Ce mai inseamna granitele in Europa: Legatura nebanuita dintre imigranti, Grecia si Ucraina

Europa zilelor noastre este un continent al granitelor. Al doilea cel mai mic continent al lumii are peste 50 de state suverane, multe dintre ele parte a Uniunii Europene. In centrul proiectului UE se afla efortul de a reduce puterea si semnificatia acestor granite fara a le aboli.

Este o idee realizabila in teorie, insa istoria nu s-a dovedit binevoitoare cu solutiile teoretice, scrie George Friedman, pentru Stratfor.

In zilele noastre, Europa se confrunta cu trei crize convergente care se reduc la chestiunea granitelor, ce inseamna ele si cine le controleaza. Cele trei crize par a fi diferite: imigratia dinspre lumea islamica, problema economica a Greciei si conflictul din Ucraina. Desi par separate, toate pornesc de la problema granitelor.

Granitele Europei au fost fundatia moralitatii sale politice, dar si a catastrofelor istorice, scrie Friedman. Dreptul la autodeterminare a creat multe natiuni distincte in Europa. Asa cum fac natiunile, uneori ele se tem unele de altele si se ajunge, cateodata, la razboi. Natiunile isi amintesc tradarile istorice, inca dinainte ca natiunile sa devina state.

Premierul ungar, despre gardul de la granita cu Serbia: Va proteja spatiul Schengen

Intre 1914 si 1945 europenii au purtat o serie de razboaie ce au avut ca element central granitele nationale si cine are dreptul sa traiasca intre ele. Aceasta situatie a dus la genocid, care in cele din urma a provocat crearea Uniunii Europene, pe principiul ca acest tip de masacru nu trebuie sa mai aiba loc niciodata.

Insa uniunii ii lipseste puterea de a aboli statul-natiune, intrucat acesta este fundamental pentru simtul identitatii europenilor. Asa ca, daca a supravietuit statul-natiune, a supravietuit si ideea de granite.

Daca statul-natiune nu putea fi abolit, macar granitele sa-si piarda semnificatia. Doua principii au aparut dupa Al Doilea Razboi Mondial: primul, ca granitele existente din Europa nu pot fi schimbare, si al doilea, ca granitele interne ale blocului european exista si nu exista - definesc limitele statelor-natiune si conserva doctrina auto-determinarii nationale, insa nu exista in ceea ce priveste miscarea bunurilor, fortei de munca si capitalului.

Acest principiu este acum atacat in trei feluri diferite, enumerate mai sus.

Haosul din Orientul Mijlociu a generat un flux de imigranti care cauta o viata mai buna in Europa. In parte din cauza esecului integrarii musulmanilor imigrati aici de decenii bune si in parte din pricina atacurilor teroriste, tot mai multi europeni percep musulmanii deja aflati pe continent drept o amenintare. Recentul val de refugiati a ridicat problema la un alt nivel.

Criza refugiatilor a fortat europenii sa confrunte o problema centrala. Principiile umanitare ale UE cer ca refugiatilor sa li se acorde azil. Cu toate acestea, valul de refugiati ameninta sa exacerbeze dezechilibrele sociale si culturale deja existente in unele tari. Mai mult, odata intrati intr-un stat european, restul natiunilor nu poate impiedica miscarea acestor imigranti.

Cine controleaza granitele externe ale Europei? Oricine ar decide, ideea de libera miscare a fortei de munca include si principiul liberii miscari a refugiatilor? Daca este asa, atunci tarile UE au pierdut capacitatea de a determina cine patrunde in societatile lor si cine poate fi exclus. Problema zguduie insasi notiunea de natiune-stat.

Un zid anti-rromi la granita dintre Franta si Belgia?

Problema granitelor este si in centrul crizei din Grecia. Prima problema, mai mica, implica controlul capitalului. UE este dedicata unei piete financiare unice, unde capitalul circula liber. Grecii, de teama consecintelor actualei crize, au mutat mari sume de bani din tara lor in bancile straine. Care este in acest caz principiul care primeaza: libera circulatie a capitalului sau autoritatea UE de a controla aceste tranzactii?

Cetatenii greci sunt personal responsabili de datoria guvernului lor, nu numai prin politici de austeritate, ci si prin controalele impuse de Executiv sub presiunea europeana de a inhiba circulatia banilor lor? Daca raspunsul este DA la varianta din urma, atunci se pot crea temporar granite in calea capitalului.

Viktor Orban: Ungaria nu vrea o granita comuna cu Rusia

Chestiunea mai larga este circulatia bunurilor - o mare parte a crizei implica comertul liber. Germania exporta mai bine de 50% din PIB si prosperitatea sa depinde de aceste exporturi. Incapacitatea de a controla fluxul de bunuri germane care intra in sudul Europei a dus regiunea la declin economic. UE permite limitarea miscarii unor bunuri, in special agricole, prin cote si subventii.

In teorie, comertul liber este benefic tuturor. In practica, castigul pe termen scurt al unei tari poate depasi castigurile pe termen lung ale altora, scrie sursa citata.

Capacitatea de a controla circulatia bunurilor este un instrument care poate incetini cresterea, dar scade si suferinta economica.

Principiul esential al UE este comertul liber, in sensul ca granita nu poate sa devina un punct de control pentru a determina ce bunuri pot sau nu sa intre intr-o tara si cu ce taxe. Teoria este superba, insa pune problema imposibilitatii de a rezolva sincronizarea beneficiilor. Asta inseamna ca dreptul la auto-determinare nu mai include dreptul de a controla granitele, scrie Friedman.

In fine, chestiunea ucraineana are ca centru un principiu anterior UE: granitele nu pot fi schimbate, pentru ca schimbarea lor inseamna instabilitate. Regula a fost valabila in perioada 1945 - 1992, apoi caderea URSS a transformat granitele interne ale Europei, mutand granita rusa inspre est si nord. Colapsul Uniunii Sovietice a creat si opt natiuni libere, fosti sateliti sovietici in centrul si estul Europei, si 15 noi state independente - inclusiv Rusia. Caderea URSS a schimbat totul - au urmat "divortul de catifea" dintre Slovacia si Cehia si acum sunt potentiale divorturi in Marea Britanie, Spania si Belgia.

Rusia devine tot mai agresiva: Trupe la granita cu Ucraina, amenintari nucleare, declaratii belicoase

Granite biometrice in Europa? Cat mai avem pana la statul politienesc

Principiul s-a prabusit si in Iugoslavia, care s-a rupt in mai multe natiuni independente si unde s-a desfasurat un razboi pe tema granitelor. Conflictul s-a incheiat cu separarea Kosovo de Serbia si declararea independentei. Rusia s-a folosit de aceasta ultima schimbare de granita in Europa pentru a justifica retrasarea granitelor Georgiei si ca precedent in Ucraina.

De la sfarsitul Razboiului Rece, principiul inviolabilitatii granitelor a fost incalcat in mai multe randuri, prin crearea de noi granite, noi state-natiune, diviziuni pasnice si razboi. Principiul stabilitatii granitelor a rezistat pana in 1991, cand o serie de schimbari radicale au rezolvat unele probleme. Europenii au salutat mare parte din aceste ajustari de granite si intr-un caz - Kosovo - chiar au instrumentat schimbarea.

In acest context, trebuie luat in considerare razboiul din Ucraina, scrie sursa citata. Europa si America acuza Rusia ca incearca sa schimbe granite inviolabile. Ideea ca Rusia face ceva fara precedent in retrasarea granitelor Ucrainei este dificil de argumentat, pentru ca granitele Europei se schimba de ceva timp. Istoric vorbind, miscarea granitelor in Europa precede un razboi, cum a fost in cazul Iugoslaviei, Caucazului si acum Ucrainei. Dar in multe cazuri europenii insisi au stabilit precedentul ca granitele nu sunt imuabile.

Aici sunt doua principii in competitie. Primul este dorinta UE ca granitele sa fie permeabile, fara ca statul-natiune sa isi piarda dreptul la auto-determinare. Celalalt este ca actualele granite nu pot fi schimbate. Cu alte cuvinte, pe o parte Uniunea vrea sa diminueze importanta granitelor, insa pe de alta parte vrea sa le faca de necontestat.

Niciunul dintre aceste principii nu are succes. In interiorul Europei apar tot mai multe forte care doresc o reintoarcere la controlul granitelor statelor natiune.

Ideea de granite este arhaica numai daca statul-natiune este arhaic si nu exista dovezi ca ar fi asa in Europa. Dimpotriva, toate presiunile culturale si economice indica nu numai persistenta ideii de nationalitate, dar si ascensiunea sa in Europa.

In acelasi timp, nu exista dovezi ca incetineste procesul de a schimba granitele, ci dimpotriva. Si fiecare contestare a unei granite nationale, precum cea din Ucraina, este o contestare a realitatii si simtului identitatii unei natiuni.

UE a promis pace si prosperitate si prosperitatea are deja mari probleme. Si pacea a fost intermitent intrerupta, nu in UE, ci in jurul sau. Toate acestea sunt legate de ce reprezinta granita si cat de serios o luam in considerare. Criza europeana, per total, are radacinile in chestiunea granitelor. Incercarea de a le aboli este atractiva in teorie, insa in realitate este pusa sub semnul intrebarii.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...