Oameni si virusi: Istoria unei interactiuni

You never walk alone. Even the devil is the lord of flies.

-Gilles Deleuze

Din pacate pentru omenire, a cam venit, din nou, timpul sa ia in serios marile schimbari care au modelat lumea. In acest sens, merita investigata ideea importantei covarsitoare a bolii in determinarea istoriei umanitatii.

Doar in acest fel putem spera sa ajungem la relatia (cu) substrat dintre microorganismele patogene si populatiile lumii. Sa privim inapoi, bunaoara, la marirea si decaderea imperiilor, precum si la devastarile produse de epidemii. Sa incepem sa consideram boala, in termeni rationali si seriosi, ca parte dintr-un continuum de interactiuni intre fiintele umane si alte "creaturi".

Cele mai importante achizitii istorice ale trecutului au datorat cu mult mai mult argumentelor medicale decat celor politice, economice sau militare. In plus, molimele care au devastat o intreaga lume mediteraneeana intre secolul al II-lea si al VI-lea au fost la fel de ucigatoare precum Ciuma Neagra.

Au fost un factor decisiv in caderea Imperiului Roman, in incapacitatea lui Iustinian de a-l restaura si usurinta cu care au cucerit musulmanii Orientul Apropiat si Africa de Nord in secolul VII. Crestinismul a castigat rapid adepti in Vest iar budismul a facut acelasi lucru in China aceleiasi perioade pentru ca doctrinele lor, in plin dezastru epidemic, pareau sa dea mai mult sens vietii decat invataturile stoicilor sau ale confucianistilor. Declinul demografic cu 50% al Chinei intre 1200 si 1393 (cand un recensamant facut sub dinastia Ming confirma un minim istoric de 65 de milioane de chinezi), precum si depopularea stepei din vestul Asiei in aceeasi perioada au fost cauzate mai mult de ciuma bubonica decat de ferocitatea mongola.

Cucerirea rapida a Americii de catre europeni s-a datorat mai putin cailor si prafului de pusca, cat unei catastrofe demografice: in jurul a 90% declin demografic in randul populatiei aborigene dupa expunerea la boli infectioase europene. Formarea constiintei nationale si mobilizarea intru obtinerea independentei nationale printre popoarele din Balcani a datorat la fel de mult ratelor inalte de mortalitate printre musulmani (efect al indiferentei acestora fata de salubritatea publica) si imaginarii unor sisteme de canalizare moderne care au permis europenilor sa supravietuiasca mai mult in orase. Costisitoarele canale colectoare fusesera construite insa nu din dragoste de curatenie, ci din teama de holera.

Incepand cu secolul XVIII, controlul din ce in ce mai eficient al bolii a facut existenta umana mai putin capricioasa si, pe cale de consecinta, Dumnezeul rational si impersonal al deistilor mai plauzibil. Deci si doctrinele Iluminismului s-au raspandit cu mult mai usor. Deparazitarile sistematice ale trupelor care se duceau sau veneau de pe Frontul de Vest al Primului Razboi Mondial au prevenit, cel mai probabil, o epidemie de tifos, insa n-au mai avut niciun efect la sfarsitul razboiului, cand s-a produs catastrofa numita "gripa spaniola"...

In ceea ce priveste viitorul, trebuie sa acceptam ca raspunsul uman la microbi nu este niciodata static. Imunizarea impotriva multora din fostele boli epidemice s-a produs de foarte putin timp la scara istoriei, asa ca relatia dintre organismele purtatoare de microb si gazdele umane este inca una fluida. Epidemiile apar abrupt si se sfarsesc la fel de brusc. Mijloacele moderne de comunicare fac posibila raspandirea oricarui tip de bacterie peste tot in lume si la o viteza fara precedent. Cateva din rozatoarele Americii de Sud, Argentinei si jumatatii vestice a Statelor Unite sunt stiute a fi infectate cu ciuma bubonica. Chimistii se afla intr-un razboi permanent cu insectele, incercand sa obtina noi otravuri mai repede decat pot dezvolta insectele imunitate la cele vechi. Cine va fi invingatorul final si ce efect va avea asupra structurii ecologice globale ramane insa o mare necunoscuta.

Progresele sanitare au dus si la o noua categorie de boli (numite "ale curateniei"), dintre care, cel putin pana acum, poliomielita ramane cea mai cunoscuta. Istoria ne invata, de asemenea, ca boomurile demografice au fost adesea urmate de foamete sau molime, ducand la cateva dezastre demografice. Ne aflam acum in mijlocul incomparabil al celei mai rapide si masive cresteri de populatie din intreaga istorie a umanitatii. Chimistii si biologii incearca din rasputeri sa dezvolte agenti bacteriologici pentru razboaie, riscand mereu o catastrofa globala in caz ca vreun organism sau otrava este degajata accidental. Alti oameni de stiinta, animati de spiritul lui Faust, experimenteaza cu recombinarea diferitelor forme de viata. In tot acest timp, noi, ceilalti, ramanem pe margine, nesiguri si inconfortabili, intrebandu-ne ce anume prevestesc toate acestea. Cel mai probabil, o interpretare medicala a istoriei va fi la fel de relevanta in viitor pe cat a fost si in trecut.

Din pricina severitatii impactului, bolile epidemice au fost rareori acceptate in structurile emotionale dupa care traiau societatile-cel putin in felul in care a fost acceptata, spre exemplu, mortalitatea infantila, ca singura si cea mai frecventa sursa de mortalitate "normala" pana la inceputul secolului XX. Societatea a dezvoltat mijloace de a gestiona aspectele recurente ale bolii si mortii, dar i-a fost infinit mai greu sa se acomodeze cu vizitele violente ale epidemiilor de masa.

Mai mult, spre deosebire de dezastre naturale precum cutremurele sau inundatiile, epidemiile au fost adesea influentate in raspandirea si impactul lor de factori sociali si politici, si au afectat varii grupuri umane-barbati si femei, adulti si copii, bogati si saraci, locuitori ai oraselor si ai satelor-in maniere si grade cat se poate de diferite. Au deschis astfel posibilitatea diseminarii unor raspunsuri extrem de variate din partea unor grupuri ale societatii, precum si a unor teorii complet divergente despre cine anume poarta vina pentru infectarea si raspandirea comunitara.

Morala este ca situatiile pandemice par sa reinvie constant tensiuni sociale latente, sa duca la conflict si violenta, ca in Statele Unite sau in Serbia zilelor noastre, si, in cele din urma, la revolta si revolutie...

Marius Stan este politolog si istoric, actualmente director de cercetare al Centrului Hannah Arendt (Universitatea din Bucuresti) si jurnalist cultural la Radio Europa Libera. Autor al mai multor volume si articole publicate in reviste stiintifice internationale, este specializat in istoria comunismului si fascismului european in secolul XX, ideologii si miscari politice revolutionare, justitie de tranzitie, biografii intelectuale si principalele dezbateri din perioada Razboiului Rece. Impreuna cu politologul Vladimir Tismaneanu, este autorul unui volum intitulat Romania Confronts Its Communist Past. Democracy, Memory, and Moral Justice, aparut in 2018 la Cambridge University Press.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Strada surpată la Slănic s-a construit peste o mină. Ciolacu: ”Ce vreţi să fac? Să ştiu unde s-au făcut drumurile peste mine?”

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a afirmat, întrebat despre situaţia de la Slănic, Prahova, unde o stradă s-a surpat, formându-se un crater de doi metri, că a fost făcut un drum peste o mină....

Ciolacu anunță că implementarea salariului minim european va începe de la 1 iulie: ”Am dat și ordonanța”

Şeful Guvernului Marcel Ciolacu a precizat că mecanismul de implementare a salariului minim european va începe de la 1 iulie. El a amintit că, în acest sens, a fost emisă ordonanţa....