Exista in popor un mit ca sanii nu trebuie atinsi ca ii poti imbolnavi, insa ce e de facut in cazul unor sani gigantici care te impiedica sa ai o viata normala si, mai grav, creeaza probleme de sanatate la nivelul coloanei vertebrale?
Gigantomastia reprezinta o problema pentru multe femei, care, in loc sa se bucure de acest atribut al feminitatii, ajung sa se considere niste chinuite, avand o problema fara solutie.
Insa ce inseamna gigantomastia? Sanii au un volum peste 1.500 ml, facand comparatie cu sanii cu un volum ideal intre 200-350ml. In SUA, gigantomastia este considerata boala rara si afecteaza mai putin de 200.000 de persoane din populatia feminina.
In general, este genetica sau constitutionala, aparand la femei mai corpolente, dar nu numai. Sanii gigantici au in general o structura mai mult grasoasa decat glandulara, iar de cele mai multe ori femeile sunt impiedicate si de mitul ca de sani nu trebuie sa te atingi, ca ii poti imbolnavi. Totusi acestia ajung sa devina o corvoada, greutatea lor fiind o povara ce trebuie purtata zi de zi in sutiene facute pe comanda, bretele care intra in "carne" din cauza greutatii lor, dureri de spate sau pozitii vicioase (cifoze, cifoscolioze) din cauza kilogramelor din sutien.
Din pacate, destul de putine femei stiu ca aceasta problema se poate rezolva chirurgical, ca este singura modalitate de rezolvare, care imbunatateste mult confortul de viata, dovada fiind marturisirile celor care au avut curajul sa o faca si care sustin ca au un singur regret, acela de a nu o se fi operat mai devreme.
Este adevarat ca de cele mai multe ori este necesara injumatatirea volumului sanilor, ca remodelarea lor implica acceptarea unor cicatrici, poate si o diminuare a sensibilitatii areolare (adeseori tranzitorie), dar in general nu este o interventie periculoasa.
Inainte de orice interventie pe sani, se face obligatoriu o investigare a acestora (ecografie si uneori mamografie), pentru a se evalua statusul preoperator care sa ramana de referinta pentru controalele ulterioare sau pentru a evidentia potentiale probleme locale.
In cazul in care se depisteaza vreo leziune suspecta, se continua investigatiile pana la punerea unui diagnostic de certitudine care necesita sau nu un tratament. Daca nu exista insa nicio problema, atunci se poate decide efectuarea operatiei de reductie mamara.
In functie de preferinta si de experienta chirurgului plastician, acesta foloseste o anume tehnica operatorie, singura diferenta notabila intre tehnici fiind intre alegerea unei proceduri de reductie, cu pastrarea vasculatizatiei si inervatiei areolei, sau alegerea amputatiei cu remodelarea unui san mai mic, dar cu grefa libera de areola, cu absenta definitiva a sensibilitatii areolare.
Procedura de reductie in cazul sanilor giganti este mai mult reconstructiva decat estetica, dar rezultatul final trebuie sa fie estetic, sa se reuseasca crearea unor sani de dimensiuni acceptabile pentru pacienta, cu forma frumoasa, cu o pozitie normala a areolei, si care sa nu mai constituie o povara.
Interventia de reductie mamara se poate realiza si pe un volum mai mic decat cel considerat gigant, daca femeia nu-si poarte desfasura viata in conditii normale. Trebuie sa existe un raport intre inaltime, dimensiunea toracelui si marimea sanilor pentru ca ei sa nu devina o povara, spre exemplu, in practicarea unui sport.
Doctor Carmen Giuglea
Medic Primar chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva Clinica Perfect Estetic
Sef Sectie in cadrul Spitalului Sf Ioan
Presedinte al Societatii Romane de Chirurgie Estetica
Daca aveti vreo intrebare pentru medicii colaboratori ai Ziare.com, va invitam sa le-o adresati printr-un comentariu sau printr-un mail pe adresa sugestii@ziare.com.