Radu Părpăuţă, scriitor, traducător și colaborator al „Ziarului de Iaşi”, a încetat din viață în noaptea de miercuri spre joi, 14 martie. Mesajele de condoleanțe pe rețelele de socializare arată impactul cultural pe care l-a avut în rândul românilor.
Născut în 1955 la Tomești, Radu Părpăuţă a absolvit Facultatea de Rusă-Română a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A lucrat de-a lungul anilor ca profesor de ţară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător și ziarist. Polirom i-a publicat în 2018 volumul de proze scurte „Rămas-bun”.
Părpăuţă a tradus din limba rusă peste 50 de volume de istorie, filosofie, religie şi literatură. A mai publicat volumele de proză: Învierea muţilor (2005), Giardinieri. Povestiri vechi şi nouă (2012), volumul de eseuri Creanga prin Creangă (2015) şi romanele Povestea Rădăcineştilor (2015) şi Moartea vine pe Bahlui (2018).
Reacțiile triste pe rețele de socializare nu au întârziat:
„A murit sfielnicul și hăruitul Radu Părpăuță. Și parcă n-a mai rămas nimic de scris.” - Otilia Bălinişteanu, profesor asociat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași
„Îl știam din 1991, când am devenit colegi la revista Timpul, în Iași. Am fost prieteni apropiați în perioada ieșeană, apoi admirația reciprocă și rare întâlniri ne-a ținut legați peste țară: el la Iași, eu la București. Era un tip dificil, singuratic, morocănos, cârcotaș. Dar dacă reușeai să treci de carapacea în care se închidea cu o voluptate ciudată, nimereai într-o inimă nesfârșită. Prietenii adevărați îi știau această imensitate interioară.
Era un povestitor fără pereche. Cărțile lui de proză refuză experimentele sterile, se reîntorc la izvor, la povestire, și o înnobilează” - Viorel Ilișoi, scriitor publicat de Editura GRI şi Președinte la Grupul Reporterilor Independenți
„De necrezut. A murit scriitorul ieșean și traducătorul Radu Părpăuță. Avea 69 de ani. Aflu cu stupoare că ieri, în ultima sa postare pe fb, își amintea ce am scris despre o carte de-a lui, cu un titlu care dă fiori azi. N-am văzut postarea sa și regret că nu l-am contrazis la timp. I-aș fi spus că se alintă: da, mi-a mulțumit acum cinci ani, când am citit cartea și am rostit public ce cred, sincer, despre ea. N-am alte cuvinte despre întâmplarea asta răvășitoare decât poate atât: să rostim clar și cu voce tare, cât mai des posibil, și pe toate gardurile, câte bucurii ne aduc scriitorii pe care îi citim. Prețuirea lor nu e niciodată îndeajuns. Drum lin, Radu Parpauta. Soției sale o îmbrățișare prea neputincioasă” - Cristina Hermeziu, jurnalistă și scriitoare cu volume publicate la Editura Curtea Veche și Junimea