Sfatul psihologului: Copilul meu minte

Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Voi aborda in acest articol tema minciunii, una foarte vehiculata si mereu actuala. De ce minte copilul este o intrebare pe care toti parintii o pun la un moment dat si raspunsurile gasite sunt mai mult sau mai putin satisfacatoare.

Putem numi minciuna o deformare a realitatii, o modificare a adevarului care corespunde unor nevoi si care se abate in functie de aceste nevoi de la ceea ce este unanim acceptat.

Adesea, minciuna este supusa doar unor reglementari sociale, nu este frumos sa minti si astfel interdictia ei ne impiedica sa aflam care a fost rolul si semnificatia aparitiei ei in viata copilului.

Ne propunem in randurile de mai jos sa aflam cum apare minciuna la varste diferite si ce semnificatie are ea:

* La varstele mici - minciuna este in stransa legatura cu granita foarte fragila dintre imaginatie si realitate.

Pana aproape de varsta scolara, copiii au un univers predominant imaginar, bogat in constructii proprii, cu personaje si scenarii. O parte din acest univers se amesteca cu lumea reala si fantasticul ia locul uneori realitatii.

De aceea, minciuna apare ca o prelungire a imaginatiei si copilul nu face diferenta cand trece cu ea dincolo de propriul sau univers. Astfel, apar intamplari ce nu au avut loc, personaje care nu exista, vacante mult dorite etc.

Totusi, o accentuare a acestei laturi imaginare merita atentia parintilor pentru a vedea care este beneficiul copilului de a se refugia in aceea lume si ce-l determina sa se izoleze de lumea reala.

In plus, la varstele mici, minciuna este si o modalitate de a diminua tensiunea produsa de frustrarea de a nu-si vedea implinite dorintele.

* La varsta scolara - minciuna poate capata multe forme in acest moment al dezvoltarii copilului. Intrarea intr-un mediu nou, solicitant, care pune copilul intr-o varietate mare de situatii cere din partea lui tot felul de raspunsuri si reactii.

Unele din aceste situatii pot fi confuze, coplesitoare, pot provoca teama sau furie, suferinta sau tensiune. In aceste conditii minciuna poate aparea ca o modalitate de aparare, de evitare, de uitare, de modificare a ceea ce a fost in altceva mai usor de suportat.

Este important de stiut ca minciuna nu are un caracter intentionat asa cum adesea se spune. Ea nu este construita a priori de copil care isi propune dinainte sa minta, ci este construita ulterior ca urmare a reactiei la o situatie traita.

* La varsta adolescenta - minciuna este expresia unui conflict care apare adesea in relatia cu parintii, si in general in relatia cu cei din jur.

Adolescentii au senzatia ca nimeni nu poate intelege nevoile lor si ca nimeni nu poate intelege prin ceea ce trec ei. Propria lor capacitate de a comunica este distorsionata si posibilitatea de a creea o punte comuna cu celalalt este foarte redusa.

Minciuna este un refuz. Al adolescentilor de a primi pe ceilalti in lumea lor, si de a se lasa ei insisi primiti in lumea exterioara.

Comunicarea cu copilul lasa posibilitatea de a afla cum au luat nastere aceste perceptii modificate ale lumii in care el traieste. Capacitatea noastra de a asculta discursul lui, chiar daca ne pare inadecvat sau absurd, este cea care ne permite sa putem descifra sensul si sa ii putem oferi accesul la o solutie mai apropiata de realitate.

Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com

Frustrarea românilor, cu privire la admiterea cu granițele terestre în Schengen. Rațiunile care ar fi fost la baza blocajului

Aproape două treimi dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen. Ei sunt de părere că unele state europene...

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....