai târziu, problema mobilității militare a fost adăugată la „Declarația comună”, pe care UE și NATO au publicat-o pentru prima dată în 2016, privind modul în care cele două organizații se pot completa reciproc. UE a elaborat un plan de acțiune pentru mobilitatea militară, care a fost numit „Schengen militar ”, iar pentru implementarea lui a fost creat un proiect sub conducerea Țărilor de Jos – PESCO (Permanent Structured Cooperation).

Lipsa finanțării

PESCO a fost dezamăgitor până acum. Ben Hodges, care a comandat forțele americane în Europa până în 2017 și acum sfătuiește NATO cu privire la logistică, spune că PESCO s-a prăbușit „pentru că nu s-au dat banii”. Comisia Europeană a propus 6,5 miliarde de euro pentru finanțarea a 95 de proiecte de sprijinire a mobilității militare în cadrul bugetului UE pentru 2021-2027. Cu toate acestea, în urma negocierilor cu statele membre, această sumă a fost redusă la 1,69 miliarde de euro.

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, UE a adăugat și mai multă urgență prin anunțarea unui nou plan care acoperă patru domenii principale: așa-numitele „coridoare multimodale”; reforma reglementării; reziliență și pregătire (axată în special pe amenințările la adresa securității sistemelor de transport); și „parteneriat concentrat”, care înseamnă în esență o cooperare strânsă între UE și NATO. În acest scop s-au alăturat PESCO America, Canada, Norvegia și Marea Britanie. În ianuarie, UE a anunțat că au fost cheltuiți 1,69 miliarde de euro, iar acum alocă încă 807 milioane de euro pentru 38 de proiecte suplimentare care vizează îmbunătățirea transportului de trupe și echipamente.

De atunci, Olanda, împreună cu Germania și Polonia, au anunțat un nou plan pentru dezvoltarea unui coridor militar pentru transferul de trupe din porturile europene din Marea Nordului pe flancul estic al NATO. Acesta va avea drept scop eliminarea obstacolelor de transport, cum ar fi podurile joase sau slabe (tancurile cântăresc mult mai mult decât înainte) și birocrația care necesită permise pentru a muta muniția peste granițe. De asemenea, va acorda prioritate nevoilor feroviare militare față de traficul civil atunci când este necesar.

„Ucraina a demonstrat cât de importante sunt trenurile pentru livrarea tancurilor, a altor vehicule de luptă și a muniției în prima linie”, scrie publicația.

NATO este, de asemenea, îngrijorată de lipsa de echipamente militare și de „sprijinul țării gazdă” insuficient pentru trupele care sosesc. Referindu-se la experiența forțelor ucrainene, un înalt oficial NATO spune că și țările occidentale au nevoie de mult mai multă apărare antiaeriană și antirachetă.

Document secret. Armata Germană face planuri cum va hrăni mii de soldați americani în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO

Șefii armatei germane întocmesc planuri privind modul în care vor hrăni mii de soldați americani și le vor realimenta tancurile în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO, ca parte...

Comentarii explozive: Europa, nu NATO ar trebui să trimită trupe în Ucraina. Care ar fi rolul lor

În Europa a fost încălcat un tabu: în urmă cu doar câteva luni, ar fi fost de neconceput ca liderii europeni să propună trimiterea trupelor lor în Ucraina. Dar, recent, președintele...