Ceausescu ar fi implinit azi 90 de ani

Generatiile pentru care 26 ianuarie insemna un singur lucru imbatranesc, cele mai tinere nu au de ce sa-si bata capul, rotatia Pamantului nu are de ce sa se impiedice. A trecut. E vremea documentarelor.

Cine mai stie ce-a insemnat Nicolae Ceausescu? Cu singuranta, unii dintre cei care-i viziteaza astazi mormantul. Mai sunt oameni care plang dupa el, iar numarul lor nu scade. Dimpotriva. Intr-un sondaj recent, 23 la suta dintre romani l-au considerat omul care a facut cel mai mult bine poporului sau.

Astrograma dictatorului? Neinteresanta. Despre viata sa s-a scris deja enorm. Interesant este ca, tot in 26 ianuarie, s-au mai nascut generalul american MacArthur, Akio Morita (fondatorul Sony), Paul Newman sau Iuliu Merca.

Nici unul n-a crescut la Scornicesti visand la ziua cand copiii nu vor mai rade de ei, nu s-au refugiat in ideologia comunista simtind vremurile, n-au condamnat invazia Cehoslovaciei.

Atunci, in 1968, se pare ca a inceput povestea care va transforma 26 ianuarie in cea mai importanta data din anul Republicii Socialiste Romania. Ridicandu-se impotriva URSS, Ceausescu a devenit prietenul americanilor - Richard Nixon s-a urcat rapid in avion si a aterizat la Bucuresti, salutand prietenia dintre cele doua popoare. In limba romana!

Regina Elisabeta a Marii Britanii l-a plimbat cu caleasca in vazul intregului glob, sefii statelor arabe l-au adoptat, iar camarila comunista i-a tinut trena pana cand Nicolae Ceausescu nu a mai putut fi oprit.

Nedorind sa-si piarda privilegiile, cei mai importanti activisti ai tarii i-au intretinut paranoia, iar dictatorul era convins ca poporul, de la amarasteni la membrii Comitetului Central al PCR, il venereaza. Inlocuise religia, opiu pentru popor, cu propriile invataturi.

Daca n-ar fi fost iarna, 26 ianuarie ar fi fost inca un prilej pentru manifestatii pe stadioane. Dar asa, sarbatoarea se tinea la televizor si in toate localitatile care aveau o scena, cat de mica. Ca sa ajunga insa sa vada programul cultural artistic, momentul cand nebunia atingea culmile cele mai inalte, poporul se pregatea temeinic cu multe zile inainte.

In 24 Ianuarie, de Unirea Principatelor, sarbatoare care palea in fata marelui eveniment de peste doua zile, cetateanul era tot in pregatiri.

La comitetele judetene de partid, dascalii de romana cu oarecare talent literar aveau program special. Li se aduceau saci cu felicitari si compuneau urari ca din partea muncitorilor, taranilor, profesorilor, medicilor, politistilor, elevilor, avocatilor etc.

Si parea, uneori, ca dictionarul nu are destule cuvinte pentru a-l lauda pe Tovarasu'. Pentru ca aveau indicatii: mesajele sa nu se repete, sa para veridice, sa fie din inima.

In ce-i priveste pe artisti, ei aveau portiunea lor. Scriitorii faceau antologii cu poeme laudative, si cine nu aparea in anuarul festiv era barfit tot restul anului. Cu ce-o fi gresit? Pictorii inventau culori noi pentru portrete, implantau lumini pe fruntea Carmaciului si se semnau "cu adanca pretuire" in subsol, cat mai modest, fara floricele.

Compozitorii isi lustruiau pianul si gaseau in adancurile muzicii contemporane orizonturi neexplorate.

Filosofii citau, in revistele omagiale, din intelepciunea fara margini, descoperind ca mintea ascutita a Tovarasului depasea in profunzime triada Marx-Engels-Lenin.

Dramaturgii trimiteau piese inspirate din tineretea revolutionara, tesatoarele impleteau carpete unde in "Cina cea de taina" erau numai doua personaje, - atat Nicolae Ceausescu, cat si Elena priveau undeva in zare, spre luminile momentului cand societatea multilateral dezvoltata va fi ajuns in comunism, sau citeau "Capitalul".

La muzee si in scoli se organizau expozitii foto documentare cu aspecte din viata Tovarasului, pornit de la 14 ani in lupta impotriva imperialistilor, si maretele realizari ale socialismului.

Profesorii de istorie inghesuiau copii si muncitori in sali si le povesteau cum in 1918, pe cer s-a ivit o stea rosie, flamanda in a zdrobi oranduirea cea cruda si nedreapta.

Cercetatorii strangeau munca de peste an in volum si i-o trimiteau in dar lui Ceausescu, pe care-l asigurau ca fara indicatiile sale pretioase ar fi ramas niste incompetenti limitati la oglinda in eprubeta.

Se dadeau amnistii, agronomii promiteau productii record, soseau daruri din Botswana si Coreea de Nord, copiii invatau poezii, mamele isi tatuau secera si ciocanul pe glezna, semi-decreteii, aia de i-au administrat Odiosului, in 25 decembrie 1989, decretul final, mergeau la Timisoara ca sa-si cumpere blugi.

Si in final, cu sentimentul datoriei implinite, tara intreaga se strangea in jurul televizorului, pentru ca incepea programul. Buletinul de stiri era despre ei: cum il saluta pe Tovarasu de la bancul de lucru, trimitandu-i suma alesei lor pretuiri.

Urma spectacolul omagial. Cu greutate - actori de anduranta ca Silviu Stanculescu sau Gheorghe Cozorici aveau ochii instelati de emotie, balerini imbracati in valuri diafane sau in salopete aprige infatisau poeme coregrafice despre prefacerile patriei, coruri umpleau vazduhul de "Poporul - Ceausescu - Romania". Dirijorii aveau uneori probleme la acest prim vers al refrenului, deoarece coristii il mimau, bazandu-se ca-l canta altii.

La final, venea filmul sau piesa de teatru. Romanesti. Toate aveau, la un moment dat, un personaj care spunea ca a auzit despre un tanar revolutionar, suflet din neamul neamului sau.

... Toate acestea au existat, desi sunt tineri care le-ar considera fictiune. N-ar fi fost posibile daca celor din jurul dictatorului nu le-ar fi convenit situatia. Unii dintre ei traiesc, si-l considera o minte exceptionala, careia i-a lipsit educatia. Iar daca nu trebuia sa se extinda capitalismul pana in coasta actualei Rusii, cucerind noi piete si resurse, poate ca astazi spuneam cu totii, teleghidati, "La multi ani, iubit conducator"!

Marea supărare a lui Ion Țiriac: ”Și nu Ceaușescu, ci alt escu”

Fostul tenisman Ion Ţiriac, patronul turneului Ţiriac Open (ATP 250), dotat cu premii totale de 579.320 de euro şi găzduit zilele acestea de baza sportivă Năstase/Marica din Capitală, speră...

Strada surpată la Slănic s-a construit peste o mină. Ciolacu: ”Ce vreţi să fac? Să ştiu unde s-au făcut drumurile peste mine?”

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a afirmat, întrebat despre situaţia de la Slănic, Prahova, unde o stradă s-a surpat, formându-se un crater de doi metri, că a fost făcut un drum peste o mină....