"Comandantul suprem infailibil". Cum vrea ideologul Moscovei să se asigure că "putinismul" îi va supraviețui lui Vladimir Putin

Există mișcări la Moscova pentru asigurarea că "putinismul" va rămâne instalat ca ideologie de stat și după perioada în care președintele rus va fi în funcție.

Aleksandr Dughin, filosoful curții de la Kremlin, unul dintre principalii ideologi ai Rusiei moderne și fascist, a cerut de mai bine de un deceniu crearea unei ideologii distincte „eurasiatice”. La începutul lunii iulie, el a explicat că acum dorește să meargă mai departe pentru a asigura „instituționalizarea cursului de acțiune al lui Putin, nu doar loialitatea față de el personal”, pentru a asigura moștenirea președintelui.

„Acest lucru implică afirmarea unei noi ideologii, un fel de << putinism >>, în care vor fi consacrate principiile de bază ale suveranității integrale”, a spus Dughin pe portalul său, Katehon. „Și apoi alte mecanisme politice și administrative ar trebui aduse în conformitate cu aceasta”.

De ceva timp s-au construit versiuni ale Putinismului în Rusia, dar au avut tendința să se concentreze în jurul cultului președintelui. Acum, odată cu îmbătrânirea dictatorului (împlinește 70 de ani în acest an), elitele care l-au susținut și au profitat de conducerea lui caută modalități de a se asigura că viitoarea conducere a țării îi urmează instinctele politice și este capabilă să mențină puterea.

În 2014, profesorul și jurnalistul georgian Oleg Panfilov a descris formarea cultului lui Putin, începând cu instituirea cenzurii și a propagandei oficiale. A urmat dezvoltarea imaginii „liderului”: Putin judo-istul, supereroul, creștinul devotat și așa mai departe. Organizațiile de tineret pro-Kremlin, cum ar fi mișcările Nashi și Young Guard, au făcut parte din același proces, a scris Panfilov.

Cu doar trei ani mai devreme, a fost o chestiune de dezbatere dacă există vreun cult al lui Putin în Rusia. La acea vreme, majoritatea analiștilor credeau că „mania lui Putin” a fost o caracteristică a începutului domniei sale, dar era fundamental diferit de cultul lui Stalin, care se baza pe frică și reverență. Corespondentul BBC Artem Krechetnikov a remarcat că Putin, în zorii domniei sale, era privit cu afecțiune și familiaritate, dar și cu ironie.

Ideea că era „unul dintre noi” a fost cheia poziționării lui Putin în mintea rușilor până în 2012. Era deja văzut ca întruchipând imaginea unui bărbat macho și a unui lider al poporului, dar, în același timp, a permis un anumit scepticism. La televizor, la vremea aceea, încă mai existau parodii cu Putin, chiar dacă nu erau ascuțite, iar critica autorităților nu era încă văzută drept o crimă.

Următorul pas în dezvoltarea cultului personalității dictatorului rus a fost poziționarea lui Putin ca răul mai mic. Pe măsură ce protestele populare împotriva falsificării alegerilor parlamentare au zguduit țara în 2011 și 2012, mașina de propagandă de stat a început să se joace activ cu temerile oamenilor. Rușilor li s-a spus că o schimbare a conducerii va duce inevitabil la prăbușirea Rusiei, la haos sângeros și la război. Organele guvernamentale au încercat să convingă populația că protestele și alte „revoluții colorate” au fost create de CIA pentru a conduce Rusia la aceeași soartă ca Libia și Siria.

Pe acest fond, propagandiștii au încercat să-l prezinte pe Putin, deși poate nu ideal, drept singurul lider posibil cu capacitatea de a preveni haosul și de a elimina această amenințare percepută a SUA. În februarie 2012, jurnaliştii de opoziţie au remarcat că argumentul cel mai des auzit a fost: Cine, dacă nu Putin?

Liderul putea fi încă ușor criticat, dar apelurile pentru a demisiona erau acum considerate ca „lucrând în slujba inamicului”. Pacea, stabilitatea și suveranitatea erau atât de strâns legate de personalitatea lui Putin, încât oamenii au început să creadă că fără el nu ar exista Rusia; acest lucru însemna desigur că a te opune lui Putin însemna a te opune existenței țării.

Teoriile conspirației, propagate de deputatul Dumei de Stat Evgheni Fedorov, au început să se răspândească în rândul populației. Acestea susțineau că Rusia a fost parțial ocupată de SUA prin numeroși „agenți americani la putere” și că doar un adevărat patriot, precum Vladimir Putin, i-ar putea opri pe acești agenți și numai dacă populația Rusiei îl susține. Cu alte cuvinte, „ocupația americană” continuă a fost vina acelor ruși care i-au oferit liderului național un sprijin insuficient.

Din 2014, această linie a devenit dominantă. Putin nu mai este prezentat ca răul mai mic, ci ca salvatorul Rusiei și singura sa speranță pentru viitor. Cultul său a abandonat orice toleranță la ironie sau critică și este promovat în special în rândul copiilor, care sunt încurajați să se alăture așa-ziselor grupuri de tineret patriotice. Anton Krasovski, un fost oponent devenit propagandist lui Putin, spune că singura modalitate de a realiza schimbarea în Rusia este „să-l iubești pe Putin ”.

În martie 2021, o dispoziție care stabilește răspunderea pentru insulta publică online sau calomnie împotriva președintelui a fost adăugată la Codul Penal al Rusiei, înăsprind și mai mult disidența. Cu toate acestea, mulți ruși sunt pe deplin conștienți de ceea ce se întâmplă – mai mult de un sfert au spus că există un cult al personalității lui Putin atunci când au fost întrebați de sondaje în octombrie.

Ultima etapă a venit după începerea invaziei pe scară largă a Ucrainei, când propagandiștii au început în sfârșit crearea finală a lui Putin ca țar, un comandant suprem infailibil a cărui autoritate pe timp de război ar trebui să fie de necontestat. Chiar și comentatorii ruși care trăiseră în Occident de zeci de ani au început brusc să vorbească despre un sistem politic arhetipal rus în care țarul joacă rolul principal, bazat pe aspirațiile poporului, scrie CEPA.

Începutul războiului cu Ucraina sub această dogmă a fost declarat cu adevărat „decizie regală”, pe care „oamenii o așteptau de la guvern”.

Putin mai fusese comparat cu un țar și nu întotdeauna în mod ironic. De exemplu, președintele Tatarstanului, Rustam Minnikhanov, l-a descris drept „un țar curajos” în 2012, dar la acea vreme, astfel de teorii nu au obținut prea multă aderență în rândul populației generale. Diferența acum este că mulți dintre cei care îl susțin pe Putin îl văd în acest fel, alimentați de el comparându-se cu Petru cel Mare.

În documentarul lui Andrei Loșak Breaking Ties, rușii care susțin așa-numita „operațiune specială” din Ucraina îl numesc pe Putin „tatăl nostru” și nu fac un secret că părerea lui înseamnă mai mult pentru ei decât cuvintele propriilor copii.

Pe acest fond, este o chestiune de presupuneri să înțelegem ce ar putea să spună Dughin prin instituționalizarea Putinismului. Este puțin probabil să se concentreze pe întărirea în continuare a cultului personalității, care a atins deja cultul maxim al personalității din epoca stalinistă. Mai probabil că acest lucru este conceput pentru a se asigura că metodele regimului (mai degrabă decât ideologia sa, care se bazează pur și simplu pe nevoia de a rămâne la putere) să supraviețuiască morții lui.

Întrucât așteptările societății ruse au fost denaturate de propagandă, elitele din jurul președintelui se tem că, fără acțiune, riscul unui colaps este foarte mare.

Fostul ministru britanic al Apărării către cancelarul german: „Liniile roșii ale Rusiei sunt șterse cu creta de pe tablă“

În contextul reticenței Germaniei de a trimite rachete Taurus cu rază lungă de acțiune către forțele armate ucrainene, fostul ministru britanic al Apărării Ben Wallace a declarat că Olaf...

Minele din Donbas au fost falimentate de ruși. Angajații sunt trimiși cu forța pe front să lupte împotriva Ucrainei

Ocupanţii ruşi au constatat că aproape 100 din cele 114 mine existente în estul Ucrainei sunt neprofitabile şi au mobilizat forţat bărbații angajați, declară șeful administrației...