După Curtea Europeană, și Înalta Curte s-a săturat de „marea prescripție”: Hotărârile CJUE sunt obligatorii și privesc inclusiv dosarele de corupție EXCLUSIV

Înalta Curte a confirmat Hotărârea CJUE care în vara anului trecut punea punct marii prescripții în România, pe care instanțele naționale o tot ignoră de 6 luni, consecința fiind încetarea a peste 7.000 de procese penale cu prejudicii greu de cuantificat. Instanța supremă a scris negru pe alb că hotărârile CJUE nu se aplică strict în cauzele de fraude cu fonduri europene, ci și în dosarele de corupție, iar aceste hotărâri nu pot fi ignorate de către judecătorii români.

Judecătorii Cristina Rotaru și Iulian Dragomir de la Înalta Curte au infirmat soluția de închidere a dosarului în care era vizat traficul de influență de 1 milion de euro în legătură cu lucrările la metroul din Drumul Taberei și a trimis cauza spre rejudecare.

Decizia de marți, 30 ianuarie, pronunțată în cauza în care sunt vizați afaceristul Dragoș Dobrescu, directorul Astaldi România Luca Pier Canino și avocatul-infractor Doru Boștină este o premieră, deoarece toate instanțele din România s-au conformat până acum dispoziţiilor date de Curtea Constituțională și de Înalta Curte.

Momentele-cheie ale „marii prescripții”

Iată o scurtă cronologie a „marii prescripții”, necesară pentru a înțelege la ce se referă judecătorii de la ICCJ:

• CCR a constatat în 26 mai 2022 că România nu a avut legislație cu privire la prescripția specială (art.155 Cod penal) încă din 2018, conform Hotărârilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
• Ulterior, în octombrie 2022, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ICCJ, condus de judecătorul Daniel Grădinaru, a hotărât că efectele deciziilor CCR se răsfrâng și în cauzele aflate pe rol înainte de anul 2018, atunci când a fost pronunțată prima decizie a CCR.
• Această soluție a ICCJ, adică Decizia nr. 67/2022, a dat startul „marii prescripții” în România, până în momentul de față fiind închise un număr de 7.029 de procese penale.
• Pe data de 24.07.2023, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că toate decizii de încetare a proceselor penale ca urmare a intervenției prescripţiei date de instanțele din România după hotărârea CCR din 26.05.2022 sunt contrare dreptului european.

Din vara anului 2023 la zi, judecătorii au continuat să aplice deciziile CCR și ICCJ pe tema prescripţiei sub diverse pretexte: că hotărârea CJUE nu s-ar aplica în cauzele de corupție, ci doar în cele de fraude cu fonduri europene sau că deciziile CCR și ICCJ sunt obligatorii.

De data asta, un complet format din magistrații Cristina Rotaru-Radu și Ilie Iulian Dragomir de la Înalta Curte au pronunțat o hotărâre care vine în contradicție cu Decizia 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În treacăt fie spus, din complet făcea parte și judecătorul Andrei Claudiu Rus, care era și președinte, dar acesta s-a exprimat în opinie separată în sensul închiderii dosarului.

Ziare.com prezintă în exclusivitate pasajele relevante din Decizia nr. 22/A pronunțată în dosar nr. 7051/2/2022, în urma căreia Dragoș Dobrescu, Luca Pier Canino și Doru Boștină au fost trimiși spre rejudecare, tocmai când răsuflau ușurați că au scăpat prin prescripție.

Pe alocuri, hotărârea magistraților Cristina Rotaru și Iulian Dragomir confirmă ceea ce arătau procurorii de ședință ai DNA încă din 2022, anume că România s-a angajat prin Tratatul de aderare la UE să combată corupția și că hotărârile CJUE nu se referă doar la fraude cu bani europeni, ci și la dosarele de corupție.

Înalta Curte: Hotărârea CJUE din 24.07.2023 este obligatorie

Judecătorii Cristina Rotaru și Iulian Dragomir de la ICCJ au explicat că Hotărârea CJUE din data de 24.07.2023 prin care instanța europeană punea punct „marii prescripții” – reamintind totodată că România a semnat o serie de angajamente odată cu intrarea în UE – nu este o simplă decizie, ci o „ordonanță motivată”, pe care magistrații români nu pot să o ignore.

• „Trebuie precizat că în problematica prescripției răspunderii penale instanțele naționale au aplicat decizia CCR 358/2022 și ulterior, Decizia ICCJ 67/2022 și nu au aplicat în mod direct dreptul Uniunii Europene, deși jurisprudența Curții de la Luxembourg, chiar cea privind România, ar fi permis aceasta.
• Ca urmare a sesizării CJUE și a pronunțării acestei hotărâri, aceasta a căpătat caracter obligatoriu pentru materia infracțiunilor relaționate cu protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Nu rămâne, ca atare, la latitudinea judecătorului național dacă o aplică sau nu.
• Prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană statele membre au transferat drepturile și obligațiile ce decurg din tratat de la sistemul lor juridic intern către cel al Uniunii, limitându-și suveranitatea și dând naștere unui corp de drept cu caracter obligatoriu, atât pentru cetățenii lor, cât și pentru ele însele.
• Judecătorul național, confruntat în soluționarea unei cauze cu norme contradictorii de drept european și de drept național (indiferent de natura acestor norme) are obligativitatea, conform jurisprudenței UE să dea valoare normei UE, înlăturând norma națională contrară.
• Practica CJUE din ultimele două decenii confirmă că atunci când Curtea de Justiție a Uniunii Europene se pronunță într-o cauză, trimite instanțelor din țara respectivă, care au adresat întrebări în cauze similare, solicitarea de a indica dacă, în lumina hotărârii deja pronunțate, doresc să mai mențină trimiterea preliminară.
• Din punct de vedere procedural, Curtea se pronunță prin ordonanță motivată când o întrebare preliminară este identică cu o întrebare asupra căreia s-a mai pronunțat anterior, când răspunsul poate fi dedus din jurisprudența existentă sau când acesta nu lasă loc de îndoieli rezonabile.
• Faptul că hotărârea Marii Camere a CJUE din 24 iulie 2023 reprezintă o dezlegare de principiu pentru problematica aplicării prescripției răspunderii penale ca urmare a dezlegărilor date de ICCJ în decizia 67/2022, este confirmat de faptul că în celelalte cauze aflate pe rolul Curții Europene, unde instanțele române au solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile privind problema prescripției, au fost consultate instanțele naționale dacă mențin sesizarea, iar în cauzele în care răspunsul a fost afirmativ nu s-au mai pronunțat hotărâri, ci ordonanțe motivate, tocmai pentru că dezlegarea era identică cu cea dată prin hotărâre (Ordonanța Curții din 9 ianuarie 2024 pronunțată în Cauza C-131/23; Ordonanța Curții din 9 ianuarie pronunțată în cauza C-75/23).
• Dispozitivul acestor ordonanțe are aproape același conținut cu al deciziei, doar că diferă temeiul, iar în considerente se fac permanent trimiteri la dezlegările date prin Hotărârea Marii Camere.
• Referitor la pretinsul conflict care ar exista între cele două decizii pronunțate de CCR și hotărârea CJUE (…) Curtea Europeană nu impune instanțelor neaplicarea celor două decizii CCR, nici chiar atunci când aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
• Ceea ce impune Curtea de la Luxembourg este ca efectul aplicării legii penale mai favorabile, așa cum a fost stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 67/2022, să nu se întindă și anterior datei pronunțării primei decizii de către Curtea Constituțională”, rețin judecătorii Cristina Rotaru și Iulian Dragomir de la ICCJ.

Inclusiv faptele de corupție sunt contrare intereselor financiare ale UE

În motivarea trimiterii spre rejudecare a dosarului în care avocatul-infractor Doru Boștină și complicii lui tocmai scăpaseră prin prescripție, Înalta Curte a reținut că sfera infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene cuprinde inclusiv faptele de corupție.

• „Sfera cauzelor interne în care se aplică Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 sunt cele care au ca obiect infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
• Conform Convenției elaborate în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (…) s-a stabilit că în sfera infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene intră, pe lângă frauda gravă (infracțiunile 181-185 din Legea 78/2000, dacă ne raportăm la legea internă) si evaziunea fiscală, corupția si spălarea banilor.
• În ceea ce privește expresia „orice activitate ilegală”, care figurează la articolul 325 alineatul (1) TFUE, trebuie amintit, a subliniat Curtea, că termenii „activitate ilegală” desemnează în mod obișnuit comportamente contrare legii, în timp ce determinantul „orice” indică faptul că este vizat, fără distincție, ansamblul acestor comportamente.
• „Activitate ilegală” acoperă printre altele orice act de corupție al funcționarilor sau orice abuz în serviciu din partea acestora care poate aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, sub forma, de exemplu, a unei perceperi pe nedrept a fondurilor acesteia.
• Revine României sarcina de a se asigura că normele sale de drept penal și de procedură penală permit o sancționare efectivă a infracțiunilor de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și de corupție în general”, se arată în documentul citat.

Hotărârea care pune punct „marii prescripții”, aplicată în premieră

Completul din care au făcut parte judecătorul Iulian Dragomir și judecătoarea Cristina Rotaru a aplicat în premieră Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023, prin care instanța europeană punea punct „marii prescripții”:

• „Deși în prezent Decizia 2006/928 (MCV), invocată în Hotărârea CJUE din 21 dec.2021 este abrogată, nu înseamnă că evocarea ei în soluționarea unor cauze nu mai poate fi făcută.
• În primul rând, Decizia era în vigoare la momentul la care au fost comise faptele din prezenta cauză (anul 2013), si, așa cum rezultă din jurisprudența sa, Curtea de la Luxembourg face totdeauna trimitere la actele în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
• În al doilea rând, angajamentul României de a lupta împotriva corupției a fost luat prin Tratatul de aderare la UE, și doar dezvoltat în Decizia 2006/928.
• În al treilea rând, abrogarea acestei decizii produce efect doar asupra monitorizării la care era supusă România. Dar tot această decizie a permis ca România să adere implicit la toate convențiile și tratatele pe care Uniunea le-a încheiat până la momentul aderării României. Abrogarea acestei decizii nu ar putea șterge si asemenea efecte.
• În al patrulea rând, obiectivele fixate în această decizie: existența unui sistem judiciar independent și eficient, lupta împotriva corupției etc. au fost preluate în jurisprudența CJUE (Hotărârea CJUE din 21 dec.2021), parte integrantă a dreptului UE și ca atare își produc efect direct datorită preeminenței dreptului unional.
• În concluzie, întrucât în prezenta cauză inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție și spălarea banilor, Înalta Curte constată că Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 este, în principiu, aplicabilă în această cauză”, arată Înalta Curte.

Din ce motiv nu s-au prescris faptele în dosarul lui Doru Boștină

Înalta Curte a reținut că în cauza privind traficul de influență de 1 milion de euro spălați prin firma de avocatură a lui Doru Boștină prescripția se va împlini abia în 2026:

• „Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie și Justiție va aplica în prezenta cauză deciziile CCR 297/2018 și nr.358/2022, neînțelegând să înlăture aplicarea acestora nici în cauzele privind fapte ce aduc atingere intereselor financiare ale UE.
• Înalta Curte va da însă efectivitate obligației impuse de Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023, de a lăsa neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.
• Înalta Curte constată că în cauză aplicarea legii penale mai favorabile nu poate viza și actele de procedură efectuate anterior lui 26 aprilie 2018 (data pronunțării primei decizii a CCR), întrucât, conform Hotărârii CJUE din 24 iulie 2023 standardul național de protecție privind aplicarea legii penale mai favorabile nu poate produce efecte anterior acestei date. Ca atare, pentru perioada anterioară datei de 26 aprilie 2018 legea penală în vigoare la acel moment își va produce efectele.
• Prin Ordonanța nr.110/P/2017 din 27.03.2017 a Parchetului de pe lângă ICCJ- DNA s-a dispus începerea urmăririi penale în prezenta cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită (…).
• Ulterior s-au mai făcut acte de procedură, ultimul identificat de Înalta Curte fiind solicitarea făcută în (…) 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA către „Mocanu și asociații SPRL” de a pune la dispoziție în fotocopie conform cu originalul documentele referitoare la relațiile comerciale derulate în perioada 2012-2014 de către Boștină și Asociații SPRL cu Nedelcu Dragoș și Astaldi SPA Italia Sucursala București, acte considerate relevante pentru cauză.
• Din perspectiva dispozițiilor legale anterioare datei de 26 aprilie 2018, acest ultim act procedural a întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, urmând ca de la acea dată să curgă un nou termen de prescripție.
• Termenul de prescripție în cazul fiecărei infracțiuni din cele reținute în actul de sesizare în sarcina fiecărui inculpat este de 8 ani, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni sunt mai mari de 5 ani, dar nu depășesc 10 ani.
• Dacă acest termen de 8 ani începe să curgă de la 21.03.2018 (momentul îndeplinirii în cauză a ultimului act de procedură anterior pronunțării primei decizii a CCR), este evident că în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale”, mai reține instanța supremă.

Afaceristul Dragoș Dobrescu, directorul Astaldi România, Luca Pier Canino și avocatul-infractor Doru Boștină au scăpat prin prescripție de răspunderea penală pentru traficul de influență de 1 milion de euro în legătură cu lucrările la metroul din Drumul Taberei.

În schimb, Curtea de Apel București i-a confiscat lui Dragoș Dobrescu parte din banii ceruți de la directorul Astaldi – 550.000 de lei – pe care Doru Boștină îi „spălase” prin firma lui de avocatură.

Șpăgi de 1 milion de euro pentru lucrările la Magistrala 5

Curtea de Apel București i-a scăpat pe Dragoș Dobrescu, Luca Pier Canino și Doru Boștină pe data de 15 mai 2023, urmare a deciziilor CCR și ICCJ pe tema prescripţiei.

În esență, procurorii anticorupție au reținut că în vara anului 2013 Dragoș Dobrescu i-a cerut lui Luca Pier Canino suma de 1 milion de euro pentru a-și trafica pretinsa influență pe care ar fi avut-o asupra edilului de atunci al Sectorului 6, Rareș Mănescu, pentru avizele necesare demarării lucrărilor la metroul din Drumul Taberei.

Conform înțelegerii, suma de 1 milion de euro urma să fie plătită în tranșe, timp de 4 ani.

Din suma cerută, Dragoș Dobrescu a primit de la Luca Pier Canino o primp tranșă, de aproximativ 550.000 de lei, prin intermediul firmei de avocatură a lui Doru Boștină.

Ca o paranteză, avocatul-infractor Doru Boștină a spălat și banii de mită ai lui Sebastian Vlădescu, în dosarul reabilitării căii ferate București-Constanța în schimbul unor comisioane de 20 de milioane de euro de la compania austriacă Swietelsky.

Director din cadrul Complexului Energetic Oltenia, reținut pentru trafic de influență. Ce acuzații i se aduc

Cătălin Liviu Stănculescu, directorul Direcției Energie din cadrul Complexului Energetic Oltenia (CEO), a fost reținut pentru 24 de ore, vineri, 26 aprilie, de procurorii Direcției Naționale...

Ministrul Energiei trimite Corpul de Control la Complexul Energetic Oltenia după perchezițiile DNA

Ministerul Energiei anunţă, joi, 25 aprilie, că sprijină ancheta procurorilor DNA la Complexul Energetic Oltenia şi va pune la dispoziţie toate informaţiile solicitate. Ministrul Energiei,...