Confesiunea unui operator american de rachete nucleare: "Au fost mult mai multe situații-limită decât știe lumea"

Cole Smith, un fost operator de rachete nucleare în forțele aeriene americane, a scris un articol în publicația The Guardian, în care a povestit că au existat mai multe situații-limită privind folosirea unor astfel de arme decât știe lumea.

"Din 2012 până în 2017, am lucrat ca operator de rachete nucleare în forțele aeriene americane. Aveam 22 de ani când am început. De fiecare dată când coboram în silozul de rachete, trebuia să fiu pregătit să lansez, dintr-o clipă în alta, o armă nucleară care putea șterge de pe fața pământului un oraș de dimensiunea New York-ului.

Pe ușa masivă a centrului de control al lansării, cineva scrisese, alături de logo-ul unei pizzerii, mesajul macabru: „Livrare în toată lumea în cel mult 30 de minute sau următoarea este gratuită”.

De când Rusia a invadat Ucraina, am auzit mai multe discuții despre război nuclear decât am auzit în toți cei nouă ani în care am purtat uniforma forțelor aeriene. Mă bucur că oamenii discută în sfârșit despre pericolele existențiale ale armelor nucleare. Au fost mult mai multe situații-limită decât știe lumea.

Greg Devlin a fost un aviator repartizat în 1980 într-o echipă responsabilă cu operarea de rachete balistice intercontinentale (ICBM) aflate într-o bază din Arkansas. Într-o noapte, a răspuns la o scurgere în rezervorul de combustibil al unei rachete. Un tânăr aviator care lucra în zona mecanismului de lansare a scăpat accidental o priză din trusa de instrumente; priza a căzut în siloz, a ricosat și a făcut o gaură în rezervorul de combustibil. Combustibilul lichid al rachetei a explodat. Devlin a fost aruncat la 60 de metri pe un drum asfaltat și a privit cum o minge de foc uriașă i se ridica deasupra capului.

Racheta avea un focos de nouă megatone – cea mai puternică armă nucleară din istoria Americii. Când racheta a explodat, focosul a fost aruncat în pădure.

„Eram șocat și mă durea tot corpul, dar știam că bomba nucleară nu explodase”, spus Devlin, „pentru că mi-am amintit de acele povești de la Hiroshima în care oamenii au fost transformați în cărbune, iar eu eram în viață. Așa am știut că arma nucleară nu fusese detonată”.  

Deși focosul nuclear nu a explodat, accidentul a provocat moartea unui aviator și a rănit alți 21, inclusiv pe Devlin.

Când mă antrenam ca operator de rachete nucleare, instructorul meu mi-a spus povestea a ceea ce s-a întâmplat în Arkansas în acea noapte din 1980. Este o poveste faimoasă în comunitatea noastră. Povești ca acestea au fost o modalitate de a le insufla tinerilor ofițeri integritatea necesară pentru a fi un bun administrator al acestor arme și un avertisment asupra faptului că lucrurile pot merge prost foarte repede. Acest avertisment mi-a răsunat în minte când am început prima mea „alertă” în silozul de rachete subteran care adăpostește centrul de control al lansării.

Dar undeva pe drumul meu către aproape 300 de „alerte” nucleare – schimburi de 24 de ore la comanda unui echipaj de lansare – am început să consider povestea ca fiind o tactică de a speria începătorii. În mod similar, cred că după încheierea Războiului Rece, publicul larg a permis ca amenințarea războiului nuclear să treacă în plan secund. Amenințarea pur și simplu nu a mai fost reală pentru noile generații, așa cum a fost pentru cei care au crescut înghesuiți sub birourile lor în timpul exercițiilor de atac nuclear din școală.

Iar echipele tinere care administrează acest arsenal nuclear astăzi nu sunt imune la această stare de după Războiul Rece. În 2013, în timpul primului meu an în echipaj, 11 ofițeri ICBM au fost implicați într-un scandal legat de droguri. În anul următor, 34 de ofițeri de lansare ICBM au fost implicați într-un scandal de înșelăciune la examenele lor lunare de competență.

Deborah Lee James, secretarul forțelor aeriene la acea vreme, a spus: „Acesta a fost un eșec de integritate din partea unora dintre aviatorii noștri. Nu a fost un eșec al misiunii noastre nucleare.”

În această încercare de a salva aparențele, secretarul James a dezvăluit o stare de disonanță cu care trăiește fiecare operator de rachete nucleare. Ni se spune, zi de zi, că integritatea noastră este esențială pentru valoarea de descurajare pe care o au armele nucleare și că ajută la transformarea lumii într-un loc mai sigur. Dar ce femeie sau bărbat integru ar putea lansa o armă nucleară?

După cum ne amintește războiul din Ucraina, viața cu arme nucleare nu este mai sigură și nici mai pașnică. Dacă studiezi războiul nuclear, vei învăța despre „megatone” și producția nucleară, stocurile și cheltuielile bugetare. Aceste cifre cuantifică pericolul enorm al armelor nucleare, dar în același timp îl umbresc, pentru că acesta devine abstract.

Rusia afirmă că „Occidentul se balansează periculos pe marginea unei ciocniri militare directe între puterile nucleare”

Ministrul de externe rus Serghei Lavrov a avertizat luni, 22 aprilie, că sprijinul SUA, Marii Britanii şi Franţei pentru Ucraina implică riscuri strategice grave privind o confruntare directă...

Rusia amenință că atacă Polonia, după ce Varșovia s-a oferit să găzduiască arme nucleare

Ministrul adjunct de Externe rus, Serghei Riabkov, a avertizat joi, 25 aprilie, că facilitățile nucleare ale NATO, dacă vor fi instalate permanent pe teritoriul polonez, vor deveni o țintă...