Ghinionul Iașiului în decembrie 1989. "Revoluția a început la Timișoara pentru că a fost spontană. De aceea a și reușit"

Pe 14 decembrie 1989 Securitatea comunistă reușea să înăbușe la Iași prima tentativă de revoltă populară împotriva regimului dictatorial represiv.

Evenimentul este mai puțin amintit în istoriografie, în condițiile în care o zi mai târziu, pe 15 decembrie, avea să aibă loc la Timișoara un protest inițial insignifiant care s-a transformat apoi în Revoluția care a schimbat România din temelii.

Revoluția ratată de la Iași a fost descompusă de cercetători în detalii diverse. Un grup de muncitori și ingineri care munceau pe platforma industrială din Iași, formată din Centrul de cercetare știintifică și inginerie tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina și Metalurgie, a gândit în toamna anului 1989 un protest contra regimului ceaușist.

Nucleul revoluționar a fost format din opt oameni, conduși de economistul Ștefan Prutianu, care a organizat o schemă de cooptare a altor membri, considerați de încredere.

Astfel, fiecare membru al grupului de bază urma să contectaze alți trei oameni, care la rândul lor sa recruteze încă trei.

Ideea era ca membrii să se cunoască cât mai puțin între ei, iar riscul deconspirării să fie scăzut.

În câteva săptămâni au aderat la mișcarea, care a primit și un nume - Frontul Popular Român, între 500 și 3.000 de oameni.

Profesorul de Economie Ștefan Pruteanu, acum în vârstă de 68 de ani, este unul dintre liderii tentativei de revoltă de la Iași FOTO Cuzanet.ro

La începutul lui decembrie, a fost redactat un manifest de chemare la o adunare publică a oamenilor pe data de 14 decembrie 1989, în Piața Unirii.

Pe lângă manifestele multiplicate la unul dintre singurele copiatoare din oraș, aflat pe platforma industrială CUG, ieșenii au fost anunțați despre manifestația din Piața Unirii și prin intermediul unor telefoane anonime. Oamenii urmau să se adune în piață la ora 16.00, cu textul cântecului “Desteaptă-te, române!” si o lumânare aprisă, iar parola era “Primăvara cade joi”.

Cei pregătiți să ia cuvântul erau Ștefan Prutianu, Casian Spiridon și Titi Iacob, iar lozincile care urmau să fie strigate erau “Jos Ceaușescu”, “Jos comunismul” și “Fără violență”.

"Realitatea este că la Iaşi încercarea de organizare a unei manifestaţii în 14 decembrie 1989 a fost reală. Mai mult, exista o organizaţie subversivă numită Frontul Popular şi chiar şi mai mult, avea un program politic unde figura inclusiv cererea ca Nicolae Ceauşescu să fie înlăturat de la putere, să se deschidă negocieri cu puterea etc.

Avem organizare şi program politic, adică asumat un act similar revoluţiilor de catifea, care aveau loc în jurul nostru.

Ironic, la Timişoara nu avem în primele zile nimic de acest fel. Ce avem de fapt? Un pastor reformat, care are doar preocupări legate de soarta enticilor maghiari şi de natură cultică. Critică regimul Ceauşescu, sistematizarea, lipsurile, dar o face din perspectiva lui de etnic maghiar.

Tokes nu vrea nicio revoluţie, oricum nu are nici cea mai vagă inteţie să fie vreun lider al unei revoluţii româneşti. O spune clar când iese la geam şi le cere oamenilor adunaţi să plece acasă, că situația lui s-a rezolvat. E chiar speriat că i s-ar putea pune în cârcă dezordinile. Soţia este gravidă, nu are chef de scandal.

Nu. Tokes nu vrea nicio revoluţie, să terminăm odată cu povestea asta, făcută pentru că noi avem nevoie de eroi cu nume şi prenume şi nu vrem să înţelegem că Revoluţia din decembrie 1989 a fost revoluţia anonimilor (nu în sensul că nu se ştie cine a făcut lucruri, ci în sensul că ei nu au fost promovaţi ca „vedetele Revoluţiei” şi au rămas puţin sau deloc cunocuţi publicului larg)", explică mișcarea de la Iași istoricul Mădălin Hodor.

Tentativa de revoluție de la Iași a eșuat pentru că Securitatea a aflat despre protestul programat încă din 10 decembrie.

"Cel mai probabil Securitatea a aflat din cauza indiscreţiei unuia dintre cei care au fost anunţaţi să vină pe 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii.

Nu îmi este clar şi nu am găsit vreun document din care să rezulte dacă a fost doar un act de imprundenţă sau ceva intenţionat. Tocmai de aceea nu dau numele. De la el au aflat cei din conducerea PCR de la Iaşi, care, normal, au alertat Securitatea.

Iarăşi, foarte important, informaţia nu s-a pierdut (din cauză că venea pe linie de partid) în uriaşa birocraţie care ajunsese Securitatea în anul 1989, şi a ajuns direct la CSS (Consiliul Securităţii Statului, organul colectiv de conducere al DSS, la boşii care decideau tot ce mişcă sau nu mişcă). Şi bineînţeles la Vlad.

Ştim sigur din documente, nu din poveşti. Pe 10 decembrie 1989, în CSS boşii Securităţii discutau despre „Cazul de la Iaşi, Frontul (organizaţia de la Iaşi se numea Frontul Popular, inspirată de numele organizaţiei politice apărute în RSS Moldovenească n.n.) şi celelalte organizaţii”. Deci ştiau tot. Tot pe 10 decembrie 1989, Iulian Vlad anunţă echipele de judo care urmau să participe la „Dinamoviadă” că nu o să meargă unde era planificată iniţial competiţia, la Oradea, ci la Iaşi.

Ordinul este înscris în Registrul cu OZ al USLA pe 1989. De la USLA pleacă şase judokani, echipa lor. Şi alte unităţi ale Securităţii au sportivi. Şi mai sunt şi la Clubul Dinamo, sportivii de la box, de la judo etc. Băieţii care mai ajută Securitatea la nevoie. Mai o bătaie la anchetă, mai o ridicare de pe stradă", mai scrie istoricul Hodor într-o postare pe Facebook.

Organizatorii revoltei au fost arestaţi în dimineaţa zilei de 14 decembrie şi duşi la sediul ISJ Iaşi. Piaţa fost încercuită de dispozitive cu maşini de pompieri, patrule înarmate se plimbau prin centru, staţia de tramvai a fost închisă.

"Despre Iaşi nu prea se vorbeşte. Foştii securişti au reuşit să impună ideea că fie a fost o operaţiune eşuată a sovieticilor (vezi Doamne, au încercat la Iaşi, dar pentru că i-au oprit, s-au dus la Timişoara), ba cei mai tupeişti (susţinuţi de o mare de conspiraţionişti şi diletanţi) au susţinut chiar că Securitatea organizase totul. Nici nu mă deranjez să argumentez cât de aberante sunt ambele susţineri", mai scrie Hodor.

Organizatorii tentativei de revoluție de la Iași au fost torturați zile la rând în beciurile Securității din Iași și au fost eliberați în zilele de 21-22 decembrie, având norocul răsturnării sistemului la București.

Hodor crede că "scânteia" revoltei de la Timișoara s-a extins într-un incendiu de proporții în toată țara tocmai datorită factorului "dezorganizare", a faptului că Securitatea n-a reușit să înțeleagă pericolul în timp util.

"Securitatea nici nu vede pericolul la Timişoara; nu îl vede decât pe Tokes, iredentismul maghiar şi nu îşi pune problema în ce poate evolua asta. Pentru că iniţial despre asta este vorba. Securitatea nu este în situţia de la Iaşi, unde a avut cel puţin 4 zile să se pregătească şi să se organizeze.

Pentru ei există doar problema Tokes şi mantrele cu „revizionismul maghiar”. Realitatea este că Securitatea a citit complet greşit situaţia. Realitatea este că organele de partid de la Timişoara au acţionat haotic. Realitatea este că sistemul nu mai mergea. Realitatea este că revoluţia a început, nu de la Tokeş, ci de la anonimii adunaţi lângă casa lui cu alt scop. Cu scopul de a profita de situaţia apărută pentru „a face ceva”.

Revoluţia a început de acolo, de la câteva scandări, nu de la ceva organizat. A fost spontană, nu în sensul că nu era aşteptată, ci în modul în care a început. De aceea a și reușit.

Pentru că NU se aştepta nimeni să înceapă acolo.

La Iaşi informaţia ajunge în CSS pe 10 decembrie, la Timişoara prima întrunire a CSS este pe 17 decembrie dimineaţa. Abia pe 17 decembrie conducerea DSS discută ce se întâmplă la Timişoara. Comparaţi.

Nici măcar Securitatea nu se aștepta. Pentru că nu o anunţase nimeni, ca la Iaşi. Acesta a fost ghinionul Iaşului", concluzionează istoricul Mădălin Hodor.

Cum se votează cu urna mobilă. BEC a stabilit regulile pentru alegeri

Biroul Electoral Central a stabilit, vineri, 26 aprilie, măsurile pentru exercitarea dreptului de vot prin intermediul urnei speciale la alegerile din data de 9 iunie, menţionând, între altele,...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...