O pledoarie pentru intoarcerea la cartea de economie

Sunt zile in care inflatia de informatie devine de nesuportat. Mult prea multe surse, articole, idei de filtrat prin gandire critica. Va intrebati, deci, de ce in acest noian de articole despre cum iesim dintr-o criza anuntata, cum salvam economia si cum reducem riscurile aduse de pandemie mai apar inca o voce si inca un articol.

Inceput de cateva ori si de tot atatea ori abandonat, acest articol parea ca va cadea in pacatul unui hubris al economistului: aroganta auto-suficientei. Cu totii stim despre ce vorbim si modelul propus de noi este cel corect. Altfel cum? Chiar. Altfel cum? Ce alte solutii avem pentru o situatie cu care nu ne-am mai confruntat? De unde gasim resurse de cunostinte si creativitate pentru a rezolva necunoscutul? Cum prezicem viitorul unei economii astfel incat sa putem sa beneficiem de toate oportunitatile sale si sa evitam riscurile?

Desi intru-catva anuntata, pandemia ne-a luat pe nepregatite precum zapada din noiembrie pe drumari. Stiam ca vine (o pandemie globala apare in Raportul Riscurilor Globale al celor de la Forumul Economic Mondial inca din 2006), stiam, in principiu, si ce ar trebui sa facem, am vazut primii "fulgi" ai pandemiei si, cu toate astea, suntem cu "autostrada" economiei inchisa.

Pana la urma, gestiunea riscurilor se bazeaza pe aceleasi principii, indiferent daca este facuta la CNADNR, intr-o companie mica, la nivel individual sau la nivel global. Bunul simt iti spune sa nu pui mana pe plita incinsa la fel cum istoricul unor incidente aproape similare, chiar daca nu identice, iti da repere pentru actiuni dorite sau nedorite. Experienta te ghideaza inspre o decizie.

Economistii stiu sa gestioneze crize economice, istoria economiei recente e plina de exemple. Stim pana la ce punct sa ne incredem in modele (am invatat din 2007), stim ca nu e bine cu institutii mamut, prea mari pentru a fi lasate sa esueze, stim ca masurile de austeritate sunt adecvate doar in cateva cazuri punctuale, stim ca protectionismul economic nu aduce lucruri bune pe termen lung. Am invatat toate astea ca profesie in ultimul secol. Am rafinat modelele de predictie, utilizam date, big data, machine learning pentru a prezice mai bine ce se va intampla cu economia.

La primele stegulete rosii de pericol, reactia noastra este sa aplicam un model pentru a intelege cum va fi economia / compania / inflatia / cursul de schimb peste 3/6/12 luni.

Doar ca acum modelele nu prea "bat" cu realitatea. Lanturile de aprovizionare globale au fost afectate semnificativ. In aprilie, pretul contractelor futures pe petrol era negativ. Pachetele astronomice de sprijin pentru relansarea economica sunt mentionate des. Informatia vine intr-un ritm halucinant si, de la un punct incolo, devine aproape imposibil de gestionat.

Este imposibil sa spunem acum ce va fi peste 3, 6 sau 12 luni. Si daca acest lucru e imposibil, ce am putea, totusi, sa facem?

Narativul generic al ultimilor luni este "rezilienta". Pana si Pachetul de relansare economica al Uniunii Europene cuprinde acest termen. Avem, asadar, un "altfel". O schimbare de paradigma in care nu mai prezicem, ci pregatim o constructie gata sa reziste indiferent de ce va fi.

Predictia anula scenarii in functie de probabilitate, asadar planul de gestiune a riscurilor avea o zona pe care o ignoram. Taleb, cu ale sale faimoase "lebede negre", profetea ca ar fi bine sa nu avem o asemenea zona. Paradigma schimbata acum ne spune ca, daca avem un sistem rezilient, indiferent daca ignoram riscuri din nestiinta, delasare sau rea-credinta, sistemul rezista indiferent de ce va veni.

Iar sistemul rezista daca are diversitate, descentralizare, colaborare, transparenta, flexibilitate, capacitatea de a esua, redundanta si capacitatea de a privi in viitor. Un sistem pregatit de orice.

Truism sau nu, istoria se repeta pana ii invatam lectiile, asadar, cand ma intreb cum se poate face altfel, ma intorc inspre cursurile de Istoria economiei din anul I de facultate.

Am auzit atunci pentru prima data de Karl Polanyi, autor al unei carti aparute in momente dramatice: "Marea Transformare", din 1944. Mi-a revenit in minte in 2008, la inceputurile unor conversatii aplicate despre autoritarianism si capitalism, despre ce putem pune in loc daca toate modelele economice din teorie sunt imperfecte, functioneaza doar in vidul laboratorului si, in realitate, creeaza efecte indirecte semnificative.

In 1990, economia predata in universitatile romanesti a trecut de la socialism stiintific la economia de piata. S-a schimbat paradigma, a avut loc o Mare Transformare, similara cu cea despre care vorbeste Polanyi. Incertul de acum pare a ne aduce o noua Mare Transformare.

Polanyi era, fireste, unul dintre marii critici ai pietei libere, iar stirea de zilele trecute conform careia SUA a cumparat tot stocul de medicament contra COVID-19 mi l-a reamintit.

Piata libera permite acest lucru, dar unde apar aici etica si colaborarea? Este oare corect? Dar, mai ales, este oare un semn de rezilienta pentru economia globala? Fireste ca raspunsul este negativ.

Chiar daca unele dintre ideile lui Polanyi nu imi sunt nicidecum aproape de suflet (propunerea sa cu privire la un socialism non-marxist nu se aseaza deloc confortabil intre valorile mele), dialogul aduce valoare.

Regasesc ideile sale in conversatiile recente despre blockchain, le observ in opinii despre revenirea la standardul aur. Sunt multe subiecte pe tapetul economiei cu "bataie" spre el.

Trecem printr-o mare transformare si, naiv poate, credem ca putem sa construim mai bine un model economic ce nu se mai imparte in binarul capitalism - socialism.

Si, pentru ca ni se cer constant solutii, indraznesc sa propun o solutie nepopulara.

Precum indivizii, si economia are un sistem limbic, de gestiune a emotiilor. Vorbim despre riscurile pe care le aduce panica intr-o piata financiara, dar ar fi necesar sa vorbim si despre riscurile pe care le aduce anxietatea in economie. Gestiunea riscurilor este o modalitate de reducere a anxietatii. Prezicem ce va fi, cu o anume probabilitate, ne antrenam pentru acel eveniment si, cand se intampla, stim ce sa facem. Ca un sofer care derapeaza pe polei.

Si, din aceasta metafora, punand accentul pentru "antrenament", vine si solutia nepopulara, contraintuitiva cumva atunci cand toata lumea cere actiune: un dialog calm, asumat, responsabil si profesionist despre cum vrem sa fie economia in viitor, neaparat cu mintea la carte.

Cand derapezi (un esec al tuturor celorlaltor masuri de gestiune a riscului, caci poate nu ai anvelope de iarna, poate ai condus cand nu era recomandat etc.), ai de luptat cu propriile emotii, de strunit masina care are propria inertie. Desi tot corpul iti spune sa franezi, solutia este sa tragi de volan in directia in care aluneci. Dar, ca sa faci acest lucru, trebuie sa opresti jocul vinovatiei (cine nu a cumparat anvelopele adecvate?!), sa iti gestionezi anxietatea si reflexul si sa ai putina incredere in masina ta.

Asadar, poate ar fi cazul sa incepem sa ne "antrenam" recitind teoria economica. Sa ne uitam la criticii tuturor marilor idei, sa ne luam un ragaz scurt in care sa discutam si apoi, cand masina s-a oprit din alunecat, sa actionam inspre a ne pregati chiar si mai bine pentru urmatorul polei. Nu la volanul unui autoturism, ci, speram, al unei basculante.

Roxana Voicu-Dorobantu este conferentiar la Academia de Studii Economice din Bucuresti si Director Executiv al Centrului de Excelenta in Comert Exterior .

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Fotbalistul care dă în judecată Pfizer şi BioNTech: ”Durerea este intensă”

Accidentat des, François-Xavier Fumu Tamuzo a decis să îşi încheie cariera de fotbalist la jumătatea lunii aprilie, la doar 29 de ani. Atacantul echipei Laval, format la Auxerre, a decis să...

Cum a ajuns Romania pe locul 1 in UE la inflatie? Prin politicile catastrofale ale Guvernului, care pare a lucra contra cetatenilor

Cum intretine Romania inflatia? Aceasta este alimentata de o „super avalansa de tichete", precum cele pentru profesori, pentru mamici, pe langa cresterile de taxe din ultima perioada, potrivit...