Pastele, alta sarbatoare care si-a pierdut valoarea religioasa Reportaj Ziare.com

Invierea a devenit o rutina, iar Pastele e doar un prilej pentru protocolarul "Hristos a inviat!" in imbulzeala din biserica, ocazie ca fiecare sa se mandreasca cu potenta financiara ori sa umple mesele de miel la protap si oua colorate si, bineinteles, ca batranele de la sat sa-si arunce, peste gard, un "cozonacul meu e mai rumen si mai crescut ca al tau".

Sarbatoarea si-a pierdut din valoarea crestina, desi sunt sigura ca un amic al meu, student la Teologie, care avea buzunarele doldora de servetele si bonuri de la KFC, taman in postul Pastelui, m-ar contrazice vehement.

Orice ar spune insa teologii piosi, eu o tin pe-a mea: Pastele e doar un preludiu pentru concediul de vara. Si zau ca as da dreptate fetelor bisericesti, daca macar slujba de Inviere ar avea semnificatie spirituala mai mare decat dorinta ostentativa de a-ti arata luxul, de a-ti ciupi de fund iubita ori de-ati aprinde o tigara in fata bisericii.

Invierea pe tocuri

Pana nu demult, Pastele l-am sarbatorit intr-un orasel de munte din nordul Bucovinei. Doar de Zilele Orasului si de Inviere puteai vedea atatia campulungeni adunati laolalta. In rest, atmosfera era cam aceeasi la ambele sarbatori. Ce-i drept, de Paste lipseau concertele din piata centrala, insa fustele de-o palma, dozele de bere si fumul dens de tigara erau numitorul comun.

La sat ai spune ca traditia si obiceiurile s-au conservat mai bine. Intre carciuma dintr-un sat vecin si edificiul crestin sta doar o panta de vreo 200 de metri, iar in noaptea de Inviere, anul trecut, barul era plin de credinciosi care se incalzeau cu o dusca inainte de a lua Lumina Sfanta.

Surprinzator, in curtea bisericii erau mai multi tineri decat varstnici. Ba-mi amintesc prea bine c-am remarcat tocurile de 10 centimetri pe care pasea cu mandrie o pustoiaca de vreo 16 ani. Se dezechilibra caraghios de fiecare data cand iubitul sau o ciupea de fund, iar crestinii mai in varsta, care observau scena, isi faceau cruce.

Si mai multi tineri insa erau la poarta bisericii si trageau cu sete din tigara. Cred ca frigul de munte ii facea sa se stranga cu atata patima in brate, caci altfel mangaierile si pupaturile de la intrarea-n biserica ar fi fost putin deplasate.

Preotul sfinteste locul

Cele trei inconjoruri date bisericii au semanat mai mult cu o cursa in care competitorii-si dau coate si se calca pe picioare pentru a ajunge la linia de sosire. Dupa inconjorul-maraton, preotul si-a inceput predica.

Parintele care nu avea, cu siguranta, calitati oratorice, a tinut sa reaminteasca ce norocosi suntem ca avem Lumina de la Ierusalim. Vocea-i suna puternic in difuzoarele uriase, desi in curtea bisericii, la slujba, era doar o mana de enoriasi.

La primul "Hristos a inviat!", replica a venit iute de la un tanar, care-a pus, pe telefonul mobil, "Mesaj pentru Europa", melodie a trupei Parazitii. Dupa vreo 10 minute de rasete, oamenii care au participat la slujba s-au urcat in masinile parcate ostentativ langa biserica si aproape l-au lasat pe sacerdot fara auditoriu.

Anul asta, in schimb, Pastele m-a prins intr-un orasel din Prahova. Ma asteptam ca povestea sa se repete si un grup de tineri ori un preot mai putin talentat sa-mi furnizeze un subiect bun de reportaj. In afara de credinciosii care veneau la slujba cu taxi-urile ori de glumele cu parul ars, degeaba am stat cu ochii-n patru si cu urechile ciulite.

E drept, slujba a inceput cu vreo cinci minute mai tarziu decat era planificat. Asta dupa ce preotul a amenintat, in cateva randuri, ca nu-si incepe predica pana ce credinciosii, care se adaposteau de frig, nu ies afara din tinda bisericii.

In momentul in care preotul Filip a inceput insa slujba, zarva din curtea bisericii s-a calmat si pana si cei mai putin evlaviosi au inchis ochii pentru cateva secunde si-au cantat "Hristos a inviat din morti". Oamenii au asteptat stoici in fata bisericii momentul in care brusc, treziti parca din transa, au rostit fara sovaire "Hristos a Inviat!". Slujba i-a facut pana si pe politistii care redirectionau masinile pe strada din fata bisericii sa-si impreuneze mainile, pret de cateva clipe.

Paste pentru 1 leu

Cativa metri mai jos, la o biserica ceva mai mare, enorioasii asteptau la o coada de cateva sute de metri. Insotitorii mei de prin partile locului mi-au explicat ca toti asteapta la rand pentru "a lua Paste", expresie pe care n-o mai auzisem niciodata.

Am fost lamurita imediat, era vorba de bucatelele de prescura pe care le stiam eu sub denumirea de "anafura". Se imparteau in schimbul sumei de 1 leu, iar in pret intra si-o punguta de hartie, pe care era inscriptionat cuvantul "farmacie".

Si din vanzarea lumanarilor scot clericii bani frumosi de Paste. Daca cei care participa la slujba au avut proasta inspiratie sa nu-si achizitioneze o candela, dau 5 lei pe-o lumanare la biserica. De Inviere, replica e mereu aceeasi "lumanarile ieftine s-au terminat", desi niciun credincios prezent la slujba nu tine-n mana o lumanare subtire. Pretul creste daca vrei si-o bucata de hartie, care sa te protejeze de ceara fierbinte.

Pastele si-a pierdut semnificatia

Exista lucruri pe care oricine le iubeste la Paste. Mirosul de cozonac, concursul de oua ciocnite, zilele libere de la munca. Imi aduc aminte cu drag cand mama ma punea sa ma spal pe fata cu ou inrosit si un banut de argint, obicei care trebuia sa ma faca mai sanatoasa si bogata.

Cand eram mica, bunicul ma trezea cu noaptea-n cap "sa mergem cu pasca la sfintit". Aseza prajitura autohtona si cateva oua intr-un cos, pe care-l acoperea cu un prosop traditional. Pana si acest obicei s-a schimbat, caci oamenii se-ntrec in alimente care de care mai scumpe si cosuri care de care mai mari, purtate cu mandrie la biserica.

Undeva, semnificatia adevarata a sarbatorii s-a pierdut. "Pastele sarbatoreste de fapt incheierea celor 40 de zile de post", imi spunea cineva daunazi, argumentand raspicat ca Pastele a devenit o sarbatoare comerciala. A evocat si un studiu recent, realizat de IRES, care sugera ca 7% dintre romani cred ca Pastele celebreaza nasterea lui Iisus, iar 4 procente dintre chestionati nici nu stiu semnificatia religioasa a sarbatorii.

Amicul teolog, pe de alta parte, sustine ca "increderea deplina ca acest eveniment (Invierea) chiar s-a intamplat inseamna credinta, iar cei care cred se straduiesc sa fie mai buni in Postul Pastelui".

Atunci oamenii astia care cred ori sunt prea discreti ori prea putin, pentru ca la buletinele de stiri am vazut, in post, tot atatea crime, razboaie si nenorociri ca in orice alta perioada, iar autobuzul cu care circul in fiecare dimineata era plin de aceeasi oameni incrancenati si posomorati.

Cum se votează cu urna mobilă. BEC a stabilit regulile pentru alegeri

Biroul Electoral Central a stabilit, vineri, 26 aprilie, măsurile pentru exercitarea dreptului de vot prin intermediul urnei speciale la alegerile din data de 9 iunie, menţionând, între altele,...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...