Localnicii din comuna clujeana Margau si din zonele invecinate erau cunoscuti ca vanzatori ambulanti de geamuri. Pentru a ascunde secretele meseriei lor, margauanii vorbeau in prezenta strainilor o limba inventata de ei, numita "gomoteasca" sau "gumuteasca".
Unul dintre cei care a pastrat secretele acestei limbi are 81 de ani dar a ramas sprinten si doritor de vorba. Batranul a fost geamgiu timp de 40 de ani.
"Aveam 15-16 ani cand am devenit ucenic si am plecat la Bucuresti sa vand geamuri. M-am dus la un margaoan, unu' Petru Capota a Puiului, care era deja statea in Bucuresti. M-a luat la el si o saptamana mi-o aratat Capitala, pe unde sa merg, pe unde sa vin si sa ma intorc acasa cu bine. Mi-o aratat cum sa iau masura la geamuri, cum sa tai si cum sa pun sticla in tocurile ferestrei", povesteste batranul din Margau.
Batranul spune ca in cele cateva luni pe an cat vindeau geamuri prin tara, margaoanii foloseau o limba numai de ei stiuta.
"Vorbeam gumuteasca, o limba veche pe care o cunosteau si parintii, si bunicii mei. Io de la ei am invatat-o, iar tatane-miu o stia inainte de 1900. O vorbeam intre noi, margaoanii, si numai daca pe langa noi erau straini. Nu ne spuneam secrete, da' nu voiam sa stie strainul ce vorbim noi", povesteste baciul Gheorghe Brad.
Chiar daca acum gumuteasca nu mai ascunde vreo taina, ea mai este vorbita doar de cativa oameni din comuna Margau.