”Într-o lume post-americană, o umbrelă nucleară poloneză ar putea ajuta la securizarea flancului estic al Europei“

Pe măsură ce Donald Trump se apropie de nominalizarea republicană și devine candidatul la președinția SUA din 2024, întrebarea care planează asupra Europei este cum ar trebui să se pregătească continentul pentru o lume în care apărarea NATO devine literă moartă? Pentru unii, răspunsul este „autonomie strategică”, pentru alții, achiziționarea a cât mai mult echipament american pentru a câștiga favoarea viitoarei administrații, scrie Dalibor Rogach, cercetător la American Enterprise Institute din Washington, pentru The Spectator.

„Cu toate acestea, un răspuns evident este lăsat pe margine: descurajarea nucleară. Când vine vorba de protejarea securității Europei de Est în mandatul Trump, puține măsuri vor fi la fel de eficiente precum înarmarea celei mai mari țări din regiune - Polonia - cu arme nucleare”, notează cercetătorul.

El subliniază că și politicienii centriști din UE, cum ar fi Manfred Weber – actualul lider al Partidului Popular European – se gândesc la descurajarea nucleară ca un posibil răspuns la întoarcerea lui Trump. Weber sugerează că Franța, cu potențialul său nuclear mare, ar trebui să conducă eforturile europene de descurajare. Schema lui poate include și Marea Britanie pentru a transforma colectiv UE și cei mai apropiați parteneri europeni ai săi într-o putere nucleară.

„Acest raționament este perfect valabil, indiferent dacă Trump decide sau nu să retragă armele nucleare americane din Germania, Belgia și Italia... Nu există nicio atenuare a situației pentru Europa: Trump nu va fi „dur” cu Rusia și nu-l va interesa întărirea NATO. Fostul președinte a numit alianța depășită și se gândește să o părăsească. Uitați de „adulții din cameră” – viitoarea administrație Trump va fi înțesată cu mai mulți oameni loiali lui Trump decât cu republicani tradiționali”, scrie Rogach.

Potrivit cercetătorului, proiectul de lege bipartizan adoptat în 2023, care se presupune că îi împiedică pe președinții americani să retragă țara din NATO fără aprobarea Senatului sau un act al Congresului, „este gol din punct de vedere juridic”. Amenințarea la adresa Alianței nu este o retragere oficială a americanilor, ci posibilitatea ca un viitor președinte să aleagă pur și simplu să nu vină în apărarea unui aliat atacat în baza articolului 5 al Tratatului Nord Atlantic.

Europenii trebuie să facă mult mai mult pentru a-și consolida potențialul nuclear

Europenii trebuie să facă mult mai mult pentru a-și consolida potențialul militar, inclusiv nuclear. Cu toate acestea, schema lui Weber este complet nerealistă. În sistemul actual de unanimitate, aceasta echivalează cu a cere Franței să accepte, să zicem, potențialul drept de veto al Ungariei asupra utilizării arsenalului său nuclear. Și dacă visele federaliștilor europeni devin realitate, Parisul se va confrunta cu perspectiva ca o majoritate calificată a Consiliului European să nu voteze, o propunere neplăcută din punct de vedere politic pentru orice lider francez.

În prezent, pur și simplu nu există suficientă încredere sau suficientă înțelegere comună a amenințărilor geopolitice pentru a „europeniza” orice forță letală, cu atât mai puțin forțele nucleare ale Franței. Mai mult, de la Varșovia sau Tallinn, forțele nucleare europene controlate în principal de tandemul franco-german ar părea practic inutile, având în vedere experiența ambelor țări de neînțelegere și adaptare la Rusia.

„Dar asta nu înseamnă că Europa, și mai ales Europa de Est, este neajutorată. Pe de o parte, există un contingent semnificativ de țări care au încredere una în alta, au o viziune comună asupra Rusiei și ar putea cu ușurință să dobândească și să mențină propriile forțe de descurajare nucleară - Polonia, statele baltice și scandinave. De fapt, ar fi suficient ca una dintre aceste țări să facă un pas înainte și să suporte costurile fixe și apoi să ofere un acord privind utilizarea în comun a armelor nucleare altor părți care ar putea fi interesate de aceasta”, sugerează Dalibor Rogach.

El crede că Polonia, care investește foarte mult atât în ​​puterea sa militară, cât și în cea nucleară, ar fi o primă mutare evidentă. Costurile pot fi surprinzător de modeste. Sistemul Trident din Marea Britanie, achiziționat în anii 1980, a costat aproximativ 21 de miliarde de lire sterline în prețurile actuale. Costurile au fost repartizate pe mai mult de un deceniu, iar întreținerea anuală a fost de aproximativ 3 miliarde de lire sterline. Simpla anunțare a unor astfel de intenții ar putea determina Franța și/sau Marea Britanie să ofere Varșoviei un acord bilateral privind utilizarea în comun a armelor nucleare, ceea ce ar putea, de asemenea, să fie util. Dar, în cele din urmă, pentru ca descurajarea să fie credibilă, armele trebuie să fie controlate de partea care suportă cel mai mare risc de atac rusesc direct: adică Polonia însăși.

„Într-o lume post-americană, o umbrelă nucleară poloneză ar putea ajuta la securizarea flancului estic al Europei. De asemenea, ar oferi o modalitate alternativă de garantare a securității Ucrainei după încetarea ostilităților, mai ales dacă aderarea la NATO nu mai este o opțiune. Cu toate acestea, de fapt, o Polonie nucleară ar oferi un răspuns la problema eternă a geopoliticii europene: cum să prevenim dorința Germaniei și Rusiei de a domina continentul eurasiatic”, rezumă Rogach.

Document secret. Armata Germană face planuri cum va hrăni mii de soldați americani în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO

Șefii armatei germane întocmesc planuri privind modul în care vor hrăni mii de soldați americani și le vor realimenta tancurile în timp ce se îndreaptă spre frontul estic al NATO, ca parte...

Ministrul polonez de Externe cere poporului rus ”să alunge de la putere asasinii şi hoţii": Un atac al Kremlinului asupra NATO ”va eșua”

Polonia a oferit Ucrainei o asistenţă militară de circa 8,4 miliarde de euro în ultimii doi ani pentru a o ajuta în războiul cu Rusia, a declarat joi, 25 aprilie, ministrul polonez de externe...