Scriitorul Dinu Săraru a încetat din viață sâmbătă, 2 martie, la 92 de ani, anunță familia sa. De asemenea, apropiații omului de cultură au avut postări prin care și-au exprimat regretul și au transmis condoleanțe familiei.
"A murit Dinu Săraru! În spatele acestei ferestre (casa omului de cultură - n.r.) am ascultat mii de poveşti. Dinu Săraru, cel care mi le spunea, a murit acum un sfert de oră!", a anunţat Ştefan Mitroi.
Dinu Săraru și-a lăsat amprenta și asupra presei din România pe lângă activitatea publicistică.
Maria Ţoghină, om de radio şi o apropiată a familiei Săraru a spus că "ne-a părăsit un titan al culturii naţionale".
Familia Săraru a transmis de asemenea un comunicat de presă.
"Născut la 30 ianuarie 1932, în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, el a fost și un publicist de excepție, încurajând permanent tinerii colegi de breaslă, oferind fără rezerve sprijinul și sfaturile sale", se arată în comunicatul familiei Săraru.
A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română
Dinu Săraru a copilărit în comuna Slătioara, apoi a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti. A absolvit, în 1978, cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti, conform "Dicţionarului scriitorilor români" (Editura Albatros, 2002).
A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română (1950-1960). A fost redactor-şef adjunct la revista "Secolul XX" (1961-1963) şi şef secţie culturală la ziarul "Scânteia Tineretului" (1963). Între 1964 şi 1967, a fost secretar general de redacţie la revista "Luceafărul", arată fundatianistetarani.ro.
În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TVR. În intervalul 1977 şi 1990, a fost director al Teatrului Mic şi creator al Teatrului Foarte Mic.
După anul 1989, a ocupat funcţiile de: director fondator al revistei "Noi" (1990); director fondator al revistei "Clipa" (1991); director al cotidianului "Universul Românesc" (1992); director al revistei "Armonia" (1993); director al ziarului "Ţăranul român" (1999); director fondator al revistei "Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti" (începând cu 1993).
A fost fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală "Nişte ţărani", înfiinţată în iunie 1998, precum şi unul dintre organizatorii, din 1998, al Festivalului Internaţional de Film ''Eco-Etno-Folk Film'' de la Slătioara. Tot în 1998, a iniţiat şi coordonat proiectul Pro Istoria.
În raportul Tismăneanu, prezentat în fața Parlamentului în 2007 a fost inclus în categoria Exponenți ai protocronismului alături de Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri, Ilie Purcaru.
A fost unul din acționarii principali ai Băncii Internaționale a Religiilor, iar falimentul acesteia l-a implicat într-un scandal financiar de proporții.